4:41 Insa aceasta noua si frumoasa credinta m-a invatat motivul pentru care scriitorii inspirati zabovisera atat de mult asupra invierii trupului; pentru ca intreaga fiinta dormea in mormant. Puteam intelege acum cu claritate cat de gresita fusese pozitia noastra dinainte, cu privire la aceasta problema. Confuzia cu privire la inutilitatea judecatii finale, dupa ce sufletele celor rataciti fusesera deja judecate o data si isi pecetluisera soarta, era inlaturata acum. Eu puteam vedea ca nadejdea celor ce aveau sa fie luati la cer era aceea de a astepta cu nerabdare ziua glorioasa cand Datatorul vietii avea sa strapunga legaturile mormantului, iar cei neprihaniti morti aveau sa invie si sa paraseasca locul in care fusesera tinuti prinsi, pentru a fi imbracati cu o viata de nemurire plina de slava.