Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Marturii pentru comunitate vol.1
Printable ModeMarturii pentru comunitate vol.1, 5
|
5:1 Capitolul VI - Experienta adventa 5:2 Cu grija si cutremur ne apropiam de timpul (Anul 1843, conform calendarului iudaic, era socotit a se intinde de la 21 martie 1843 pana la 21 martie 1844. Cei care primisera credinta adventa au asteptat venirea Domnului Hristos in aceasta perioada), cand trebuia ca Mantuitorul sa vina. Cu seriozitate solemna noi cautam, ca popor, sa ne curatim vietile pentru a putea fi gata sa-L intampinam pe Domnul la venirea Sa. Netinand seama de impotrivirea pastorilor si bisericilor, sala Beethoven din orasul Portland era aglomerata seara de seara; in special duminicile se tineau adunari mari in acel loc. Fratele Stockman era un barbat cu o adanca evlavie. Sanatatea lui era subreda; totusi, cand statea in fata oamenilor, parea ca e inaltat mai presus de infirmitatea fizica si fata lui era luminata de constienta ca predica adevarul sacru al lui Dumnezeu. 5:3 Cuvintele sale aveau o putere solemna, cercetatoare, atingand multe inimi. De multe ori si-a exprimat dorinta arzatoare de a trai sa-L vada pe Mantuitorul venind pe norii cerului. Sub pastorirea lui, Duhul lui Dumnezeu a convins multi pacatosi si i-a adus in turma lui Hristos. Se tineau adunari in diferite case din diverse locuri ale orasului, cu cele mai bune rezultate. Credinciosii 5:4 erau incurajati sa lucreze pentru prietenii si rudele lor, iar convertirile se inmulteau zi dupa zi. 5:5 Oameni din toate categoriile sociale se indreptau spre sala Beethoven. Bogati si saraci, pastori si laici, erau cu totii, din diferite motive, nerabdatori sa auda ei insisi invatatura despre cea de-a doua venire. Multi veneau, dar, negasind loc unde sa stea, plecau dezamagiti. Randuiala din cadrul acestor intruniri era simpla. Se tinea o cuvantare scurta, miscatoare, apoi se acorda libertate pentru indemnuri generale. De regula, era o liniste desavarsita pentru o multime atat de mare. Domnul tinea in frau spiritul de impotrivire, in timp ce servii Lui explicau motivele credintei lor. Uneori unealta omeneasca era slaba, insa Duhul lui Dumnezeu dadea greutate si putere adevarului Sau. Prezenta ingerilor sfinti era simtita in adunare si zilnic se adaugau grupului mic de credinciosi noi asteptatori ai lui Hristos. 5:6 Cu o ocazie, pe cand predica fratele Stockman, fratele Brown, un pastor crestin baptist, al carui nume a mai fost mentionat inainte, statea la amvon, ascultand cu deosebit interes. Fiind adanc miscat, infatisarea lui deveni deodata palida ca a unui mort. S-a prabusit de pe scaun, iar fratele Stockman l-a prins cu bratele lui pe cand cadea la pamant si l-a intins pe canapeaua din fata amvonului, unde a zacut fara putere pana s-a incheiat cuvantarea. 5:7 Atunci el s-a trezit, fata fiindu-i inca palida, dar stralucind de lumina ce vine de la Soarele neprihanirii. A depus o marturie deosebit de impresionanta. Parea ca primise ungerea sfanta de sus. De obicei vorbea rar, avea un fel de a fi serios, cu totul liber de orice fel de excitare. Cu aceasta ocazie, cuvintele lui solemne, masurate, au adus cu ele o noua putere pe cand rostea avertizarea ca pacatosii si fratii lui pastori sa lase deoparte necredinta, prejudecata si formalismul rece si, ca si cei din Berea, sa cerceteze scrierile sfinte, comparand scriptura cu scriptura, pentru a se convinge daca aceste lucruri erau adevarate. El 5:8 i-a rugat fierbinte pe pastorii prezenti sa nu se simta jigniti de felul direct si cercetator in care fratele Stockman prezentase acest subiect solemn care ii interesase pe toti. 5:9 El a spus: "Noi vrem sa ajungem la oameni; vrem ca pacatosii sa fie convinsi si sa se pocaiasca cu adevarat inainte de a fi prea tarziu pentru a fi salvati, ca sa nu ajunga sa se planga: 'Secerisul a trecut, vara s-a sfarsit si noi tot nu suntem mantuiti'. Fratii pastori spun ca sagetile noastre ii lovesc; dar vor ei sa se ridice si sa se dea deoparte dintre noi si popor si sa ne lase sa atingem inimile pacatosilor? Daca fac din ei insisi o tinta a telului nostru, nu au nici un motiv sa se planga de ranile pe care le primesc. Dati-va deoparte, fratilor, si nu veti fi tintiti!" 5:10 Si-a relatat apoi propria sa experienta cu atata simplitate si candoare, incat multi dintre cei cu prejudecati au fost miscati pana la lacrimi. Spiritul lui Dumnezeu era simtit in cuvintele sale si vazut in infatisarea sa. Cu o incantare sfanta, el a declarat cu putere ca luase Cuvantul lui Dumnezeu drept sfatuitor si ca indoielile sale au fost spulberate, iar credinta lui confirmata. Cu seriozitate i-a invitat pe fratii lui pastori, pe membrii bisericii, pe pacatosi si pe necredinciosi sa cerceteze ei insisi Biblia si i-a indemnat sa nu lase pe nici un om sa-i abata de la tinta de a se convinge cu privire la adevar. 5:11 Fratele Brown nu a accentuat nici atunci si nici dupa aceea legatura sa cu biserica crestina baptista, fiind privit cu mult respect de cei din biserica lui. Cand a terminat de vorbit, cei care doreau ca poporul lui Dumnezeu sa se roage pentru ei erau invitati sa se ridice. Sute de oameni au raspuns apelului. Duhul Sfant era asupra adunarii. Cerurile si pamantul pareau ca se apropie unul de altul. Adunarea a durat pana noaptea tarziu. Puterea Domnului era simtita de cei tineri, de cei batrani si de cei de varsta medie. 5:12 Pe cand ne intorceam acasa pe cai diferite, o voce care lauda pe Domnul ajungea la noi dintr-o anumita directie si, ca un raspuns, glasuri din alte si alte directii strigau: 5:13 "Slava lui Dumnezeu, Domnul domneste!" Oamenii isi cautau casele cu laudele pe buzele lor si sunetul acela de bucurie rasuna prin atmosfera tacuta a noptii. Nici unul din cei care au participat la aceste adunari nu ar putea uita vreodata aceste scene extraordinare. 5:14 Aceia care Il iubesc sincer pe Domnul Isus pot aprecia simtamintele celor care vegheau asteptand cu mult dor venirea Mantuitorului lor. Momentul implinirii asteptarii se apropia. Timpul cand noi nadajduiam ca ne vom intalni cu El era la usa. Ne apropiam de acest ceas intr-o solemnitate calma. Adevaratii credinciosi au ramas intr-o dulce comuniune cu Dumnezeu - o pregustare a pacii care avea sa fie partea lor in viata plina de stralucire de dupa aceea. Nici unul din cei care au trait aceasta speranta si incredere nu ar putea uita vreodata acele pretioase ore ale asteptarii. 5:15 Treburile vremelnice au fost lasate la o parte de cei mai multi timp de cateva saptamani. Ne examinam cu grija fiecare gand si simtamant al inimii, ca si cand am fi fost pe patul de moarte si in cateva ore aveam sa inchidem ochii pentru totdeauna din fata scenelor de pe acest pamant. Nu s-au facut "haine pentru inaltare" in vederea marelui eveniment; noi simteam nevoia dovezii launtrice ca eram pregatiti pentru a-L intalni pe Domnul Hristos, iar hainele noastre albe erau curatia sufleteasca, un caracter spalat de pacat prin sangele ispasitor al Mantuitorului nostru. 5:16 Insa timpul de asteptare a trecut. Aceasta a constituit prima incercare zdrobitoare care a venit asupra acelora care credeau si nadajduiau ca Isus avea sa vina pe norii cerului. Dezamagirea poporului asteptator al lui Dumnezeu a fost mare. Batjocoritorii triumfau si i-au castigat si pe cei slabi si lasi de partea lor. Unii dintre aceia care parusera ca aveau credinta cea adevarata aratau acum ca fusesera impulsionati doar de teama; iar acum curajul le-a revenit o data cu trecerea timpului, unindu-se cu cei batjocoritori si declarand ca ei nu au fost nici-odata asa de naivi sa creada cu adevarat invatatura lui Miller, care era un fanatic smintit. Altii, din fire nestatornici si sovaielnici, au parasit in tacere cauza. Eu ma gandeam: Daca Domnul Hristos ar fi venit cu adevarat, ce s-ar fi intamplat cu cei slabi si sovaielnici? Ei sustineau ca-L iubesc si ca asteapta venirea lui Isus; dar atunci cand 5:17 nu a venit, ei s-au simtit usurati, intorcandu-se la starea de nepasare si nesabuinta fata de adevarata religie. 5:18 Am fost intr-o mare incurcatura, dezamagiti, dar totusi nu am renuntat la credinta noastra. Multi se agatau inca de speranta ca Domnul Isus nu-Si va amana mult venirea; Cuvantul Domnului era sigur, el nu putea gresi. Noi simteam ca ne-am facut datoria, ca am trait in conformitate cu credinta noastra; am fost dezamagiti, dar nu descurajati. Semnele timpului aratau ca sfarsitul tuturor lucrurilor era aproape; noi trebuie sa veghem si sa fim gata in vederea revenirii Domnului in orice clipa. Noi trebuie sa asteptam cu nadejde si incredere, fara a neglija sa ne adunam laolalta pentru a ne indemna, incuraja si mangaia, pentru ca lumina noastra sa poata straluci in intunericul lumii. 5:19 Stabilirea timpului era atat de simpla si clara, incat chiar copiii puteau intelege. De la data decretului regelui Persiei, ce se gaseste in Ezra 7, care a fost dat in anul 457 i. Hr., cei 2.300 de ani din Daniel 8,14 trebuia sa se sfarseasca in 1843. Prin urmare, noi asteptam ca la sfarsitul acestui an sa vina Domnul. Am fost mult dezamagiti cand tot anul a trecut, iar Mantuitorul nu a venit. 5:20 Nu s-a inteles de la inceput faptul ca decretul nefiind dat la inceputul anului 457 i.Hr., cei 2.300 ani nu aveau sa se sfarseasca la incheierea anului 1843. Dar s-a descoperit apoi ca decretul a fost dat aproape de incheierea anului 457 i. Hr. si de aceea perioada profetica ajunge pana in toamna anului 1844. Astfel, viziunea sub aspect cronologic nu intarzia, chiar daca parea astfel. Noi am invatat sa ne bazam pe ceea ce spunea profetul: "Caci este o proorocie a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit." 5:21 Dumnezeu Si-a incercat poporul atunci cand timpul a trecut si nu s-a intamplat nimic in anul 1843. Greseala facuta in calcularea perioadelor profetice 5:22 nu a fost descoperita imediat nici chiar de barbatii invatati care se impotrivisera vederilor acelora care asteptau venirea lui Hristos. Cercetatorii sustineau ca Miller are dreptate in privinta calcularii timpului, desi se aflau in disputa cu el referitor la evenimentul care avea sa incununeze aceasta perioada. Insa atat ei, cat si poporul asteptator al lui Dumnezeu greseau cu totii in privinta timpului. 5:23 Noi credeam ca Domnul, in intelepciunea Lui, a randuit ca poporul Sau sa treaca printr-o dezamagire care a fost ingaduita, pentru a scoate la iveala ceea ce se afla in inimi si pentru formarea de caractere neprihanite in aceia care sustineau ca asteapta si se bucura de venirea Domnului. Cei care au imbratisat solia primului inger (vezi Apoc.14,6.7) de teama maniei judecatilor lui Dumnezeu, si nu datorita faptului ca iubeau adevarul si doreau sa mosteneasca Imparatia cerurilor, au aparut acum in adevarata lor lumina. Ei se aflau printre primii care ii batjocoreau pe cei dezamagiti, pe cei care iubeau sincer si doreau revenirea lui Isus. 5:24 Cei care au fost dezamagiti nu au fost lasati mult timp in intuneric; caci, studiind cu rugaciune serioasa perioadele profetice, greseala a fost descoperita. In bucuria asteptarii Domnului, intarzierea evidenta a viziunii nu fusese luata in calcul si a constituit o surpriza trista si neasteptata. Cu toate acestea, chiar aceasta incercare a fost necesara pentru dezvoltarea si intarirea credinciosilor sinceri in adevar. 5:25 Sperantele noastre s-au concentrat acum asupra venirii Domnului in 1844. Acesta a fost de asemenea timpul pentru solia celui de-al doilea inger, care, zburand prin mijlocul cerului, striga: "A cazut Babilonul, a cazut cetatea cea mare." Aceasta solie a fost proclamata pentru prima data de slujitorii lui Dumnezeu in vara anului 1844. Ca urmare, multi au iesit din bisericile decazute. Legat de aceasta solie, a fost strigatul de la miezul noptii (Vezi Mat. 25,1-13): 5:26 "Iata Mirele, iesiti-I in intampinare". Pretutindeni in tara era dusa lumina cu privire la aceasta solie si chemarea a trezit mii de oameni. A mers din oras in oras, din sat in sat si pana in cele mai indepartate regiuni din tara. A ajuns pana la cei invatati si talentati, dar si la cei nestiutori si umili. 5:27 Acesta a fost cel mai fericit an din viata mea. Inima mea era atat de plina de bucuria asteptarii, insa imi era mila si eram nelinistita pentru aceia care erau descurajati si nu aveau speranta in Isus. Ne-am unit, ca popor, in rugaciune serioasa, in vederea unei experiente autentice si pentru o dovada de netagaduit a acceptarii noastre de catre Dumnezeu. 5:28 Aveam nevoie de multa rabdare, caci batjocoritorii erau multi. Eram adesea intampinati cu referiri ironice la dezamagirea noastra dinainte. "Inca nu v-ati suit; cand asteptati sa va inaltati?" si alte asemenea ocari ne erau adresate de cei necredinciosi si chiar de catre unii crestini care acceptau Biblia si totusi dadeau gres in a invata marile si importantele ei adevaruri. Ochii lor orbiti pareau ca vad doar o vaga si indepartata insemnatate in avertizarea solemna ca "Dumnezeu a randuit o zi in care va judeca lumea" si in asigurarea ca sfintii vor fi rapiti in vazduh pentru a-L intampina acolo pe Domnul. 5:29 Bisericile conventionale foloseau orice mijloace pentru a impiedica raspandirea credintei in revenirea in curand a lui Hristos. Nu se acorda libertate in cadrul intrunirilor celor care indrazneau sa mentioneze speranta revenirii in curand a Domnului Hristos. Cei care pretindeau ca-L iubesc pe Isus respingeau cu ironie vestea ca El, pe care Il numeau cel mai bun prieten al lor, avea sa-i viziteze in curand. Erau porniti si maniosi impotriva acelora care proclamasera vestea revenirii Sale si care se bucurasera ca Il vor vedea in curand in slava Lui. 5:30 Fiecare clipa mi se parea de cea mai mare importanta. Simteam ca facem o lucrare pentru vesnicie si ca cei nepasatori si cei neinteresati se aflau in cel mai mare pericol. Credinta mea era neumbrita 5:31 si eu aplicam pentru mine insami pretioasele fagaduinte ale lui Isus. El le spusese ucenicilor Sai: "Cereti si veti primi". Eu credeam cu tarie ca tot ceea ce ceream in conformitate cu voia lui Dumnezeu avea sa-mi fie dat. M-am plecat in umilinta la picioarele lui Isus, cu inima in armonie cu vointa Sa. 5:32 Adesea vizitam familii si ma rugam serios pentru cei care erau coplesiti de temeri si deznadejde. Credinta mea era atat de puternica, incat nu ma indoiam nici o clipa ca Dumnezeu avea sa-mi raspunda la rugaciuni si, fara nici o exceptie, binecuvantarea, si pacea lui Isus au ramas asupra-ne ca raspuns la cererile noastre umile, iar inimile celor deznadajduiti erau inseninate de lumina si speranta. 5:33 Cu staruitoare cercetare a inimii si cu marturisiri in umilinta ne apropiam de timpul asteptarii noastre. In fiecare dimineata simteam ca prima noastra lucrare era aceea de a ne asigura ca vietile noastre erau neprihanite inaintea lui Dumnezeu. Interesul nostru unul pentru altul a crescut, ne rugam mult impreuna cu si unii pentru altii. Ne adunam in livezi si cranguri pentru a fi in legatura cu Dumnezeu si a ne inalta cererile catre El. Ne simteam mai mult in prezenta Sa atunci cand eram inconjurati de lucrarile Sale din natura. Bucuria mantuirii era mai necesara pentru noi decat hrana si apa. Daca norii ne impresurau mintea, nu indrazneam sa ne odihnim sau sa mergem la culcare pana ce acestia nu erau indepartati si aveam asigurarea ca suntem acceptati de Dumnezeu. 5:34 Sanatatea mea era subreda, plamanii imi erau grav afectati si vocea mea era slaba. Duhul lui Dumnezeu Se odihnea adesea asupra mea cu o mare putere si trupul meu firav de-abia putea suporta slava care imi inunda sufletul. Se parea ca respir chiar atmosfera cerului si ma bucuram in asteptarea revenirii in curand a Mantuitorului meu, pentru a trai intotdeauna in lumina fetei Sale. 5:35 Poporul asteptator al lui Dumnezeu se apropia de ceasul cand nadajduiau din inima ca bucuria lor avea sa fie implinita prin venirea 5:36 Mantuitorului. Insa din nou timpul a trecut fara ca Isus sa fi venit. A fost greu sa reluam grijile vietii despre care gandisem ca le-am lasat pentru totdeauna. Aceasta a fost o crunta dezamagire pentru turma cea mica a carei credinta fusese atat de puternica si a caror nadejde fusese atat de mare. Insa am fost surprinsi ca ne simteam atat de liberi in Domnul si ca eram atat de puternic sustinuti de puterea si harul Sau. 5:37 Experienta anului precedent s-a repetat totusi intr-o masura mai mare. Multi au renuntat la credinta lor. Unii, care fusesera foarte increzatori, au fost atat de adanc raniti in mandria lor, incat se parea ca fug de lume. Ca si Iona, ei se plangeau de Dumnezeu si preferau mai degraba moartea decat viata. Cei care isi cladisera credinta pe dovezile altora, si nu pe Cuvantul lui Dumnezeu, erau acum tot atat de dispusi sa-si schimbe vederile. Fatarnicii, care sperau sa-L insele pe Domnul asa cum se inselau pe ei insisi cu falsa lor pocainta si evlavie, se simteau acum usurati de primejdia ce-i ameninta si s-au impotrivit in mod deschis cauzei pe care inainte sustinusera ca o iubesc. 5:38 Cei slabi si cei nelegiuiti s-au unit in a declara ca acum nu mai poate fi vorba de temeri sau asteptari. Timpul a trecut, Domnul nu a venit, iar lumea a ramas aceeasi de mii de ani. Aceasta a doua incercare a scos la iveala o masa de oameni de nimic, care fusesera atrasi in curentul puternic al credintei advente si care se formase in timp, o data cu adevaratii credinciosi si cu lucratorii seriosi. 5:39 Am fost dezamagiti, dar nu ne-am pierdut elanul. Ne-am hotarat sa ne supunem cu rabdare procesului de curatire pe care Dumnezeu il socotea necesar pentru noi si sa asteptam rabdatori implinirea sperantei ca Mantuitorul sa-i rascumpere pe ai Sai, incercati si credinciosi. 5:40 Eram neclintiti in incredintarea ca predicarea unui anumit timp apartinea lui Dumnezeu. Acest lucru i-a condus pe oameni sa cerceteze Biblia cu staruinta, pentru a descoperi adevarurile pe care nu le intelesesera mai inainte. Iona fusese trimis de Dumnezeu spre a proclama pe strazile cetatii Ninive ca, in decurs de patruzeci de zile, orasul avea sa fie nimicit; insa Dumnezeu 5:41 a primit umilinta celor din Ninive si a prelungit timpul lor de har. Totusi, solia pe care o dusese Iona fusese trimisa de Dumnezeu, iar Ninive a fost pus la proba potrivit cu vointa Sa. Lumea privea nadejdea noastra ca o amagire, iar dezamagirea noastra ca un esec ce era firesc sa urmeze. 5:42 Cuvintele Mantuitorului din pilda robului necredincios se aplica riguros acelora care batjocoresc apropiata venire a Fiului omului: "Dar daca este un rob rau, care zice in inima lui: 'Stapanul meu zaboveste sa vina!' Daca va incepe sa bata pe tovarasii lui de slujba si sa manance si sa bea cu betivii, stapanul robului aceluia va veni in ziua in care el nu se asteapta si in ceasul in care nu-l stie, il va taia in doua si soarta lui va fi soarta fatarnicilor; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor". 5:43 Vedeam pretutindeni batjocoritorii de care spunea Petru ca vor aparea in timpul din urma, umbland dupa propriile lor patimi si spunand: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate lucrurile continua sa fie asa cum au fost de la creatiune!" Insa cei care Il asteptasera pe Domnul nu au ramas fara mangaiere. Cercetand Cuvantul, ei au obtinut cunostinte valoroase. Planul de mantuire era acum mai clar pentru intelegerea lor. In fiecare zi ei descopereau noi frumuseti ale paginilor sfinte si o armonie minunata trecand prin toate, o scriptura explicand pe alta si nici un cuvant folosit in zadar. 5:44 Dezamagirea noastra nu a fost atat de mare ca cea a ucenicilor. Cand Fiul omului a intrat triumfal in Ierusalim, ei se asteptasera ca El sa fie incoronat ca rege. Oamenii veneau din toate colturile si strigau: "Osana, Fiul lui David!"Si cand preotii si batranii I-au cerut lui Isus sa spuna multimii sa taca, El a declarat ca, daca ei vor tacea, pietrele vor striga, fiindca profetia trebuie sa se implineasca. In doar cateva zile, tot acesti ucenici L-au vazut pe iubitul lor Domn, despre care crezusera ca avea sa stapaneasca pe tronul lui David, intins pe cruce in fata 5:45 fariseilor batjocoritori si ironici. Sperantele lor cele mari fusesera dezamagite, iar intunericul mortii ii impresurase. 5:46 Cu toate acestea, Domnul Hristos a fost credincios fagaduintelor facute. Cat de dulce era consolarea pe care o daduse poporului Sau si cat de bogata rasplata pentru cel credincios! 5:47 W. Miller si cei care erau alaturi de el au presupus ca evenimentul curatirii Sanctuarului de care se vorbea in Dan.8,14 insemna curatirea pamantului prin foc, inainte ca acesta sa devina locuinta sfintilor. Acest lucru avea sa aiba loc la venirea lui Hristos; de aceea noi am asteptat ca acest eveniment sa aiba loc la sfarsitul celor 2.300 zile-ani. Insa, dupa dezamagirea noastra, Scripturile au fost cercetate cu rugaciune si cu multa atentie, iar dupa o perioada de nesiguranta, lumina a fost revarsata peste intunericul in care ne aflam; indoiala si nesiguranta au disparut. Profetia din Dan.8,14 nu se referea la curatirea pamantului, iar acum era clar ca aceasta arata catre incheierea lucrarii Marelui nostru Preot din ceruri, incheierea ispasirii si pregatirea poporului pentru a sta in picioare in ziua venirii Sale. 5:48 Capitolul VII - Prima mea viziune 5:49 Nu la mult timp dupa 1844, mi-a fost data prima viziune. Eram in vizita la o sora scumpa in Hristos, a carei inima era strans legata de a mea; eram cinci surori si toate eram ingenuncheate in tacere, la altarul familial. Pe cand ne rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea asa cum nu mai simtisem niciodata pana atunci. Se parea ca eram inconjurata de lumina si ca ma inaltam tot mai mult, tot mai mult de pe pamant. M-am intors sa vad poporul advent in lume, dar n-am putut sa-l gasesc, cand o voce mi-a spus: "Priveste din nou si uita-te putin 5:50 mai sus". Atunci mi-am ridicat ochii si am vazut o carare dreapta si ingusta, suspendata deasupra pamantului. Pe aceasta carare, poporul advent calatorea spre cetate. Inapoia lor, la inceputul cararii, era o lumina, despre care un inger mi-a spus ca este strigatul de la miezul noptii. Aceasta lumina stralucea pe tot parcursul cararii, astfel ca picioarele lor sa nu li se impleticeasca. Insusi Domnul Isus mergea in fata poporului Sau, conducandu-i inainte, si, atata timp cat isi tineau ochii fixati la El, ei erau in siguranta. Insa curand unii au obosit si au spus ca pana la cetate mai este cale lunga si ca ei se asteptasera ca deja sa fi ajuns acolo. Apoi Isus ii incuraja, ridicandu-Si bratul drept, plin de slava, din care venea o lumina care se unduia peste grupul advent; iar ei strigau: "Aleluia!" Unii, in graba, refuzau lumina care-i lumina din urma si spuneau ca nu Dumnezeu ii condusese pana acolo. Lumina dinapoia lor a disparut, lasandu-i intr-un intuneric complet, iar ei s-au impleticit, au pierdut urma lui Isus si au cazut de pe carare in intunericul si lumea nelegiuita de dedesubt. 5:51 Curand am auzit vocea lui Dumnezeu ca niste ape mari, care ne-a spus ziua si ora venirii lui Isus. Sfintii in viata, 144.000 la numar, au cunoscut si au inteles vocea, pe cand cei nelegiuiti au crezut ca este un tunet si cutremur de pamant. Cand Dumnezeu ne-a anuntat timpul, El a turnat asupra noastra Duhul Sfant si fetele noastre au inceput sa lumineze de slava lui Dumnezeu, asa cum s-a intamplat cu Moise cand a coborat de pe Muntele Sinai. 5:52 Cei 144.000 erau toti sigilati si intr-o desavarsita unire. Pe fruntile lor erau cuvintele Dumnezeu, Noul Ierusalim si o stea plina de slava cu Numele lui Isus. Vazandu-ne in starea aceea de bucurie si sfintenie, cei nelegiuiti s-au infuriat si s-au napustit asupra noastra, ca sa puna mana pe noi si sa ne arunce in inchisoare. Atunci noi am intins mainile inainte in Numele Domnului, iar ei au cazut fara putere la pamant. Acum era clar pentru sinagoga lui Satana ca Dumnezeu ne-a iubit pe noi, care am putut sa ne spalam picioarele unii altora si sa salutam pe frati cu o sarutare sfanta si ei s-au plecat la picioarele noastre. 5:53 Curand ochii nostri au fost atrasi catre est, unde aparuse un mic nor negru, mare cam cat o jumatate de palma, despre care am stiut cu totii ca este semnul Fiului omului. Intr-o liniste solemna, priveam cu totii cu ochii pironiti spre nor, pe masura ce acesta se apropia tot mai mult si devenea mai luminos, mai glorios si tot mai glorios, pana cand a ajuns un mare nor alb. Partea de jos parea ca de foc; deasupra norului era un curcubeu, iar imprejurul lui zeci de mii de ingeri ce cantau o cantare minunata; iar pe acesta statea Fiul omului. Parul Sau era alb si ondulat, cazandu-I pe umeri, iar pe capul Lui erau multe coroane. Picioarele Lui aveau infatisarea focului; in mana Sa dreapta se afla o secera ascutita, iar in stanga, o trambita de argint. Ochii Lui erau ca o flacara de foc care ii cauta mereu pe copiii Sai. 5:54 Atunci toate fetele au ingalbenit, iar cei care Il respinsesera pe Dumnezeu s-au innegrit. Atunci noi toti am strigat: "Cine poate sta in picioare? Este haina mea fara pata?" Ingerii au incetat sa mai cante si, intr-o liniste infricosatoare, Domnul Isus a spus: "Cei care au maini curate si inimi curate vor putea sta in picioare; harul Meu va este de ajuns". Cand am auzit aceste cuvinte, fetele noastre s-au luminat si bucuria ne-a umplut inimile. Iar ingerii au atins o nota mai inalta si au inceput sa cante iar, in timp ce norul se apropia tot mai mult de pamant. Atunci a rasunat trambita lui Isus, pe cand cobora pe nor, invaluit in flacari de foc. El Si-a fixat ochii asupra mormintelor in care se aflau sfintii adormiti, Si-a ridicat ochii si mainile spre cer si a strigat: "Treziti-va, treziti-va, treziti-va! voi care dormiti in tarana si inviati!" Dupa aceasta a fost un puternic cutremur de pamant. Mormintele s-au deschis, iar cei morti au iesit afara din ele, imbracati in nemurire. Cei 144.000 au strigat: "Aleluia", recunoscandu-si prietenii care le fusesera smulsi prin moarte, si in aceeasi clipa au fost schimbati si luati impreuna cu acestia, ca sa-L intampine pe Domnul in vazduh. 5:55 Am ajuns cu totii la nor si, timp de sapte zile, am urcat pana la marea de cristal, cand Domnul Isus a adus coroanele 5:56 si cu mana Lui dreapta le-a asezat pe capetele noastre. Ne-a dat harpe de aur si laurii victoriei. Aici, la marea de cristal, cei 144.000 stateau intr-un careu desavarsit. Unii aveau coroane foarte stralucitoare, altii mai putin stralucitoare. Unele erau pline de stele, altele aveau doar cateva. Toti erau multumiti de coroanele lor. Si toti erau imbracati in haine albe de slava, de la umeri pana la picioare. Ingerii erau toti in jurul nostru cand mergeam pe marea de cristal, spre poarta cetatii. Domnul Isus a ridicat bratul Sau puternic, glorios, a apucat poarta de margaritare, a deschis-o si, in timp ce aceasta aluneca in balamalele ei stralucitoare, ne-a spus: "Voi v-ati spalat hainele in sangele Meu, ati stat neclintiti pentru adevarul Meu, intrati". Noi toti am pornit inainte, simtind ca avem tot dreptul sa fim acolo. 5:57 Inauntrul cetatii am vazut pomul vietii si tronul lui Dumnezeu. Din tron iesea un rau cu apa curata si de fiecare parte a raului era pomul vietii. Pe o parte a raului se afla un trunchi al pomului si de partea cealalta, un alt trunchi al lui, amandoua de aur curat, transparent. La inceput am crezut ca vad doi pomi; am privit din nou si am vazut ca acestia se uneau in varf intr-un singur pom. Ramurile sale erau aplecate spre locul in care stateam noi; iar fructele erau minunate, pareau ca aurul amestecat cu argint. 5:58 Toti ne-am dus si ne-am asezat ca sa admiram slava acelui loc, cand fratii Fitch si Stockman, care predicasera Evanghelia imparatiei si pe care Domnul ii pusese in mormant pentru a-i cruta, au venit la noi si ne-au intrebat prin ce am trecut cat timp ei au fost in mormant. Am incercat sa ne aducem aminte de necazurile cele mari, insa acestea pareau atat de mici in comparatie cu slava de neintrecut si greutatea vesnica de slava care ne inconjura, incat nu am putut sa le vorbim, ci am strigat cu totii: "Aleluia! Cerul este destul de ieftin"; si apoi ne-am atins harpele de aur, facand boltile cerului sa rasune. 5:59 Capitolul VIII - Chemata sa calatoresc 5:60 Le-am relatat aceasta viziune credinciosilor din Portland, care au avut deplina incredere ca aceasta fusese de la Dumnezeu. Duhul Domnului a insotit marturia si solemnitatea vesniciei a ramas asupra noastra. O teama de nedescris m-a cuprins pentru ca eu, atat de tanara si sensibila, as putea fi aleasa instrumentul prin care Dumnezeu va da lumina poporului Sau. Pe cand eram sub puterea Domnului, am fost umpluta de bucurie de parca as fi fost inconjurata de ingeri sfinti in curtile pline de slava din ceruri, unde totul este pace si bucurie, si trezirea la realitatile vietii vremelnice a constituit pentru mine o schimbare trista si amara. 5:61 In cea de-a doua viziune, care a urmat curand dupa prima, mi-au fost aratate incercarile prin care aveam sa trec si ca era datoria mea sa merg si sa spun altora ce avea sa-mi descopere Domnul. Mi-a fost aratat ca eforturile mele aveau sa intampine o mare opozitie si ca inima mea avea sa fie sfasiata de durere, dar ca harul lui Dumnezeu avea sa fie de ajuns pentru a ma sustine prin toate prin cate aveam sa trec. Invatatura acestei viziuni m-a tulburat extrem de mult, pentru ca mi-a indreptat atentia catre datoria mea de a merge intre oameni si a le prezenta adevarul. 5:62 Sanatatea mea era atat de precara, incat eram in continua suferinta trupeasca si, dupa toate aparentele, nu aveam decat putin timp de trait. Aveam doar saptesprezece ani, eram mica si firava, neobisnuita cu societatea, si din fire atat de timida si retrasa, incat imi era foarte greu sa intalnesc oameni straini. M-am rugat cu staruinta timp de mai multe luni de zile, pana tarziu in noapte, ca aceasta povara sa-mi fie luata si pusa asupra cuiva mai capabil decat mine sa o duca. Insa lumina datoriei nu s-a schimbat, iar cuvintele ingerului sunau continuu in urechile mele: "Fa cunoscut altora ce ti-am descoperit". 5:63 Nu ma puteam impaca cu gandul ca trebuie sa merg in lume si ca aveam sa intampin ironiile si impotrivirea ei. Aveam putina incredere in mine. Pana acum, cand Duhul lui Dumnezeu ma indemnase sa indeplinesc aceasta datorie, ma ridicasem mai presus de mine insami, uitand de toata teama si timiditatea, gandindu-ma la iubirea lui Isus si lucrarea cea minunata pe care El o facuse pentru mine. Asigurarea continua ca imi indeplineam datoria si faceam voia Domnului imi daduse o incredere care m-a surprins pe mine insami. In asemenea momente, simteam ca sunt in stare sa fac si sa sufar orice pentru a-i ajuta pe altii sa se bucure de lumina si pacea lui Isus. 5:64 Insa acum mi se parea imposibil sa aduc la indeplinire aceasta lucrare care imi fusese pusa inainte; incercarea de a o face parea sortita esecului. Necazurile care aveau s-o insoteasca mi se pareau mai mult decat ce puteam duce eu. Cum puteam eu oare, un copil ca varsta, sa ma duc din loc in loc si sa desfasor inaintea oamenilor adevarurile sfinte ale lui Dumnezeu? Inima mea se strangea de groaza la acest gand. Fratele meu Robert, doar cu doi ani mai mare decat mine, nu ma putea insoti pentru ca era slab in ce priveste sanatatea si mai timid decat mine; nimic nu l-ar fi putut determina sa faca un asemenea pas. Tatal meu avea o familie de intretinut si nu-si putea lasa treburile; insa el m-a asigurat ca, daca Dumnezeu m-a chemat sa lucrez in alte locuri, El nu va da gres in a-mi deschide calea. Insa aceste cuvinte de incurajare au adus doar putina alinare inimii mele descurajate; drumul din fata mea parea atat de plin de greutati pe care mi se parea ca nu sunt in stare sa le trec. 5:65 Imi doream moartea ca o usurare in fata responsabilitatilor care se napustisera asupra mea. Pacea aceea dulce de care ma bucurasem pe deplin atat de mult timp m-a parasit si acum sufletul meu era din nou apasat de descurajare. Rugaciunile mi se pareau zadarnice, iar credinta disparuse. Cuvintele de alinare, ocara sau incurajare care se adresau mi se pareau totuna, fiindca aveam impresia ca nimeni in afara de Dumnezeu nu ma poate intelege, iar El ma parasise. Grupul de credinciosi din Portland nu stia ce se petrecea in mintea mea si de ce ajunsesem in aceasta stare de descurajare. Ei stiau insa ca trebuie sa fie un motiv pentru care mintea mea ajunsese atat de deprimata si 5:66 socoteau ca acest lucru constituie pacat din partea mea, avand in vedere modul deosebit prin care Domnul Se manifestase fata de mine. 5:67 Ma temeam ca Domnul Isi retrasese favoarea de la mine pentru totdeauna. Cand ma gandeam la lumina care imi binecuvantase sufletul inainte, mi se parea de doua ori mai mare, in contrast cu intunericul care ma impresura acum. In casa tatalui meu se tineau adunari, dar descurajarea inimii mele era atat de mare, incat pentru un timp nu am participat la acestea. Povara devenea tot mai grea, pana ce agonia sufletului meu ajunsese mai mare decat puteam suporta. 5:68 Dupa un timp am fost determinata sa fiu prezenta la una din aceste adunari din casa noastra. Biserica a facut din cazul meu un subiect special de rugaciune. Fratele Pearson, care in experienta mea anterioara se opusese manifestarilor puterii lui Dumnezeu asupra mea, se ruga acum cu staruinta pentru mine si ma sfatuia sa predau vointa mea vointei lui Dumnezeu. Ca un tata duios, el incerca sa ma incurajeze si sa ma mangaie, sfatuindu-ma sa am incredere ca nu fusesem parasita de Prietenul pacatosilor. 5:69 Ma simteam prea slaba si disperata ca sa fac vreun efort pentru mine insami, insa inima mea s-a unit cu cererile prietenilor mei. Imi pasa acum mai putin de impotrivirea lumii si voiam sa fac orice sacrificiu doar sa ma pot bucura din nou de favoarea lui Dumnezeu. In timp ce se inaltau rugaciuni pentru mine, intunericul care ma invaluise s-a dat inapoi si o lumina neasteptata m-a cuprins. Puterea mi-a fost luata. Parea ca ma aflu in prezenta ingerilor. Una din aceste fiinte sfinte a repetat din nou cuvintele: "Fa cunoscut si altora ceea ce ti-am descoperit". 5:70 Una din temerile cele mari care ma apasasera era aceea ca, daca ascultam de aceasta chemare la datorie si as fi mers in mijlocul oamenilor, spunand despre mine insami ca sunt favorizata de Cel Prea Inalt cu viziuni si descoperiri pentru popor, as fi putut ceda pacatului inaltarii de sine si m-as fi ridicat mai presus de starea pe care se cuvenea sa o am, atragand astfel asupra mea neplacerea lui Dumnezeu si pierzandu-mi sufletul. Aveam in fata mai multe cazuri de acest fel si inima se dadea inapoi de la indeplinirea acestei poveri grele. 5:71 Acum Il imploram pe Dumnezeu ca, daca trebuie sa merg si sa fac cunoscut ceea ce mi-a descoperit, sa fiu scutita de inaltare de sine. Ingerul mi-a spus: "Rugaciunile tale au fost ascultate si vei primi raspuns. Daca acest rau de care te temi te ameninta, mana lui Dumnezeu va fi intinsa asupra ta pentru a te salva; prin suferinta El te va atrage catre Sine si iti va pastra umilinta. Rosteste solia cu credinciosie. Rabda pana la sfarsit si vei manca din pomul vietii si vei bea din apa vietii." 5:72 Dupa ce am recapatat constienta lucrurilor pamantesti, m-am consacrat Domnului, gata sa-I indeplinesc porunca orice ar fi. In mod providential, s-a deschis o cale ca sa merg impreuna cu cumnatul meu la surorile mele din Portland, cam la 30 mile departare de casa noastra. Acolo am avut ocazia sa-mi depun marturia. 5:73 Timp de trei luni de zile, gatul si plamanii mei fusesera atat de bolnavi, incat nu puteam vorbi decat foarte slab, pe un ton jos si ragusit. Cu aceasta ocazie, m-am ridicat in adunare si am inceput sa vorbesc in soapta. Am continuat astfel cam cinci minute, cand durerea si obstructia aceea mi-au eliberat gatul si plamanii, iar vocea a devenit clara si puternica, incat am putut sa vorbesc cu deplina usurinta si libertate timp de aproape doua ore. Cand am terminat de prezentat solia glasul m-a lasat iarasi, pana ce m-am aflat din nou in mijlocul oamenilor, cand s-a repetat acelasi lucru. Simteam o asigurare continua ca fac voia lui Dumnezeu si vedeam semne clare care insoteau straduintele mele. 5:74 S-a ivit, tot providential, ocazia sa merg in partea de rasarit a Statului Maine. Fratele William Jordan mergea cu afaceri la Orrington impreuna cu sora lui si am fost indemnata sa merg si eu cu ei. Deoarece Ii fagaduisem Domnului ca voi merge pe calea ce mi se va deschide, nu am indraznit sa refuz. La Orrington l-am intalnit pe fratele James White. El se cunostea cu prietenii mei si era implicat si el in lucrarea de salvare a sufletelor. 5:75 Spiritul lui Dumnezeu a insotit solia pe care am prezentat-o; inimile s-au bucurat de adevar, iar cei descurajati au fost 5:76 alinati si incurajati sa-si reinnoiasca credinta. La Garland s-a adunat un mare numar din diferite locuri pentru a asculta solia mea. Insa inima imi era foarte apasata; tocmai primisem o scrisoare de la mama mea, in care ma ruga sa ma intorc acasa din cauza ca pe seama mea circulau zvonuri false. Aceasta a constituit o lovitura neasteptata. Numele meu fusese intotdeauna liber de orice urma de repros, iar reputatia era ceva la care tineam foarte mult. De asemenea, eram indurerata ca mama trebuie sa sufere din cauza mea; inima ei era foarte legata de copiii ei si era foarte sensibila in privinta lor. Daca ar fi fost vreo posibilitate, as fi pornit spre casa imediat; dar acest lucru era imposibil. 5:77 Durerea mea era atat de mare, incat m-am simtit prea descurajata sa vorbesc in seara aceea. Prietenii mei m-au incurajat sa ma incred in Domnul; apoi au inceput sa se roage pentru mine. Binecuvantarea Domnului a venit asupra mea si mi-am prezentat marturia in acea seara in deplina libertate. Se parea ca alaturi de mine sta un inger sa ma intareasca. Strigate de slava si de biruinta s-au inaltat din casa aceea si prezenta Domnului Isus era simtita intre noi. 5:78 In lucrarea aceasta, am fost chemata sa ma impotrivesc unora care, prin fanatism, aruncau ocara asupra cauzei lui Dumnezeu. Acesti fanatici pareau a crede ca religia consta in excitare si mult zgomot. Ei vorbeau intr-un mod care-i irita pe necredinciosi si ii facea sa-i urasca atat pe ei, cat si invataturile lor; atunci ei se bucurau, socotind ca sunt persecutati. Cei necredinciosi nu puteau vedea consecventa in viata lor. Fratii din unele locuri erau impiedicati sa se stranga in adunari. Cei nevinovati sufereau impreuna cu cei vinovati. Mult timp am avut inima trista si impovarata. Mi se parea nedrept ca lucrarea lui Hristos trebuie sa fie vatamata de ceea ce faceau acesti oameni nechibzuiti. Ei nu doar ca-si ruinau propriile suflete, dar asezau asupra cauzei sfinte un stigmat greu de indepartat. Si Satana era bucuros ca se intampla asa. Ii convenea ca adevarul 5:79 sa fie manuit de oameni nesfintiti, sa fie amestecat cu minciuna si apoi calcat in picioare. El privea cu satisfactie la starea confuza a copiilor lui Dumnezeu. 5:80 Una dintre aceste persoane fanatice a lucrat cu oarecare succes pentru a-i intoarce pe prietenii mei si chiar pe rudele mele impotriva mea. Pentru ca eu relatasem cu credinciosie ce mi s-a aratat in privinta acestei actiuni necrestinesti, acea persoana a pus in circulatie minciuni pentru a-mi distruge influenta si pentru a se indreptati. Soarta mea parea grea. Descurajarile apasau greu asupra mea, iar starea poporului lui Dumnezeu mi-a produs atata suferinta, incat timp de doua saptamani am fost doborata de boala. Prietenii mei credeau ca nu voi mai trai; insa fratii si surorile care simteau cu mine in aceasta suferinta s-au adunat pentru a se ruga pentru mine. Mi-am dat seama in curand ca se inaltau pentru mine rugaciuni serioase, arzatoare. Rugaciunea a triumfat. Puterea dusmanului puternic a fost zdrobita, iar eu m-am simtit usurata si imediat am fost luata in viziune. In aceasta viziune am vazut ca, daca aveam sa simt ca vreo influenta omeneasca imi afecteaza marturia in vreun fel, nu aveam altceva de facut decat sa strig catre Dumnezeu si un inger avea sa fie trimis in apararea mea. Aveam deja un inger pazitor care ma insotea in mod continuu, insa, la nevoie, Dumnezeu avea sa trimita inca unul pentru a ma ridica deasupra oricarei influente pamantesti. 5:81 Capitolul IX - Viziunea despre Noul pamant 5:82 (Aceasta viziune descrie evenimentele care vor avea loc la incheierea celor 1000 de ani dupa a doua venire a Domnului Hristos. Apoc.20,21.22; Zah.14,4.) 5:83 Cu Domnul Isus in fruntea noastra, am coborat cu totii din cetate pe acest pamant, pe un munte mare si impunator, care nu L-a putut cuprinde pe Domnul Isus si care s-a despartit in doua parti, 5:84 facandu-se o campie mare. Apoi am privit in sus si am vazut cetatea cea mare cu douasprezece temelii si douasprezece porti, cate trei pe fiecare latura, si cu cate un inger la fiecare poarta. Noi toti am strigat: "Cetatea, cetatea cea mare, vine, iata, coboara de la Dumnezeu din cer", si aceasta a venit si s-a asezat pe locul unde stateam noi. Dupa aceea am inceput sa privim la lucrurile minunate din afara cetatii. Acolo am vazut case minunate, care aveau infatisarea argintului, sprijinite de patru coloane impodobite cu nestemate, cele mai minunate ce pot fi privite, care aveau sa fie locuite de catre sfinti si care aveau un raft de aur. Am vazut pe multi dintre sfinti intrand in case, luandu-si coroanele stralucitoare, asezandu-le pe acel raft si apoi iesind pe campul din jurul caselor pentru a se ocupa de pamant nu in modul in care facem acest lucru acum; nu, nu. O lumina plina de slava a stralucit in jurul capului lor, iar ei Il laudau necontenit pe Dumnezeu. 5:85 Apoi am vazut un alt camp plin cu tot felul de flori si, pe cand le culegeam, am strigat: "Nu se vor vesteji niciodata!" Apoi am vazut un camp cu iarba inalta, minunata la privit; era de un verde viu, cu reflectii argintii si aurii, si se unduia spre slava Regelui Isus. Dupa aceea, ne-am dus pe o campie plina cu tot felul de animale - leul, mielul, leopardul si lupul - toti laolalta, in perfecta intelegere. Am trecut prin mijlocul lor si ele ne-au urmat pasnice. Apoi am vazut o padure, nu ca padurile intunecoase pe care le avem aici; nu, nicidecum; ci luminoase, marete; crengile copacilor se unduiau incoace si incolo, iar noi am strigat cu totii: "Vom locui in siguranta in locuri pustii si vom dormi in paduri." Am trecut prin paduri, caci eram pe drum catre Muntele Sionului. 5:86 Pe cand mergeam inainte, ne-am intalnit cu un alt grup care de asemenea privea cu admiratie frumusetile acelui loc. Am observat ceva rosu, ca o margine, la vesmintele lor; coroanele lor erau stralucitoare; hainele lor, de un alb imaculat. Dupa ce i-am salutat, L-am intrebat pe Isus cine erau acestia. El mi-a spus ca erau martirii care fusesera 5:87 omorati pentru El. Impreuna cu ei era un grup nenumarat de micuti; si acestia aveau un tiv rosu la vesmintele lor. Muntele Sionului se afla chiar in fata noastra, iar pe munte se afla un templu maret si imprejurul lui erau alti sapte munti pe care cresteau trandafiri si crini. I-am vazut pe cei mici urcand sau, daca voiau, zburand in varful muntilor, unde culegeau flori care nu aveau sa se ofileasca niciodata. In jurul templului erau tot felul de pomi care infrumusetau locul - merisor, pin, brad, mirt, rodiu si smochinul aplecat sub greutatea smochinelor coapte; acestea faceau ca locul sa fie neasemuit in splendoare. Si pe cand eram pe punctul de a intra in templu, Isus Si-a ridicat glasul cel placut si a spus: "Doar cei 144.000 vor intra in acest loc", si noi toti am strigat "Aleluia!" 5:88 Acest templu era sustinut de sapte coloane, toate din aur transparent, impodobite cu nestematele cele mai minunate. Nu pot descrie lucrurile marete pe care le-am vazut acolo. O, daca as putea vorbi limba Canaanului, atunci as putea spune un pic din slava lumii aceleia mai bune! Am vazut acolo table de piatra pe care erau sapate numele celor 144.000, cu litere de aur. 5:89 Dupa ce am privit slava templului am iesit, iar Isus ne-a parasit si S-a dus in cetate. Curand am auzit din nou vocea Lui placuta spunand: "Veniti, poporul Meu, voi ati trecut prin necazul cel mare si ati facut voia Mea, ati suferit pentru Mine, veniti la ospat; caci Eu Insumi Ma voi incinge si va voi servi". Noi am strigat: "Aleluia, slava!" si am intrat in cetate. Aici am vazut o masa de argint curat; lungimea ei era de mai multe mile, dar, cu toate acestea, ochii nostri o puteau cuprinde. Am vazut fructul pomului vietii, mana, migdale, smochine, rodii, struguri si multe alte feluri de fructe. I-am cerut lui Isus sa ma lase sa mananc din fruct. El a spus: "Nu acum. Aceia care mananca din fructul acestei tari nu se mai intorc pe pamant. Insa, in scurt timp, daca sunteti credinciosi, veti manca cu totii din pomul vietii si veti bea din apa de izvor. Si", a spus El, "tu trebuie sa te intorci 5:90 din nou pe pamant si sa spui si altora ceea ce ti-am descoperit". Apoi un inger m-a purtat incet inapoi, in aceasta lume intunecoasa. Uneori socotesc ca nu voi mai putea sta mult aici, toate lucrurile de pe acest pamant par atat de sinistre. Ma simt atat de singura aici, pentru ca am vazut o lume mai buna. Oh, de as avea aripi, ca un porumbel, atunci as zbura intr-acolo si as avea odihna. 5:91 Fratele Hyde, care fusese prezent cand avusesem aceasta viziune, a compus urmatoarele versuri, care au fost preluate de publicatiile religioase si si-au gasit loc in multe carti de imnuri. Cei care le-au publicat, citit si cantat nu stiau ca acestea au izvorat din viziunea unei fete persecutate pentru ca isi aducea cu umilinta marturia. 5:92 Am auzit de tara sfanta, stralucita 5:93 Am auzit si suntem fericiti; 5:94 Caci am fost o-nsingurata, peregrina ceata 5:95 Obositi, nemangaiati, slabiti. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: