41:16 Fratele Andrews a relatat cazul unui crestin credincios care a suferit martiriul pentru credinta lui. Un frate crestin vorbise cu el despre puterea nadejdii crestine - daca aceasta avea sa fie suficient de mare pentru a-l sustine cand carnea avea sa-i fie mistuita de foc. El i-a cerut acestui crestin, inainte de a fi martirizat, sa-i dea un semn daca credinta si nadejdea crestina sunt mai puternice decat focul furios, mistuitor. El se astepta ca si el sa urmeze ca martir, si acest lucru l-ar fi intarit ca sa poata infrunta focul. Cel dintai a promis ca ii va da semnalul. A fost adus la rug printre multimea batjocoritoare de flecari si curiosi, care venisera sa ia parte la arderea pe rug a acestui crestin. Vreascurile au fost aduse, focul a fost aprins, iar fratele crestin si-a fixat ochii asupra martirului care suferea pana la moarte, simtind ca depinde atat de mult de semnul acestuia. Focul a inceput sa arda, si ardea, si ardea. Carnea s-a innegrit, insa semnalul nu a venit. Nu si-a luat ochii nici macar pentru o clipa de la ochii celui ce suferea. Bratele erau aproape prajite. Se parea ca nu mai exista viata in el. Toti credeau ca focul si-a facut lucrarea si ca s-a sfarsit cu viata lui; cand, deodata, in mijlocul flacarilor, acesta si-a ridicat amandoua bratele spre ceruri.