8:56 Am fost invitati sa ne intalnim cu fratii vara urmatoare, in statul New York. Credinciosii erau saraci si nu ne-au putut promite ca vor putea face prea mult pentru a ne usura cheltuielile. Nu aveam mijloace ca sa calatorim. Sanatatea sotului meu era slabita, insa s-a deschis o cale pentru el ca sa lucreze in camp, la fan, si el s-a hotarat sa incerce sa faca acest lucru. Se parea atunci ca trebuie sa traim prin credinta. Cand ne-am trezit dimineata, ne-am plecat pe genunchi langa pat si I-am cerut lui Dumnezeu sa ne dea putere sa muncim in cursul zilei. N-am fost multumiti pana ce nu am simtit asigurarea ca Domnul ne-a ascultat rugaciunea. Atunci sotul meu s-a dus sa coseasca, nu in puterea lui, ci in puterea Domnului. Seara, cand a venit acasa, din nou L-am implorat pe Dumnezeu pentru sustinere, ca sa putem castiga cate ceva pentru a raspandi adevarul Sau. Am fost adesea mult binecuvantati. Intr-o scrisoare catre fratele Howland, din iulie 1848, sotul meu scria: "Dumnezeu imi da putere sa muncesc din greu toata ziua. Laudat fie Numele Lui! Sper sa capat cativa dolari pe care sa-i folosesc pentru cauza Sa. Am suferit din cauza lucrului peste masura, a oboselii, foamei, frigului si caldurii, aceasta in efortul de a face bine fratilor si surorilor noastre, si suntem gata sa suferim si mai mult daca Domnul ne va cere. Ma bucur astazi ca tihna, placerea si confortul din aceasta viata sunt o jertfa pe altarul credintei si sperantei mele. Daca fericirea noastra consta in a-i face pe altii fericiti, atunci noi suntem cu adevarat fericiti. Adevaratul ucenic nu va trai pentru a-si satisface eul lui, ci pentru Hristos si pentru binele micutilor Sai.