4:33 Intr-o zi, am ascultat o discutie intre mama mea si o sora, despre o cuvantare pe care o auzisera de curand, cu privire la faptul ca sufletul nu este in mod natural nemuritor. Au fost repetate cateva texte dintre cele folosite ca argumente de catre predicator. Mi-amintesc ca, dintre acestea, unul m-a impresionat puternic: "Sufletul care pacatuieste, acela va muri!""Cei vii intr-adevar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic". "Care se va arata la vremea Lui, El care este Cel binecuvantat si Atotputernic, Regele regilor si Domnul domnilor; singurul care are nemurirea". "Acelora care cauta cu rabdare sa continue sa faca fapte bune in vederea dobandirii slavei si cinstei si nemuririi, viata vesnica." "De ce", spunea mama mea, dupa ce a citat aceste pasaje, "ar cauta ei sa obtina ceva ce aveau deja?"