5:50 mai sus". Atunci mi-am ridicat ochii si am vazut o carare dreapta si ingusta, suspendata deasupra pamantului. Pe aceasta carare, poporul advent calatorea spre cetate. Inapoia lor, la inceputul cararii, era o lumina, despre care un inger mi-a spus ca este strigatul de la miezul noptii. Aceasta lumina stralucea pe tot parcursul cararii, astfel ca picioarele lor sa nu li se impleticeasca. Insusi Domnul Isus mergea in fata poporului Sau, conducandu-i inainte, si, atata timp cat isi tineau ochii fixati la El, ei erau in siguranta. Insa curand unii au obosit si au spus ca pana la cetate mai este cale lunga si ca ei se asteptasera ca deja sa fi ajuns acolo. Apoi Isus ii incuraja, ridicandu-Si bratul drept, plin de slava, din care venea o lumina care se unduia peste grupul advent; iar ei strigau: "Aleluia!" Unii, in graba, refuzau lumina care-i lumina din urma si spuneau ca nu Dumnezeu ii condusese pana acolo. Lumina dinapoia lor a disparut, lasandu-i intr-un intuneric complet, iar ei s-au impleticit, au pierdut urma lui Isus si au cazut de pe carare in intunericul si lumea nelegiuita de dedesubt.