Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Marturii pentru comunitate vol.1
Printable ModeMarturii pentru comunitate vol.1, 8
|
8:1 Il vom privi necontenit in fata 8:2 Privirea-I scumpa ne va-nsenina. 8:3 Vom fi acol', vom fi acolo in putin rastimp 8:4 Cu cei curati si binecuvantati; 8:5 Ne-om bucura de lauri si coroane 8:6 Si-n haina cea de slava odihna vom afla. 8:7 Capitolul X - Cand am ezitat sa adresez mustrarea 8:8 Cam in aceasta perioada, am fost supusa unei incercari teribile. Daca Duhul lui Dumnezeu lua pe cineva in stapanire in timpul adunarii, iar acesta slavea pe Dumnezeu, aducandu-I lauda, exista mereu cineva care acuza de spiritism; iar daca Domnul avea placere sa-mi dea o viziune in timpul adunarii, se spunea ca aceasta este rezultatul excitarii si spiritismului. 8:9 Mahnita si descurajata, ma duceam adesea intr-un loc retras pentru a-mi varsa sufletul inaintea Domnului, care ii cheama la El pe toti cei truditi si impovarati pentru a afla odihna. Pe cand faceam apel, prin credinta, la fagaduintele lui Dumnezeu, Domnul Isus imi parea foarte aproape. Lumina dulce a cerului stralucea in jurul meu; parea ca sunt inconjurata de bratele Mantuitorului, iar de acolo eram luata in viziune. Insa, atunci cand trebuia sa spun altora ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit numai mie, in momente cand nici o influenta pamanteasca nu m-ar fi putut afecta, am fost mirata sa aud din partea celor apropiati spunandu-se ca cei care traiau cel mai aproape de Dumnezeu sunt cei mai susceptibili sa fie inselati de Satana. 8:10 Conform invataturilor sustinute de ei, singura noastra scapare de a nu fi inselati ar fi sa stam la distanta de Dumnezeu, intr-o stare de necredinta. Oh, gandeam eu, s-a ajuns pana acolo incat cei care cu toata sinceritatea se duc inaintea lui Dumnezeu pentru a face apel la fagaduintele Lui sa fie invinovatiti de spiritism? Cerem noi oare Tatalui nostru ceresc paine si El ne da un sarpe? Aceste lucruri mi-au ranit spiritul si mi-au tulburat sufletul, chinuindu-l aproape pana la disperare. Multi voiau sa ma faca sa cred ca nu Duhul Sfant fusese Cel care lucrase si ca ceea ce experimentasera barbatii sfinti 8:11 ai lui Dumnezeu era doar efectul mesmerismului si amagirii lui Satana. 8:12 Unii preluasera vederi extremiste in privinta unor texte din Scriptura, ajungand pana acolo incat nu mai munceau si ii respingeau pe toti aceia care nu acceptau ideile lor cu privire la acest subiect, precum si in alte aspecte legate de datoria religioasa. Dumnezeu mi-a descoperit aceste erori in viziune si m-a trimis sa dau sfaturi copiilor Sai care greseau in aceasta privinta; insa multi dintre ei au respins cu totul solia si m-au acuzat de conformare cu lumea. Pe de alta parte, adventistii doar cu numele ma acuzau de fanatism, atribuindu-mi pe nedrept titlul de conducator al fanaticilor, pe care eu ma luptam, sustineau ei, sa mi-l pastrez. 8:13 Au fost fixate diferite date pentru venirea Domnului, si acestea au fost sustinute in fata fratilor. Insa Domnul mi-a aratat ca toate acestea vor trece, deoarece timpul de proba trebuie sa aiba loc inainte de venirea Domnului Hristos si ca orice data care ar fi fixata si ar trece neimplinita va slabi credinta poporului lui Dumnezeu. Pentru acest punct de vedere, eu am fost acuzata a fi robul cel necredincios care zice: "Stapanul intarzie sa vina". 8:14 Aceste afirmatii cu privire la fixarea de date au fost tiparite cam cu treizeci de ani in urma, iar cartile care le contineau au fost puse in circulatie pretutindeni; cu toate acestea, unii pastori care sustineau ca ma cunosc bine au spus ca eu fusesem cea care stabilisem data dupa data pentru venirea Domnului si ca acele date fixate au trecut, deci, in concluzie, viziunile mele sunt false. Fara indoiala ca aceste declaratii neadevarate au fost considerate de multi ca fiind adevarate insa nici unul dintre cei care ma cunosc si stiu care imi sunt preocuparile nu ar putea, sincer fiind, sa spuna asemenea lucruri pe seama mea. Aceasta este marturia pe care am sustinut-o de la trecerea datei din 1844: "Data dupa data va fi fixata de diferite persoane, si aceste date vor trece; iar influenta pe care o va exercita aceasta fixare de date va tinde sa distruga credinta poporului lui Dumnezeu." Daca eu as fi vazut in viziune un anumit timp fixat si mi-as fi expus marturia cu privire la acesta, nu as fi scris si publicat, avand in vedere aceasta marturie, ca toate aceste date fixate vor trece neimplinite, deoarece timpul de proba trebuie sa fie inainte de venirea 8:15 Domnului Hristos. Cu siguranta ca in ultimii treizeci de ani, cati sunt de la publicarea acestei declaratii, eu nu as fi fixat date pentru venirea Domnului Hristos, ca sa ma asez in acest fel sub aceeasi condamnare cu cei pe care ii mustram pentru ca fac acest lucru. Si eu nu am mai avut nici o viziune pana in 1845, la mult timp dupa trecerea timpului de asteptare generala din 1844. Atunci mi s-a aratat ce am afirmat aici. 8:16 Si nu s-a implinit oare aceasta marturie in amanunt? Primii adventisti au stabilit data dupa data, nu s-au dat inapoi in fata esecurilor, ci si-au adunat curajul si au stabilit noi date. Nu Dumnezeu i-a condus in aceasta. Multi dintre ei au respins adevaratul timp profetic si au ignorat implinirea profetiei, deoarece anul 1844 a trecut si nu a adus cu sine evenimentul asteptat. Ei au respins adevarul, iar vrajmasul a avut putere sa aduca inselaciuni grozave asupra lor ca sa-i faca sa creada o minciuna. Marele test cu privire la timp a avut loc in 1843 si 1844; iar toti cei care au fixat date dupa aceasta perioada s-au inselat si pe ei insisi si i-au inselat si pe altii. 8:17 Pana la prima mea viziune eu nu am putut sa scriu; mana mea tremuranda nu era in stare sa tina tocul. Cand eram in viziune, ingerul mi-a poruncit sa scriu ce mi s-a descoperit. Eu am ascultat si am scris imediat. Nervii mei au fost intariti, iar mana a prins putere. 8:18 A fost o cruce grea pentru mine sa le spun celor gresiti ce mi-a fost aratat cu privire la ei. Multa suferinta imi provoca faptul ca-i vedeau pe altii in necaz sau mahniti. Iar cand am fost obligata sa transmit soliile, le indulceam cat puteam, ca sa le fac sa para cat mai favorabile individului, iar apoi ma duceam singura deoparte si plangeam, cu spiritul doborat, in agonie. Priveam la aceia care trebuia sa se ingrijeasca doar de sufletele lor si ma gandeam ca, daca as fi fost in locul lor, nu as fi murmurat. Mi-a fost greu sa expun marturiile neatragatoare, taioase, pe care mi le dadea Dumnezeu. Asteptam cu nerabdare rezultatul; si daca persoanele mustrate se ridicau impotriva celor spuse, si dupa aceea se opuneau 8:19 adevarului, in mintea mea se ridicau aceste intrebari: Am dus eu solia asa cum trebuia? Nu ar mai fi fost vreo cale pentru a-i salva? Chinul acesta imi apasa sufletul, incat uneori simteam ca moartea ar fi un sol binevenit, iar mormantul, un dulce loc de odihna. 8:20 Nu mi-am dat seama de pericolul si pacatul unei asemenea conduite pana ce nu am fost dusa in viziune in prezenta lui Isus. El m-a privit incruntat si apoi Si-a intors fata de la mine. Este imposibil sa descriu teroarea si agonia pe care am simtit-o. Am cazut in fata Lui si nu am avut putere sa rostesc nici un cuvant. Oh, cat de mult tanjeam sa ma pot ascunde de privirea aceea incruntata! Atunci am putut sa-mi dau seama, intr-o anumita masura, ce simtaminte vor avea cei pierduti cand vor striga: "Muntilor si stancilor, cadeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui care sade pe tron si de mania Mielului". 8:21 Indata un inger mi-a poruncit sa ma ridic, iar privelistea din fata ochilor mei cu greu poate fi descrisa. In fata mea se afla o grupa de oameni cu parul si vesmintele sfasiate si ale caror chipuri purtau semnele disperarii si ororii. Ei s-au apropiat de mine si si-au frecat hainele de ale mele. Cand am privit la hainele mele, am vazut ca erau patate de sange. Din nou am cazut ca un mort la picioarele ingerului meu insotitor. Nu puteam rosti nici o scuza si doream sa pot pleca din acel loc sfant. Ingerul m-a ridicat si a spus: "Nu este cazul tau acum, insa aceasta scena a fost trecuta prin fata ta ca sa-ti arate ce se va intampla cu tine daca vei neglija sa spui altora ceea ce ti-a descoperit Domnul. Insa, daca vei fi credincioasa pana la sfarsit, vei manca din pomul vietii si vei bea din raul cu apa vietii. Vei avea mult de suferit, insa harul lui Dumnezeu iti este de ajuns". Am cazut atunci, vrand sa fac tot ce-mi va cere Domnul, numai sa pot avea aprobarea Sa si sa nu mai simt acea privire incruntata. 8:22 Capitolul XI - Casatoria si perioada de lucrare ce a urmat 8:23 In 30 august 1846 m-am unit prin casatorie cu fratele James White. Fratele White trecuse printr-o experienta profunda in cadrul miscarii advente, iar eforturile sale de proclamare a adevarului au fost binecuvantate de Dumnezeu. Inimile noastre s-au unit in marea lucrare si impreuna am calatorit si am lucrat pentru salvarea sufletelor. 8:24 Am inceput aceasta lucrare fara bani, doar cu cativa prieteni si cu sanatatea subreda. Sotul meu mostenise o constitutie puternica, insa sanatatea ii fusese serios afectata de prea multa solicitare la studiu si citit. Eu suferisem in privinta sanatatii inca de mic copil, asa cum am relatat deja. In aceasta stare, fara mijloace potrivite, cu foarte putini prieteni care ne impartaseau vederile, fara o publicatie si fara carti, ne-am avantat in lucrare. In acea perioada nu aveam case de inchinare. Ideea de a folosi corturi nu ne-a trecut prin cap. Adunarea noastra era mica. Doar rareori se intampla sa mai vina si altcineva la adunarile noastre, in afara de adventisti, si aceasta cand erau atrasi, din curiozitate, sa vina sa asculte o femeie. 8:25 La inceput, eram timida cand trebuia sa vorbesc in public. Daca aveam incredere, aceasta imi era data de Duhul Sfant. Daca vorbeam liber si cu putere, era pentru ca Dumnezeu ma ajuta. Adunarile noastre se desfasurau in asa fel, incat amandoi luam parte. Sotul meu tinea o cuvantare doctrinara, apoi urmam eu cu o predica de lungime considerabila, prin care ajungeam la inimile ascultatorilor. In acest fel sotul meu semana, iar eu udam samanta adevarului, iar Dumnezeu o facea sa creasca. 8:26 In toamna anului 1846 am inceput sa tinem Sabatul biblic, sa-l propovaduim si sa-l aparam. Atentia mi-a 8:27 fost atrasa in privinta Sabatului pe cand ma aflam in vizita la New Bedford, Massachusetts, devreme, in acelasi an. Acolo l-am cunoscut pe fratele Joseph Bates, care imbratisase de timpuriu credinta adventa si era un lucrator activ in sustinerea cauzei noastre. Fratele B. tinea Sabatul si insista asupra importantei acestuia. Eu nu-i simteam importanta si gandeam ca fratele B. greseste zabovind mai mult asupra poruncii a patra decat a celorlalte noua. Insa Dumnezeu mi-a dat o viziune cu privire la sanctuarul din ceruri. Templul lui Dumnezeu s-a deschis in cer si mi s-a aratat chivotul lui Dumnezeu acoperit de tronul harului. Doi ingeri stateau la cele doua capete ale chivotului, cu aripile intinse peste tronul harului, cu fetele indreptate spre acesta. Ingerul meu insotitor mi-a explicat ca acestea reprezentau faptul ca intreaga ostire cereasca privea cu teama plina de respect legea cea sfanta care fusese scrisa de insusi degetul lui Dumnezeu. Domnul Isus a ridicat capacul chivotului si am privit tablele de piatra pe care erau scrise Cele Zece Porunci. Am fost uimita cand am vazut porunca a patra exact in mijlocul celor zece, inconjurata de o aureola blanda de lumina. Ingerul a spus: "Este singura din cele zece care Il proclama pe Dumnezeu ca fiind creatorul cerurilor si al pamantului si al tuturor lucrurilor din ele. Cand au fost puse temeliile pamantului, atunci a fost intemeiat si Sabatul". 8:28 Mi-a fost aratat ca, daca adevaratul Sabat ar fi fost tinut intotdeauna, n-ar fi existat niciodata necredinciosi sau atei. Pazirea Sabatului ar fi ferit lumea de idolatrie. Porunca a patra a fost calcata in picioare; de aceea, noi suntem chemati sa dregem spartura facuta in Lege si sa pledam in favoarea tinerii Sabatului care a fost dat la o parte. Omul pacatului, care s-a inaltat pe sine insusi mai presus de Dumnezeu si a intentionat sa schimbe vremurile si Legea, a fost cel care a schimbat Sabatul din ziua a saptea in ziua intai a saptamanii. Facand acest lucru, el a facut o spartura in Legea lui Dumnezeu. Chiar inainte de marea zi a lui Dumnezeu, va fi data o solie de avertizare a poporului pentru ca oamenii sa se intoarca 8:29 la ascultarea de Legea lui Dumnezeu pe care Satana a dat-o la o parte. Prin cuvant si fapta, atentia oamenilor trebuie atrasa asupra faptului ca Legea este calcata. Mi-a fost aratat ca al treilea inger, care proclama tinerea poruncilor lui Dumnezeu si credinta lui Isus, reprezinta poporul care primeste solia Sa si isi ridica glasul sa avertizeze lumea pentru a tine poruncile lui Dumnezeu din adancul fiintei lor si ca, raspunzand acestei avertizari, multi vor imbratisa tinerea Sabatului Domnului. 8:30 Cand am primit lumina cu privire la porunca a patra, in Maine erau aproximativ douazeci si cinci de adventisti care tineau Sabatul; insa acestia aveau pareri atat de diferite cu privire la alte puncte de doctrina si erau atat de raspanditi ca localizare, incat influenta lor era foarte mica. Mai erau cam tot atatia, in conditii asemanatoare, in alte parti ale Noii Anglii. Ni se parea ca este de datoria noastra sa-i vizitam pe acestia in mod frecvent in casele lor si sa-i intarim in Domnul si in adevarul Sau; si pentru ca acestia erau atat de raspanditi, a fost necesar sa calatorim foarte mult timp. Din lipsa de fonduri, foloseam mijloacele de transport cele mai ieftine, vagoane de clasa a II-a, iar in vapoare calatoream pe punte. In starea slabita in care ma aflam eu, cele mai confortabile pentru calatorit mi se pareau trasurile. Cand trebuia sa mergem in vagoane de clasa a II-a, de obicei eram invaluiti in fum de cei din jurul nostru, motiv pentru care eu lesinam adesea. Iar cand mergeam cu vaporul, pe punte, sufeream tot din cauza fumului, iar pe langa aceasta, si din cauza injuraturilor si conversatiilor vulgare ale personalului vaporului si ale calatorilor mai josnici. Noaptea ne intindeam sa dormim pe podeaua tare, pe cutiile de marfuri uscate sau pe saci cu cereale, folosind ca perne bagajele noastre, iar ca paturi, hainele si salurile pe care le aveam cu noi. Daca ne era frig iarna, ne plimbam pe punte ca sa ne incalzim. Daca eram apasati de caldura verii, ne duceam in partea de sus a puntii, pentru a respira aerul racoros al noptii. Acest lucru era obositor pentru mine, mai ales atunci cand calatoream cu un copil in brate. Acest mod de a trai a constituit fara indoiala alegerea noastra. 8:31 Dumnezeu ne-a chemat, asa saraci cum eram, si ne-a calauzit prin cuptorul de foc ca sa ne dea o experienta de mare valoare pentru noi si un exemplu pentru altii, care dupa aceea urmau sa ni se alature in aceasta lucrare. 8:32 Mantuitorul nostru a fost un om al durerilor; El era obisnuit cu suferinta, si aceia care vor suferi impreuna cu El vor si domni impreuna cu El. Cand i S-a descoperit lui Saul, la convertirea sa, Domnul nu i-a spus de cat de mult bine se va bucura, ci cat de mult avea sa sufere pentru Numele Lui. Suferinta a fost partea poporului lui Dumnezeu inca din zilele martirului Abel. Patriarhii au suferit pentru ca au fost credinciosi lui Dumnezeu si ascultatori de poruncile Sale. Capetenia bisericii a suferit de dragul nostru; primii Sai apostoli si biserica primara a suferit; milioanele de martiri au suferit si reformatorii de asemenea au suferit. Si de ce ne-am da inapoi noi, cei care avem speranta binecuvantata a nemuririi, de la o viata de suferinta, iar la aratarea in curand a Domnului Hristos sa fim nimiciti? Daca ar fi posibil sa ajungem la pomul vietii din mijlocul Paradisului fara suferinta, noi nu ne-am bucura de o asemenea rasplata bogata pentru care sa nu fi suferit. Ne-am da inapoi de la primirea slavei; rusinea ar pune stapanire pe noi in prezenta acelora care au luptat lupta cea buna, au alergat in cursa cu rabdare si au apucat viata vesnica. Insa nu va fi nimeni acolo care sa nu fi ales, ca si Moise, sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu. Profetul Ioan a vazut multimea celor mantuiti si a intrebat cine sunt ei. Raspunsul a venit prompt: "Acestia sunt cei care au venit din necazul cel mare, care si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului". 8:33 Cand am inceput sa prezentam lumina in privinta Sabatului, noi nu aveam clar definita in minte ideea soliei ingerului al treilea din Apoc.14, 9-12. Cand ne infatisam inaintea poporului, punctul central al marturiei noastre era faptul ca marea miscare adventa legata de a doua venire a lui Isus apartinea lui Dumnezeu, ca prima si a doua solie 8:34 trecusera si ca a treia urma sa fie data. Noi am vazut ca cea de-a treia solie se incheia cu cuvintele: "Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus." Noi vedeam la fel de clar ca si acum ca aceste cuvinte profetice sugerau o reforma a Sabatului; insa nu aveam o pozitie definita a ceea ce poate fi inchinarea la fiara si ce reprezinta chipul si semnul fiarei, mentionate in aceasta solie. 8:35 Dumnezeu a facut ca, prin Duhul Sau cel Sfant, sa straluceasca lumina asupra slujitorilor Sai si, treptat, subiectul s-a clarificat in mintea lor. A fost nevoie de mult studiu si multa cercetare atenta pentru intelegerea acestuia, treapta cu treapta. Cu atentie, sarguinta si munca neintrerupta lucrarea a mers inainte, pana cand marile adevaruri ale soliei noastre, ca un intreg clar, desavarsit si in legatura unul cu celalalt, au fost date lumii. 8:36 Am mentionat deja faptul ca l-am cunoscut pe fratele Bates. L-am socotit ca un adevarat gentleman crestin, bun si amabil. El se purta cu mine cu atata duiosie, de parca as fi fost copilul lui. Prima data cand m-a auzit vorbind, a fost profund interesat. Cand am incheiat, el s-a ridicat si a spus: "Eu sunt un Toma necredinciosul. Eu nu cred in viziuni. Insa, daca as putea crede ca marturia pe care ne-a relatat-o sora in aceasta seara a fost intr-adevar vocea lui Dumnezeu catre noi, as fi cel mai fericit om in viata. Inima mea este profund miscata. Cred ca vorbitorul este sincer, dar nu pot sa-mi explic cum i-au fost aratate minunatele lucruri pe care dansa ni le-a relatat". 8:37 La cateva luni dupa ce ne-am casatorit, am participat impreuna cu sotul meu la o Conferinta la Topsham, Maine, unde era prezent si fratele Bates. Pe atunci, el nu credea pe deplin ca viziunile mele erau de la Dumnezeu. Acea ocazie era o intalnire ce prezenta un interes deosebit. Spiritul lui Dumnezeu era asupra mea; am fost luata intr-o viziune care-mi descoperea slava lui Dumnezeu si pentru prima data am vazut alte planete. Dupa ce am iesit din viziune, am relatat ce am vazut. Fratele Bates m-a intrebat atunci daca studiasem astronomia. I-am spus ca nu-mi amintesc sa fi privit vreodata in vreo carte de astronomie. 8:38 El a spus: "Aceasta este a Domnului." Nu-l mai vazusem niciodata atat de degajat si fericit. Chipul sau stralucea de lumina cerului si el dadea sfaturi bisericii cu multa putere. 8:39 De la conferinta m-am intors impreuna cu sotul meu la Gorham, unde locuiau parintii mei. Acolo am fost foarte bolnava si am suferit nespus de mult. Parintii, sotul si surorile mele s-au unit in rugaciune pentru mine, insa am suferit inca timp de trei saptamani. Uneori cadeam in lesin ca un om mort, insa, ca raspuns la rugaciune, reinviam. Agonia imi era atat de mare, incat i-am implorat pe cei din jurul meu sa nu se mai roage pentru mine; fiindca ma gandeam ca rugaciunile lor imi prelungeau suferintele. Vecinii nostri spuneau ca voi muri. Domnul a vrut ca, un timp, sa ne incerce credinta. In cele din urma, pe cand prietenii mei s-au unit din nou in rugaciune pentru mine, un frate care era prezent si parea mult impovarat, si cu puterea lui Dumnezeu asupra lui, s-a ridicat de pe genunchi, a traversat camera si si-a intins mainile asupra capului meu, spunand: "Sora Ellen, Domnul Isus Hristos te face sanatoasa", si a cazut, trantit la pamant de puterea lui Dumnezeu. Eu am crezut ca interventia a fost a lui Dumnezeu si durerea m-a parasit. Sufletul meu a fost umplut de multumire si pace. Glasul inimii mele a fost: "Nu avem alta nadejde de ajutor decat in Dumnezeu. Putem avea pace doar odihnindu-ne in El si asteptand mantuirea Lui." In ziua urmatoare a fost o furtuna puternica si nici unul dintre vecinii nostri nu a putut veni la noi. Am putut sa stau si eu in camera de zi; cand au vazut ca ferestrele de la camera mea erau deschise, au presupus ca am murit. Ei nu au stiut ca Marele Medic intrase cu mila Sa in locuinta noastra, certase boala si ma eliberase. 8:40 In ziua urmatoare, am calatorit treizeci si opt de mile pana la Topsham. Tatal meu a fost intrebat la ce ora va fi inmormantarea. Tata a intrebat: "Care inmormantare?""Inmormantarea fiicei tale", a fost raspunsul. Tata a spus: "Ea a fost vindecata prin rugaciunea credintei, iar acum se afla in drum catre Topsham." 8:41 La cateva saptamani dupa aceea, in drumul nostru catre Boston, am luat vaporul la Portland. S-a starnit o puternica furtuna si ne aflam 8:42 in primejdie mare. Vaporul se legana infricosator, iar valurile intrau prin ferestrele cabinelor. In cabina femeilor era mare teama. Multe isi marturiseau pacatele si strigau catre Dumnezeu pentru indurare. Unele o chemau pe Fecioara Maria sa le vina in ajutor, in timp ce altele faceau juraminte solemne lui Dumnezeu ca, daca vor putea ajunge cu bine pe pamant, isi vor consacra vietile in slujba Lui. A fost o scena de teroare si confuzie. Pe cand vaporul se legana, o doamna s-a intors catre mine si mi-a spus: "Nu esti ingrozita? Cred ca nu vom mai vedea niciodata pamantul". I-am spus ca L-am facut pe Domnul Hristos ajutorul meu si ca, daca mi-am facut lucrarea, pot sa zac la fel de bine in fundul oceanului ca in orice alt loc; insa, daca lucrarea mea nu este incheiata, toate apele oceanului nu ma vor putea ineca. Increderea mea era in Dumnezeu, El avea sa ne aduca in siguranta la uscat, daca acest lucru era spre slava Sa. 8:43 In acele momente am pretuit nadejdea crestina. Scena din fata mea mi-a adus viu in minte ziua maniei aprinse a Domnului, cand furtuna maniei Sale se va napusti asupra bietului pacatos. Atunci vor fi lacrimi si strigate amarnice, marturisiri de pacate si implorari pentru mila, dar va fi prea tarziu. "Fiindca Eu chem si voi va impotriviti, fiindca Imi intind mana si nimeni nu ia seama, fiindca lepadati toate sfaturile Mele si nu va plac mustrarile Mele, de aceea si Eu voi rade cand veti fi in vreo nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza"(Prov. 1, 24-26). 8:44 Prin indurarea lui Dumnezeu, toti am ajuns teferi la uscat. Insa unii din calatorii carora le fusese asa de mult teama in timpul furtunii n-au mai spus nimic legat de aceasta; sau, daca au spus, au facut-o doar ca sa-si justifice teama. O femeie care promisese in mod solemn ca, daca va scapa si va vedea pamantul, va deveni crestina, a strigat in batjocura cand a coborat din vapor: "Slava lui Dumnezeu, sunt bucuroasa sa pasesc pe pamant din nou!" I-am spus sa-si aminteasca ce fusese cu cateva ore in urma si i-am amintit de juramintele pe care le facuse fata de Dumnezeu. S-a intors catre mine zambind cu dispret. 8:45 Mi-am adus aminte cu putere de pocainta de pe patul mortii. Unii isi slujesc lor insisi si lui Satana toata viata lor, iar cand ii doboara boala si o incertitudine infricosatoare este in fata lor, ei 8:46 dau pe fata intr-o oarecare masura intristare pentru pacat si poate spun ca ar dori sa moara, iar prietenii lor ii fac sa creada ca ei sunt cu adevarat convertiti si pregatiti pentru ceruri. Insa, daca acestia se insanatosesc, vor fi la fel de razvratiti ca intotdeauna. Mi-aduc aminte de Prov. 1, 27-28: "Cand va va apuca groaza ca o furtuna si cand va va invalui nenorocirea ca un vartej, cand va da peste voi necazul si stramtorarea, atunci ma vor chema si nu voi raspunde, ma vor cauta si nu ma vor gasi". 8:47 La 26 august 1847 s-a nascut la Gorham, Maine, fiul nostru cel mare Henry Nichols White. In octombrie, fratele si sora Howland din Topsham ne-au oferit cu generozitate o parte din locuinta lor, lucru pe care noi l-am acceptat cu bucurie si am inceput sa ne gospodarim, avand mobila imprumutata. Eram saraci si am trait in vremuri de stramtorare. Ne-am hotarat sa nu fim dependenti de nimeni, ci sa ne intretinem si sa avem si ceva cu care sa-i ajutam pe altii. Insa nu am putut prospera. 8:48 Sotul meu lucra din greu, carand piatra pentru calea ferata, insa nu obtinea ceea ce i se cuvenea pentru munca facuta. Fratele si sora H. imparteau cu noi bucuros ori de cate ori puteau, insa si ei se aflau in imprejurari asemanatoare. Ei credeau din toata inima in prima si a doua solie ingereasca si au dat cu generozitate din ceea ce aveau pentru inaintarea lucrarii, pana cand au ajuns sa fie dependenti de lucrul zilnic. Sotul meu a plecat de la calea ferata si a inceput sa lucreze la taiatul crengilor in padure, cu toporul. Cu o durere continua de sale, el muncea de dimineata din zori pana cand se intuneca pentru a castiga aproximativ 50 centi pe zi. Nopti intregi nu putea sa doarma din cauza durerilor. Ne straduiam sa ne mentinem curajul si sa ne incredem in Domnul. Eu nu am murmurat. Dimineata imi aratam multumirea fata de Dumnezeu pentru ca ne-a mai pastrat viata inca o noapte, iar seara eram recunoscatoare ca ne-a mai tinut inca o zi. Intr-o zi, cand proviziile noastre se terminasera, sotul meu s-a dus la patronul lui sa ia bani sau alimente. Era o zi cu furtuna si a trebuit sa mearga trei mile 8:49 dus si intors prin ploaie. A adus acasa, in spinare, un sac cu alimente, legate pe diferite compartimente, trebuind sa treaca in acest fel prin satul Brunswick, unde adesea tinuse predici. Cand a intrat in casa, complet istovit, am simtit ca ma prabusesc. Primele mele simtaminte au fost ca Dumnezeu ne-a parasit. I-am spus sotului meu: "Asa am ajuns? Oare ne-a parasit Domnul?" Nu am putut sa-mi retin lacrimile si am plans tare timp de mai multe ore, pana ce am lesinat. Au fost inaltate rugaciuni pentru mine. Cand mi-am revenit, am simtit influenta invioratoare a Duhului lui Dumnezeu si mi-a parut rau ca m-am lasat doborata de descurajare. Noi doream sa-L urmam pe Domnul Hristos si sa fim ca El, insa adesea eram doborati de incercari si eram departe de El. Necazurile si suferintele ne aduc aproape de Isus. Focul arde zgura si da stralucire aurului. 8:50 In aceasta perioada, mi-a fost aratat ca Domnul ne punea la incercare spre binele nostru, pregatindu-ne sa lucram pentru altii, ca El ne-a starnit din cuibul nostru ca sa nu ne asezam in tihna. Lucrarea noastra era aceea de a lucra pentru suflete; daca am fi prosperat in cele vremelnice, casa ar fi devenit un loc atat de placut, incat am fi ajuns sa nu o parasim prea usor; incercarile au fost ingaduite asupra noastra pentru a ne pregati pentru luptele si mai mari pe care aveam sa le intampinam in calatoriile noastre. Curand, am primit scrisori de la frati din diferite state, care ne invitau sa ii vizitam; insa nu aveam mijloace ca sa putem pleca. Raspunsul nostru a fost ca drumul nu este deschis in fata noastra. Eu gandeam ca-mi va fi imposibil sa calatoresc cu copilul. Nu voiam sa depindem de nimeni si voiam sa ne descurcam cu ceea ce aveam noi. Eram hotarati mai degraba sa suferim decat sa ajungem datori altora. Pentru mine si copil ne permiteam o jumatate de litru de lapte pe zi. Intr-o dimineata, inainte de a pleca la lucru, sotul meu mi-a lasat noua centi sa cumpar lapte pentru trei zile. A trebuit sa ma gandesc mult daca sa cumpar lapte pentru mine si copilas sau sa cumpar un pieptaras pentru el. Am renuntat la lapte si am cumparat panza pentru un pieptaras, cu care sa acopar bratele goale ale copilului meu. 8:51 Curand, micutul Henry s-a imbolnavit foarte rau, iar starea lui se inrautatea tot mai mult, asa de repede, incat ne-am alarmat foarte tare. Zacea intr-o stare neputincioasa; respira repede si greu. I-am dat ce se putea da, dar fara succes. Apoi am chemat pe cineva cu experienta, care ne-a spus ca refacerea lui este indoielnica. Ne-am rugat pentru el, dar nu se vedea nici o schimbare. Noi facusem din copil o scuza ca sa nu calatorim si sa lucram pentru binele altora, iar acum ne temeam ca Domnul l-ar putea lua. Inca o data ne-am dus inaintea Domnului, rugandu-L sa aiba mila de noi si sa crute viata copilului, fagaduindu-I solemn ca vom merge inainte, increzandu-ne in Dumnezeu, orice ar fi fost sa vina peste noi. 8:52 Cererile noastre au fost arzatoare si staruitoare. Am facut apel, prin credinta, la fagaduintele lui Dumnezeu si am crezut ca ne va asculta strigatele. Lumina cereasca a strabatut printre nori si a stralucit asupra noastra. Rugaciunile noastre au primit cu generozitate raspuns. Din acel ceas, micutul a inceput sa se refaca. 8:53 Pe cand ne aflam inca la Topsham, am primit o scrisoare de la fratele Chamberlain din Connecticut, prin care ne indemna sa luam parte la o conferinta ce avea sa aiba loc in acel stat, in luna aprilie 1848. Ne-am hotarat sa mergem daca vom avea cu ce. Sotul meu si-a facut socotelile cu patronul lui si a descoperit ca acesta ii datoreaza zece dolari. Cu cinci dintre acestia am cumparat articole de imbracaminte care ne erau atat de necesare, apoi am carpit paltonul sotului meu, imbinand chiar si peticele, incat la maneci era greu sa spui care este materialul originar. Ne mai ramasesera cinci dolari cu care sa mergem la Dorchester, Massachusetts. Cufarul nostru continea aproape tot ce posedam pe acest pamant; insa aveam pace in suflet si o constiinta linistita, lucru pe care noi il pretuiam mai mult decat confortul pamantesc. La Dorchester ne-am oprit in casa fratelui Nichols, iar cand am plecat, sora N. i-a inmanat cinci dolari sotului meu, cu care ne-am platit costul calatoriei pana la Middletown, Connecticut. Eram straini in acel oras, nu vazusem niciodata pe nici unul din fratii din acel stat. Ne mai ramasesera doar cincizeci de centi. Sotul meu n-a indraznit sa-i cheltuiasca pentru a inchiria o trasura, asa ca a pus cufarul pe un morman de 8:54 scanduri si am pornit in cautarea unei persoane de aceeasi credinta cu noi. Curand, l-am gasit pe fratele C., care ne-a luat acasa la el. 8:55 Conferinta s-a tinut la Rocky Hill, in casa spatioasa, dar neterminata, a fratelui Belden. Fratii s-au adunat pana ne-am strans vreo cincizeci; insa acestia nu erau cu totul intariti in adevar. Intalnirea a fost interesanta. Fratele Bates a prezentat poruncile intr-o lumina clara si importanta lor a fost sustinuta cu marturii puternice. Cuvantul a avut efectul de a-i fixa bine in adevar pe aceia care il cunosteau deja si de a-i trezi pe aceia care nu erau inca pe deplin hotarati. 8:56 Am fost invitati sa ne intalnim cu fratii vara urmatoare, in statul New York. Credinciosii erau saraci si nu ne-au putut promite ca vor putea face prea mult pentru a ne usura cheltuielile. Nu aveam mijloace ca sa calatorim. Sanatatea sotului meu era slabita, insa s-a deschis o cale pentru el ca sa lucreze in camp, la fan, si el s-a hotarat sa incerce sa faca acest lucru. Se parea atunci ca trebuie sa traim prin credinta. Cand ne-am trezit dimineata, ne-am plecat pe genunchi langa pat si I-am cerut lui Dumnezeu sa ne dea putere sa muncim in cursul zilei. N-am fost multumiti pana ce nu am simtit asigurarea ca Domnul ne-a ascultat rugaciunea. Atunci sotul meu s-a dus sa coseasca, nu in puterea lui, ci in puterea Domnului. Seara, cand a venit acasa, din nou L-am implorat pe Dumnezeu pentru sustinere, ca sa putem castiga cate ceva pentru a raspandi adevarul Sau. Am fost adesea mult binecuvantati. Intr-o scrisoare catre fratele Howland, din iulie 1848, sotul meu scria: "Dumnezeu imi da putere sa muncesc din greu toata ziua. Laudat fie Numele Lui! Sper sa capat cativa dolari pe care sa-i folosesc pentru cauza Sa. Am suferit din cauza lucrului peste masura, a oboselii, foamei, frigului si caldurii, aceasta in efortul de a face bine fratilor si surorilor noastre, si suntem gata sa suferim si mai mult daca Domnul ne va cere. Ma bucur astazi ca tihna, placerea si confortul din aceasta viata sunt o jertfa pe altarul credintei si sperantei mele. Daca fericirea noastra consta in a-i face pe altii fericiti, atunci noi suntem cu adevarat fericiti. Adevaratul ucenic nu va trai pentru a-si satisface eul lui, ci pentru Hristos si pentru binele micutilor Sai. 8:57 El trebuie sa-si sacrifice tihna, placerea si confortul, avantajele, vointa si propriile lui dorinte egoiste pentru cauza lui Hristos, caci, de nu, nu va domni niciodata impreuna cu El pe tronul Sau". 8:58 Banii castigati la fan au fost suficienti pentru a ne acoperi nevoile de moment si, de asemenea, sa ne platim cheltuielile pentru a merge in vest si a ne intoarce. 8:59 Prima noastra conferinta in statul New York s-a tinut la Volney, in hambarul unui frate. Am fost prezenti cam treizeci de persoane - toti cei care s-au putut strange din acea parte a statului. Insa, dintre toti acestia, cu greu gaseai doi care sa gandeasca la fel. Unii sustineau erori grave si fiecare isi apara cu indaratnicie propriul punct de vedere, spunand ca este bazat pe Scripturi. 8:60 Aceste ciudate diferente de pareri apasau cu greu asupra mea, pentru ca eu consideram ca in acest mod Dumnezeu este dezonorat; si am cazut sub aceasta povara. Unii s-au temut ca voi muri, insa Domnul a ascultat rugaciunile slujitorilor Sai si am reinviat. Lumina cerului era asupra mea si curand am parasit cele pamantesti. Ingerul meu insotitor mi-a prezentat cateva dintre erorile celor prezenti si, de asemenea, adevarul in contrast cu greselile lor. Aceste puncte de vedere discordante, despre care ei sustineau ca se bazeaza pe Biblie, erau intemeiate doar pe parerile lor cu privire la Biblie si ei trebuia sa renunte la aceste erori si sa se ataseze soliei ingerului al treilea. Intrunirea noastra s-a incheiat cu biruinta. Adevarul a obtinut victoria. Fratii au renuntat la vederile lor gresite si au acceptat mesajul celui de-al treilea inger; Dumnezeu i-a binecuvantat si a inmultit numarul lor. 8:61 De la Volney am plecat la portul Gibson, pentru a participa la o adunare tinuta in hambarul fratelui Edson. Acolo erau prezenti cei care iubeau adevarul, insa ascultau si nutreau lucruri gresite. Domnul a lucrat pentru noi cu putere, inainte de incheierea acelei adunari. Din nou mi-a fost aratata in viziune importanta faptului ca fratii din partea de vest a statului New York sa lase deoparte diferentele dintre ei si sa se uneasca in adevarul Bibliei. 8:62 Ne-am intors la Middletown, unde lasasem copilasul 8:63 pe durata calatoriei noastre in vest. Acum ne apasa o alta datorie. Pentru binele sufletelor, simteam ca trebuie sa sacrificam compania micutului nostru Henry, ca sa ne putem preda fara rezerve lucrarii. Sanatatea mea era slabita si el imi ocupa desigur o mare parte din timp. Aceasta a constituit o incercare dura, insa nu am indraznit sa las copilul sa stea in calea datoriei mele. Eu credeam ca Domnul il crutase atunci cand fusese foarte bolnav si socoteam ca, daca voi ingadui ca el sa ma impiedice sa-mi fac lucrarea, Dumnezeu mi-l va lua. Singura inaintea Domnului, zdrobita de durere, cu multe lacrimi, am decis sa fac acest sacrificiu si sa renunt la singurul meu copil, pe atunci in varsta de un an, pentru ca altcineva sa se ocupe de el, sa se poarte ca o mama cu el. L-am lasat in familia fratelui Howland, in care aveam foarte multa incredere. Ei erau cu totul binevoitori sa poarte unele poveri in locul nostru, ca noi sa putem fi liberi pe cat era posibil si sa lucram pentru cauza lui Dumnezeu. Eram constienti de faptul ca ei il puteau ingriji mai bine pe Henry decat am fi facut-o noi in timp ce calatoream si ca era spre binele lui sa aiba un camin stabil si sa fie bine disciplinat. A fost greu sa ma despart de copilul meu. Fata lui mica, intristata, pe care o lasasem atunci cand am plecat, m-a urmarit zi si noapte; totusi, cu ajutorul Domnului, l-am indepartat din minte si am cautat sa fac bine altora. Familia fratelui Howland a avut grija de Henry in toate privintele timp de cinci ani. 8:64 Capitolul XII - Publicand si calatorind 8:65 In iunie 1849, ni s-a oferit ocazia sa ne stabilim pentru o vreme la Rocky Hill, Connecticut. Aici, la 28 iulie, s-a nascut al doilea copil al nostru, James Edson. 8:66 Pe cand locuiam in acest loc, sotul meu a simtit indemnul ca este de datoria lui sa scrie si sa publice adevarul prezent. A fost mult incurajat si binecuvantat cand s-a decis 8:67 sa faca acest lucru. Insa din nou a fost cuprins de indoiala si ingrijorare, cand si-a dat seama ca nu are bani. Erau frati care aveau bani, insa ei au hotarat sa-i pastreze. In cele din urma, s-a lasat prada descurajarii si s-a decis sa caute un camp cu iarba de cosit. Cand a plecat din casa, am simtit o greutate pravalindu-se peste mine si am lesinat. S-au inaltat rugaciuni pentru mine si am fost binecuvantata si luata in viziune. Am vazut ca Domnul il binecuvantase si ii daduse putere sotului meu sa lucreze la camp cu un an in urma, ca folosise bine banii pe care ii castigase si ca va avea de o suta de ori mai mult in viata, iar daca va fi credincios, o rasplata bogata in Imparatia lui Dumnezeu; dar ca Domnul nu-i va da acum putere sa lucreze la camp pentru ca are o alta lucrare pentru el; ca trebuie sa traiasca prin credinta, sa scrie si sa publice adevarul prezent. El a inceput de indata sa scrie, iar atunci cand ajungea la vreun pasaj mai greu, se ruga Domnului sa-i arate adevarata insemnatate a cuvantului Sau. 8:68 Cam in aceasta perioada, a inceput sa publice o mica foaie volanta, intitulata The Present Truth(Adevarul prezent). Atelierul pentru publicatii era la Middletown, la opt mile de Rocky Hill, si adesea parcurgea acea distanta dus si intors, chiar daca pe atunci schiopata. Cand a adus primul numar de la atelierul de tiparit, noi toti ne-am plecat in jurul lui, cerand Domnului, cu inimi umile si cu multe lacrimi, sa reverse binecuvantarea Sa asupra eforturilor slabe ale slujitorului Sau. Toate exemplarele erau luate de la Middletown si duse la Rocky Hill si intotdeauna, inainte de a le pregati spre a le duce la posta, le puneam inaintea Domnului si, cu rugaciuni arzatoare si lacrimi, ceream ca binecuvantarea Sa sa insoteasca solii Sai tacuti. Foarte curand au sosit scrisori care aduceau bani pentru publicarea acelei foi si vestea cea buna ca multe suflete primisera adevarul. 8:69 O data cu inceperea acestei lucrari de publicare, noi nu am incetat sa publicam adevarul, ci am calatorit din 8:70 loc in loc, propovaduind invataturile care ne adusesera o atat de mare lumina si bucurie, incurajandu-i pe credinciosi, indreptandu-i pe cei gresiti si aranjand lucrurile in ordine in biserica. Pentru a putea duce mai departe lucrarea de publicatii si in acelasi timp sa ne continuam lucrul in alte parti din camp, publicatia a fost din cand in cand mutata in diferite locuri. 8:71 In 1850 a aparut la Paris, statul Maine. Aici s-a marit, iar numele a fost schimbat in cel pe care il poarta si astazi: The Advent Review and Sabbath Herald (Revista Adventa si Vestitorul Sabatului). Cei care simpatizau cu cauza noastra erau putini la numar si saraci in ce priveste bunurile acestei lumi si astfel eram siliti sa luptam cu saracia si cu o mare descurajare. Munca peste masura, grija, nelinistea, lipsa de hrana corespunzatoare si hranitoare si statul in frig in lungile noastre calatorii pe timp de iarna au constituit prea mult pentru sotul meu, care s-a prabusit sub povara. A ajuns atat de slabit, incat de-abia se ducea pana la atelierul de tiparit. Credinta noastra a fost incercata pana la extrem. Noi am indurat de bunavoie tot felul de lipsuri, truda si suferinta; cu toate acestea, motivele noastre au fost gresit interpretate si am fost priviti cu neincredere si invidie. Putini dintre aceia pentru al caror bine suferiseram noi pareau a ne aprecia eforturile. Eram prea tulburati ca sa putem dormi sau sa ne odihnim. Orele in care ar fi trebuit sa fim inviorati prin somn erau adesea petrecute pentru a da raspunsuri in cadrul unor discutii lungi, generate de invidie; si multe alte ore, pe care altii le petreceau dormind, noi le petreceam in agonie, in lacrimi si plangand inaintea Domnului. In cele din urma, sotul meu a spus: "Ellen, nu mai e de nici un folos sa mai lupt in continuare. Aceste lucruri ma zdrobesc si in curand ma vor conduce la mormant. Nu pot sa merg mai departe. Am scris o notita la ziar, in care am declarat ca nu voi mai publica". Cand a iesit pe usa sa o duca la atelierul de tiparit, eu am lesinat. El s-a intors si s-a rugat pentru mine; rugaciunea i-a fost ascultata si eu mi-am revenit. 8:72 In dimineata urmatoare, pe cand ne aflam la altar, am fost luata in viziune si mi-au fost aratate lucrurile in aceasta privinta. Am vazut ca sotul meu nu trebuia sa renunte la acea publicatie, caci un astfel de pas 8:73 era exact ceea ce dorea Satana, si el lucra prin agentii sai ca sa-l determine sa faca acest lucru. Mi-a fost aratat ca noi trebuie sa continuam sa publicam si ca Domnul ne va sustine; ca aceia care fusesera vinovati ca au aruncat asupra noastra asemenea poveri aveau sa vada unde ii va duce purtarea lor cruda si se vor intoarce spre a-si marturisi conduita nedreapta, caci, daca nu o vor face, Dumnezeu nu va avea placere de ei; ei nu vorbisera si actionasera doar impotriva noastra, ci impotriva Aceluia care ne chemase sa ocupam locul pe care El dorise sa-l ocupam; si ca toata suspiciunea lor, gelozia si influenta lor tainica erau inregistrate cu credinciosie in ceruri si nu aveau sa fie sterse pana cand fiecare in parte nu avea sa vada cat de grava era purtarea sa si sa refaca fiecare pas gresit. 8:74 Al doilea numar din Review a fost publicat la Saratoga Springs, New York. In aprilie 1852, ne-am mutat la Rochester, New York. Fiecare pas trebuia sa-l facem prin credinta. Eram inca incovoiati sub saracie si siliti sa practicam cea mai stricta economie si tagaduire de sine. Voi prezenta un mic extras dintr-o scrisoare adresata familiei Howland, din data de 16 aprilie 1852: "Tocmai ne-am stabilit in Rochester. Am inchiriat o casa cu 175 de dolari pe an. Avem presa de tiparit in casa. Daca nu era aici, trebuia sa platim inca 50 de dolari pe an pentru atelierul de tiparit. Ati zambi daca ati putea privi si ne-ati vedea mobila. Am cumparat doua paturi masive cu 25 de centi fiecare. Sotul meu mi-a adus sase scaune vechi, din care nu sunt doua de acelasi fel, pentru care a platit un dolar, si curand mi-a mai adus alte patru scaune vechi fara partea de sezut pe ele, pentru care a platit 62 de centi. Cadrul scaunelor este solid, le-am incercat. Untul este atat de scump, incat nu am cumparat si nici cartofi nu ne putem permite. Folosim sos in loc de unt si napi in loc de cartofi. Primele mese le-am asezat pe o scandura sprijinita pe doua butoaie goale de faina. Noi suntem gata 8:75 sa induram lipsuri daca putem face ca lucrarea lui Dumnezeu sa inainteze. Noi credem ca mana Domnului a fost asupra noastra cand ne-a calauzit in acest loc. Campul este mare, dar lucratorii sunt putini. Adunarea din Sabatul trecut a fost minunata. Domnul ne-a inviorat cu prezenta Lui." 8:76 Din cand in cand, plecam spre a participa la conferinte tinute in diferite parti ale campului. Sotul meu predica, vindea carti si lucra pentru a contribui la raspandirea ziarului. Circulam cu trasura si ne opream la pranz pentru a ne hrani calul la marginea drumului si pentru a pranzi si noi. Apoi, cu hartia si tocul pe capacul cutiei de mancare sau pe partea de sus a palariei, sotul meu scria articole pentru Review si pentru Instructor. Domnul a binecuvantat din plin eforturile noastre si adevarul a atins multe inimi. 8:77 In vara lui 1853, am facut prima noastra calatorie in statul Michigan. Dupa ce am publicat ceea ce ne-am propus, sotul meu a fost doborat de febra. Ne-am unit in rugaciune pentru el, insa, desi s-a simtit mai bine, a ramas inca foarte slabit. Ne aflam intr-o mare incurcatura. Trebuie oare sa ne retragem din lucrare datorita unor infirmitati trupesti? Ii va fi oare ingaduit lui Satana sa-si exercite puterea asupra noastra si se va lupta el pentru vietile noastre, ca sa ne doboare tot timpul cat vom fi in lume? Noi stiam ca Dumnezeu poate limita puterea lui Satana. El poate ingadui sa fim incercati in cuptorul de foc, insa ne scoate de acolo curatiti si mai potriviti pentru lucrarea Sa. 8:78 Singura mi-am varsat sufletul in rugaciune inaintea lui Dumnezeu, pentru ca El sa mustre boala si sa-i dea putere sotului meu pentru a putea suporta calatoria. Cazul era urgent si credinta mea s-a agatat cu putere de fagaduintele lui Dumnezeu. Acolo am obtinut asigurarea ca, daca ne vom continua calatoria spre Michigan, ingerul lui Dumnezeu va merge cu noi. Cand i-am relatat sotului meu ceea ce ma indemna pe mine cugetul, el mi-a spus ca si pe el il indemna cugetul acelasi lucru si ne-am hotarat sa plecam, increzandu-ne in Domnul. Cu fiecare mila pe care o parcurgeam, el se 8:79 simtea tot mai intarit. Domnul il sustinea. Si pe cand propovaduia Cuvantul, am simtit asigurarea ca ingerii lui Dumnezeu stateau in preajma lui si ii sprijineau eforturile. 8:80 In cursul acestei calatorii, mintea sotului meu a fost mult preocupata de subiectul referitor la spiritism si, curand dupa intoarcerea noastra, a inceput sa scrie cartea intitulata Signes of the Times (Semnele timpului). Era inca slabit, nu putea dormi decat putin, insa Domnul era taria lui. Cand mintea ii era confuza, in stare de suferinta, ne plecam inaintea Domnului si, in deznadejdea noastra, strigam catre Domnul. El ne-a ascultat rugaciunile arzatoare si adeseori l-a binecuvantat pe sotul meu, astfel incat, cu spiritul reinviat, isi continua lucrarea. De multe ori pe zi se intampla sa facem acest lucru si sa mergem inaintea Domnului prin rugaciuni staruitoare. Aceasta carte nu a fost scrisa in propria lui putere. 8:81 In timpul iernii si al primaverii, am suferit mult datorita durerilor de inima. Imi era greu sa respir cand stateam intinsa si nu puteam adormi decat daca ma ridicam in pozitie aproape sezand. Respiratia mi se oprea uneori si adesea lesinam. Deasupra pleoapei stangi aveam o umflatura care parea a fi cancer. Crestea mereu de mai bine de un an, pana ce a devenit destul de dureroasa si mi-a afectat vederea. Cand citeam sau scriam, eram obligata sa-mi bandajez ochiul afectat. Ma temeam ca acesta va fi cuprins de cancer. Priveam inapoi, spre zilele si noptile petrecute corectand foile pentru publicatii, lucru care imi fortase ochii, si ma gandeam: "Daca imi voi pierde ochiul si viata, aceasta va fi pentru cauza lui Dumnezeu". 8:82 Cam in acest timp, un medic renumit care dadea consultatii gratuite a venit la Rochester si m-am hotarat sa-i cer sa-mi examineze ochiul. El a spus ca umflatura este cancer. Insa, luandu-mi pulsul, a spus: "Esti foarte bolnava si vei muri de apoplexie inainte ca acea umflatura sa se sparga. Esti intr-o stare foarte periculoasa datorita bolii de inima". Acest lucru nu m-a surprins, deoarece eram constienta ca, daca nu ma voi insanatosi degraba, aveam sa merg curand in mormant. Alte doua femei 8:83 care venisera la consultatie sufereau de aceeasi boala. Medicul a spus ca eu eram intr-o stare mai grava decat ele si ca nu voi putea rezista mai mult de trei saptamani inainte de a fi lovita de paralizie. L-am intrebat daca medicamentul lui ma poate face bine. Nu m-a incurajat prea mult. Am incercat remediile prescrise de el, insa fara nici un folos. 8:84 Cam dupa trei saptamani, am lesinat si am cazut pe podea si am stat aproape inconstienta timp de treizeci si sase de ore. Se temeau ca nu voi mai trai, insa, ca raspuns la rugaciune, am reinviat. La o saptamana dupa aceea am primit un soc in partea stanga. Aveam o senzatie ciudata de raceala si amortire in cap si o durere mare la tample. Limba parea grea si amortita, nu puteam vorbi bine. Mana stanga si partea stanga nu le puteam folosi. Credeam ca voi muri si chinul meu cel mare era ca doream sa am dovada ca, in suferinta mea, Domnul ma iubea. Timp de luni de zile am simtit o durere continua la inima si eram foarte deprimata. Am incercat sa-L slujesc pe Dumnezeu din principiu, fara sentiment, insa acum insetam dupa mantuire si tanjeam sa stiu ca binecuvantarea Lui nu este impiedicata de suferinta mea fizica. 8:85 Fratii si surorile s-au adunat laolalta si au facut din cazul meu un subiect special de rugaciune. Dorinta mi-a fost indeplinita si am primit binecuvantarea lui Dumnezeu si asigurarea ca El ma iubeste. Insa durerea continua si eu eram tot mai slabita cu fiecare ora care trecea. Din nou fratii si surorile s-au adunat pentru a prezenta cazul meu inaintea Domnului. Eram atat de slabita, incat nu ma puteam ruga cu voce tare. Felul in care aratam parea ca slabeste credinta celor din jurul meu. Atunci fagaduintele lui Dumnezeu au fost infatisate in fata mea asa cum nu le vazusem niciodata pana atunci. Mi se parea ca Satana se lupta sa ma smulga de langa sotul si copiii mei si sa ma aseze in mormant si imi apareau in minte intrebari de felul: "Poti tu sa te increzi pur si simplu in fagaduintele lui Dumnezeu? Poti tu sa pornesti prin credinta, 8:86 orice ar fi?" Credinta a reinviat. I-am soptit sotului meu: "Cred ca ma voi face bine." El a raspuns: "As vrea sa pot crede acest lucru." Nu am simtit usurare in noaptea aceea si totusi m-am bizuit cu toata increderea pe fagaduintele lui Dumnezeu. Nu puteam sa dorm, insa mi-am continuat rugaciunea tacuta. Inainte de a se face ziua, am adormit. 8:87 Cand a rasarit soarele, m-am trezit fara nici o durere. Greutatea de pe inima s-a dus si eram foarte fericita. Oh, ce schimbare! Mi se parea ca ingerul lui Dumnezeu ma atinsese in timp ce dormeam. Am fost plina de multumire. Lauda lui Dumnezeu era pe buzele mele. L-am trezit pe sotul meu si i-am spus ce lucru minunat a facut Dumnezeu pentru mine. La inceput, cu greu a putut intelege acest lucru; insa cand m-am ridicat, si m-am imbracat, si am umblat prin casa, el L-a laudat pe Dumnezeu impreuna cu mine. Ochiul bolnav nu ma mai durea. In cateva zile umflatura a disparut si vederea mi-a fost complet refacuta. Lucrarea era desavarsita. 8:88 M-am dus din nou la medic si, de indata ce a inceput sa-mi ia pulsul, mi-a spus: "Doamna, o totala schimbare s-a petrecut in corpul dumneavoastra; insa cele doua femei care au fost aici cand ati fost ultima data au murit". I-am spus ca nu medicamentele lui m-au facut bine, caci de fapt nu am putut sa iau nici unul. Dupa ce am plecat, doctorul i-a spus unei prietene de-a mea: "Cazul ei este un mister. Nu il pot intelege". 8:89 Curand, ne-am dus din nou in Michigan si a trebuit sa indur calatoriile lungi si obositoare, pe drumurile acelea aspre cu busteni in cale si prin mlastini cu noroi, dar puterea mea nu a cedat. Simteam ca Domnul doreste ca noi sa ajungem la Wisconsin si am aranjat sa luam trenul de la Jackson la ora zece seara. 8:90 Pe cand ne pregateam sa luam trenul, am simtit o solemnitate deosebita si am propus sa ne rugam. Pe cand ne consacram acolo Domnului, nu am putut sa ne abtinem sa nu plangem. Ne-am dus la gara cu simtaminte de o deosebita solemnitate. Mergand pe langa tren, ne-am dus la un vagon situat mai in fata, care avea banchete cu spatare mai inalte, sperand astfel ca vom putea 8:91 dormi un pic in acea noapte. Vagonul era plin, asa ca ne-am intors la urmatorul si acolo am gasit locuri. Ca de obicei, cand calatoream noaptea, eu nu mi-am dat jos boneta de pe cap si imi tineam bocceaua in mana, de parca as fi asteptat ceva. Amandoi vorbeam despre simtamintele noastre deosebite. 8:92 Trenul a alergat vreo trei mile de la Jackson, cand miscarea a devenit foarte violenta, zdruncinandu-ne inainte si inapoi si oprind in cele din urma. Am deschis fereastra si am vazut un vagon cu capatul de la spate ridicat. Am auzit gemete infricosatoare si era o mare confuzie. Locomotiva fusese aruncata de pe calea ferata, insa vagonul in care ne aflam noi era pe linie si se afla la o distanta de aproximativ treizeci de metri de cele de dinaintea lui. Vagonul cu bagaje nu a suferit multe vatamari si cufarul nostru cel mare cu carti a ramas neatins. Vagonul de clasa a II-a a fost zdrobit, iar bucati din el impreuna cu pasagerii au fost aruncati de ambele parti ale liniei ferate. Vagonul in care incercasem sa gasim locuri era mult distrus, iar unul din capetele sale era ridicat pe un morman de ruine. Cuplajul nu a fost distrus, insa vagonul in care ne aflam noi nu a fost legat de cel din fata noastra, de parca un inger le-ar fi despartit. Patru persoane au fost omorate sau ranite mortal si multi au fost raniti. Nu puteam simti altceva decat ca Dumnezeu a trimis un inger pentru a ne pastra viata. 8:93 Ne-am intors la Jackson si a doua zi am luat trenul spre Wisconsin. Vizita noastra in acel stat a fost binecuvantata de Dumnezeu. Ca rezultat al eforturilor noastre, suflete au fost convertite. Domnul mi-a dat putere ca sa pot suporta lunga calatorie. 8:94 Pe 29 august 1854, o alta responsabilitate a fost adaugata familiei noastre prin nasterea lui Willie. Cam in aceasta perioada a aparut primul numar al revistei intitulate in mod fals The Messenger of Truth(Solul adevarului). Cei care ne calomniau prin acea revista au fost admonestati pentru greselile si erorile lor. Ei nu au suportat ocara si, la inceput in secret, iar apoi mai deschis, s-au folosit de influenta pe care o aveau impotriva noastra. Pe noi nu ne-a afectat aceasta, insa cativa dintre cei care erau in preajma noastra au fost influentati de aceste persoane rele. Cativa din cei in care 8:95 aveam incredere si care stiau bine ca eforturile noastre fusesera in mod vizibil binecuvantate de Dumnezeu si-au retras simpatia de la noi si au acordat-o unor straini. 8:96 Domnul mi-a aratat caracterul si felul in care avea sa sfarseasca acea grupare; ca El nu era de acord cu cei care aveau de-a face cu acea revista si ca mana Lui era impotriva lor. Si ca, desi un timp vor fi prosperi si unii oameni cinstiti vor fi amagiti de ei, totusi, in cele din urma, adevarul va triumfa si toate sufletele sincere se vor smulge din inselaciunea in care au fost prinsi si vor iesi afara curati, nevatamati de influenta acelor oameni rai; deoarece mana lui Dumnezeu era impotriva lor, ei nu puteau decat sa se prabuseasca. 8:97 Din nou sanatatea sotului meu a fost afectata. Suferea de tuse si dureri cumplite de plamani si sistemul lui nervos era epuizat. Nelinistea pe care o avea in suflet, poverile pe care le purtase in Rochester, munca in atelier, bolile si mortile din familie, lipsa de simpatie din partea acelora care ar fi trebuit sa imparta cu el eforturile, alaturi de calatorii si lucrarea de predicare au constituit prea mult pentru puterea lui si se parea ca se indreapta negresit spre mormant. A fost o perioada de ceata si negura. Doar cateva raze de lumina indepartau din cand in cand norii grei, dandu-ne ceva speranta, caci altfel am fi fost doborati de disperare. Uneori credeam ca Dumnezeu ne-a parasit. 8:98 Sustinatorii revistei Messenger inscenau tot felul de minciuni despre noi. Aceste cuvinte ale psalmistului imi veneau cu putere in minte: "Nu te mania pe cei rai si nu te uita cu jind la cei ce fac raul; caci sunt cositi iute ca iarba, si se vestejesc ca verdeata" (Ps. 37, 1.2). Cativa dintre cei care scriau la acea revista s-au bucurat chiar de boala sotului meu, spunand ca Dumnezeu va avea grija de el si-l va indeparta din drum. Cand a citit acest lucru, in timp ce zacea bolnav, credinta a reinviat si a exclamat: "Nu voi muri, ci voi trai ca sa propovaduiesc lucrarile Domnului (Ps. 118,17) si s-ar putea chiar sa predic la funeraliile lor". 8:99 Norii cei mai intunecosi pareau ca se abat asupra noastra. Oameni nelegiuiti care sustineau ca sunt evlaviosi nascoceau, sub comanda lui Satana, minciuni si indreptau taria fortelor lor impotriva noastra. Daca ar fi fost a noastra cauza lui Dumnezeu, poate am fi tremurat; insa aceasta era in mainile Aceluia care putea spune: "Nimeni nu o poate smulge din mainile Mele". Noi stiam ca Domnul Isus traieste si stapaneste. Noi puteam spune inaintea Domnului: "Cauza este a Ta si Tu stii ca nu noi am ales acest lucru, ci am actionat la porunca Ta si astfel avem partea noastra in aceasta lucrare". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: