8:30 Cand am primit lumina cu privire la porunca a patra, in Maine erau aproximativ douazeci si cinci de adventisti care tineau Sabatul; insa acestia aveau pareri atat de diferite cu privire la alte puncte de doctrina si erau atat de raspanditi ca localizare, incat influenta lor era foarte mica. Mai erau cam tot atatia, in conditii asemanatoare, in alte parti ale Noii Anglii. Ni se parea ca este de datoria noastra sa-i vizitam pe acestia in mod frecvent in casele lor si sa-i intarim in Domnul si in adevarul Sau; si pentru ca acestia erau atat de raspanditi, a fost necesar sa calatorim foarte mult timp. Din lipsa de fonduri, foloseam mijloacele de transport cele mai ieftine, vagoane de clasa a II-a, iar in vapoare calatoream pe punte. In starea slabita in care ma aflam eu, cele mai confortabile pentru calatorit mi se pareau trasurile. Cand trebuia sa mergem in vagoane de clasa a II-a, de obicei eram invaluiti in fum de cei din jurul nostru, motiv pentru care eu lesinam adesea. Iar cand mergeam cu vaporul, pe punte, sufeream tot din cauza fumului, iar pe langa aceasta, si din cauza injuraturilor si conversatiilor vulgare ale personalului vaporului si ale calatorilor mai josnici. Noaptea ne intindeam sa dormim pe podeaua tare, pe cutiile de marfuri uscate sau pe saci cu cereale, folosind ca perne bagajele noastre, iar ca paturi, hainele si salurile pe care le aveam cu noi. Daca ne era frig iarna, ne plimbam pe punte ca sa ne incalzim. Daca eram apasati de caldura verii, ne duceam in partea de sus a puntii, pentru a respira aerul racoros al noptii. Acest lucru era obositor pentru mine, mai ales atunci cand calatoream cu un copil in brate. Acest mod de a trai a constituit fara indoiala alegerea noastra.