4:6 In seara urmatoare, dupa ce am primit o binecuvantare atat de mare, am participat la intalnirea adventista. Cand a sosit momentul ca urmasii lui Hristos sa vorbeasca spre slava Lui, neputand sa tac, m-am ridicat si am relatat experienta mea. Nu ma gandisem dinainte ce aveam sa spun; de pe buzele mele, in libertate deplina, s-a revarsat povestea simpla a iubirii Domnului Isus fata de mine si inima mea era asa de fericita ca am fost eliberata din stransoarea disperarii intunecate, incat am pierdut din vedere ca ma aflu intre oameni si mi se parea ca sunt singura cu Dumnezeu. Nu mi s-a parut greu sa-mi exprim pacea si fericirea, cu exceptia lacrimilor de recunostinta care mi-au inabusit glasul cand am vorbit despre minunata iubire pe care o aratase Domnul Isus fata de mine.