42:28 Nimeni nu s-a interesat de cazul ei asa ca noi. Eu am vorbit chiar in fata acelei adunari mari toamna trecuta, inainte de plecarea in est, in legatura cu neglijenta lor fata de sora More. Am vorbit despre datoria de a da onoare cui se cuvine; mi se parea ca intelepciunea se departase atat de mult de cei prevazatori, incat ei nu mai erau in stare sa pretuiasca valoarea morala. Le-am spus membrilor bisericii ca se aflau printre ei multi care au putut gasi timp sa se intalneasca, sa cante cu vocea si cu instrumentele muzicale; au avut bani de dat artistilor sa le faca portretul sau sa-i cheltuie pe distractii; insa nu au avut nimic de dat unei misionare sleite de puteri, care imbratisase adevarul din toata inima si venise sa locuiasca impreuna cu cei care au aceeasi credinta cu ea si care ii era atat de pretioasa. I-am indemnat sa se opreasca si sa chibzuiasca ce este de facut si le-am propus sa-si lase deoparte instrumentele de cantat trei luni de zile, ca sa-si ia timp sa se umileasca inaintea lui Dumnezeu in profunda cercetare de sine, pocainta si rugaciune, pana cand aveau sa vada ce doreste Domnul de la ei, cei care pretind ca sunt copii ai Lui. Sufletul meu era tulburat de un simtamant de vinovatie pentru ceea ce I s-a facut lui Isus, in persoana sorei More, si eu am vorbit cu mai multi, personal, despre aceasta.