8:39 De la conferinta m-am intors impreuna cu sotul meu la Gorham, unde locuiau parintii mei. Acolo am fost foarte bolnava si am suferit nespus de mult. Parintii, sotul si surorile mele s-au unit in rugaciune pentru mine, insa am suferit inca timp de trei saptamani. Uneori cadeam in lesin ca un om mort, insa, ca raspuns la rugaciune, reinviam. Agonia imi era atat de mare, incat i-am implorat pe cei din jurul meu sa nu se mai roage pentru mine; fiindca ma gandeam ca rugaciunile lor imi prelungeau suferintele. Vecinii nostri spuneau ca voi muri. Domnul a vrut ca, un timp, sa ne incerce credinta. In cele din urma, pe cand prietenii mei s-au unit din nou in rugaciune pentru mine, un frate care era prezent si parea mult impovarat, si cu puterea lui Dumnezeu asupra lui, s-a ridicat de pe genunchi, a traversat camera si si-a intins mainile asupra capului meu, spunand: "Sora Ellen, Domnul Isus Hristos te face sanatoasa", si a cazut, trantit la pamant de puterea lui Dumnezeu. Eu am crezut ca interventia a fost a lui Dumnezeu si durerea m-a parasit. Sufletul meu a fost umplut de multumire si pace. Glasul inimii mele a fost: "Nu avem alta nadejde de ajutor decat in Dumnezeu. Putem avea pace doar odihnindu-ne in El si asteptand mantuirea Lui." In ziua urmatoare a fost o furtuna puternica si nici unul dintre vecinii nostri nu a putut veni la noi. Am putut sa stau si eu in camera de zi; cand au vazut ca ferestrele de la camera mea erau deschise, au presupus ca am murit. Ei nu au stiut ca Marele Medic intrase cu mila Sa in locuinta noastra, certase boala si ma eliberase.