5:53 Curand ochii nostri au fost atrasi catre est, unde aparuse un mic nor negru, mare cam cat o jumatate de palma, despre care am stiut cu totii ca este semnul Fiului omului. Intr-o liniste solemna, priveam cu totii cu ochii pironiti spre nor, pe masura ce acesta se apropia tot mai mult si devenea mai luminos, mai glorios si tot mai glorios, pana cand a ajuns un mare nor alb. Partea de jos parea ca de foc; deasupra norului era un curcubeu, iar imprejurul lui zeci de mii de ingeri ce cantau o cantare minunata; iar pe acesta statea Fiul omului. Parul Sau era alb si ondulat, cazandu-I pe umeri, iar pe capul Lui erau multe coroane. Picioarele Lui aveau infatisarea focului; in mana Sa dreapta se afla o secera ascutita, iar in stanga, o trambita de argint. Ochii Lui erau ca o flacara de foc care ii cauta mereu pe copiii Sai.