Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Marturii pentru comunitate vol.1
Printable ModeMarturii pentru comunitate vol.1, 4
|
4:1 Capitolul II - Convertirea mea - 2 4:2 Felul in care Il priveam pe Tatal se schimbase. Acum Il priveam ca pe un parinte bun si indurator, si nu un tiran aspru, care ii sileste pe oameni sa-L asculte orbeste. Inima mea s-a indreptat spre El cu o iubire profunda si arzatoare. Ascultarea de voia Lui parea o placere; era o bucurie sa fii in slujba Lui. Nici o umbra nu a innegurat lumina care imi descoperise voia desavarsita a lui Dumnezeu. Am simtit asigurarea unui Mantuitor personal si mi-am dat seama cat este de adevarat ceea ce spusese Domnul Hristos: "Cel care Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii". 4:3 Pacea si fericirea mea erau intr-un asemenea contrast cu negura si chinul dinainte, incat mi se parea ca am fost salvata din iad si transportata in cer. Am fost in stare 4:4 chiar sa-L laud pe Dumnezeu pentru nenorocirea care fusese incercarea vietii mele, caci aceasta fusese mijlocul prin care gandurile mi-au fost indreptate asupra vesniciei. Din fire mandra si ambitioasa, poate ca nu mi-as fi predat inima lui Isus, daca nu ar fi fost acea suferinta asa de dureroasa care m-a doborat si m-a lipsit, intr-un anume sens, de realizarile si desertaciunile lumesti. 4:5 Timp de sase luni de zile, nici o umbra nu mi-a intunecat mintea si nu am neglijat nici o singura datorie. Ma straduiam din toate puterile sa fac voia lui Dumnezeu si sa-L pastrez pe Domnul Isus si cerul continuu in mintea mea. Am fost surprinsa si incantata de vederile prezentate acum clar in fata mea in legatura cu ispasirea si lucrarea Domnului Hristos. Nu voi incerca sa explic mai departe ce s-a petrecut in mintea mea; este suficient doar sa spun ca lucrurile cele vechi au trecut si toate au devenit noi. Nici un nor nu-mi intuneca vederea clara. Tanjeam sa spun despre iubirea lui Isus, dar nu ma simteam in stare sa ma angajez in discutie cu cineva. Inima mea era atat de plina de dragostea lui Dumnezeu si de pacea aceea care intrece orice intelegere si imi placea sa meditez si sa ma rog. 4:6 In seara urmatoare, dupa ce am primit o binecuvantare atat de mare, am participat la intalnirea adventista. Cand a sosit momentul ca urmasii lui Hristos sa vorbeasca spre slava Lui, neputand sa tac, m-am ridicat si am relatat experienta mea. Nu ma gandisem dinainte ce aveam sa spun; de pe buzele mele, in libertate deplina, s-a revarsat povestea simpla a iubirii Domnului Isus fata de mine si inima mea era asa de fericita ca am fost eliberata din stransoarea disperarii intunecate, incat am pierdut din vedere ca ma aflu intre oameni si mi se parea ca sunt singura cu Dumnezeu. Nu mi s-a parut greu sa-mi exprim pacea si fericirea, cu exceptia lacrimilor de recunostinta care mi-au inabusit glasul cand am vorbit despre minunata iubire pe care o aratase Domnul Isus fata de mine. 4:7 Fratele Stockman era prezent. El ma vazuse nu cu mult timp in urma in adanca disperare, si aceasta schimbare remarcabila in infatisarea si simtamintele mele i-a atins inima; a plans de bucurie impreuna cu mine si L-a laudat pe Dumnezeu pentru aceasta dovada a indurarii si iubirii Sale pline de bunatate. 4:8 Nu la mult timp dupa ce am primit aceasta mare binecuvantare, am participat la o conferinta la Biserica Crestina, unde era pastor fratele Brown. Am fost invitata sa relatez experienta mea si am simtit nu doar o mare libertate in exprimare, dar si fericirea de a spune simpla poveste a iubirii lui Isus si bucuria de a fi acceptata de Dumnezeu. Pe cand vorbeam, cu inima supusa si lacrimi in ochi, sufletul meu parea atras spre ceruri in multumire. Puterea transformatoare a Domnului a venit asupra celor adunati. Multi plangeau, iar altii Il laudau pe Dumnezeu. 4:9 Pacatosii erau invitati sa se ridice pentru rugaciuni si multi raspundeau apelului. Inima mea era atat de multumitoare lui Dumnezeu pentru binecuvantarea pe care mi-o daduse, incat doream ca si altii sa participe la aceasta bucurie sacra. Mintea mea era profund interesata de aceia care sufereau, simtind intr-un fel mustrarea lui Dumnezeu si povara pacatului. In timp ce relatam experienta mea, am simtit ca nimeni nu se poate impotrivi dovezii iubirii iertatoare a lui Dumnezeu, care lucrase o schimbare atat de minunata in mine. Realitatea convertirii autentice era atat de evidenta, incat mi se parea ca imi ajut prietenii tineri, conducandu-i spre lumina, si cu orice ocazie influenta mea era exercitata in acest sens. 4:10 Am aranjat intalniri cu prietenii mei tineri, dintre care unii erau cu mult mai mari decat mine, iar cativa erau casatoriti. Unii erau increzuti si nepasatori; experienta mea li se parea un basm prostesc si nu dadeau atentie staruintelor mele. Dar eu m-am hotarat ca eforturile mele sa nu inceteze deloc pana cand aceste suflete scumpe, fata de care eram atat de interesata, nu aveau sa se supuna lui Dumnezeu. Cateva nopti intregi le-am petrecut in rugaciune serioasa pentru cei pe care ii cautasem si ii adusesem laolalta pentru a lucra si a ma ruga impreuna cu ei. 4:11 Cativa dintre acestia venisera din curiozitate, sa auda ce am de spus; unii considerau ca m-am intrecut pe mine insami, fiindca eram atat de perseverenta in eforturile pe care le faceam, mai ales atunci cand nu exista nici un interes din partea lor. Insa, la fiecare din micile noastre intruniri, 4:12 eu continuam sa-i rog, sa-i indemn si sa ma rog pentru fiecare in parte, pana ce toti s-au supus lui Isus, recunoscand meritele iubirii Sale care iarta. Toti au fost convertiti pentru Dumnezeu. 4:13 Noapte de noapte, in visele mele se parea ca lucrez pentru salvarea sufletelor. In astfel de momente, cazuri speciale erau prezentate mintii mele; dupa aceea, eu le cautam si ma rugam cu aceste persoane. In toate cazurile, cu exceptia unuia, aceste persoane s-au predat Domnului. Cativa dintre fratii nostri mai formalisti, se temeau ca eram prea zeloasa in ce priveste convertirea sufletelor, insa mie timpul mi se parea prea scurt si socoteam ca se cade ca toti cei ce aveau nadejdea unei binecuvantate nemuriri si asteptau revenirea in curand a lui Hristos sa lucreze fara incetare pentru aceia care se aflau inca in pacat si stateau atat de aproape de abisul nimicirii. 4:14 Desi eram foarte tanara, planul de mantuire imi era atat de clar in minte si experienta mea personala fusese atat de evidenta, incat, studiind acel lucru, eu eram constienta ca trebuie sa-mi continuu eforturile pentru salvarea sufletelor pretioase si sa ma rog si sa-L marturisesc pe Hristos cu fiecare ocazie. Intreaga mea fiinta fusese pusa in slujba Mantuitorului. Orice ar fi fost sa vina, eu eram hotarata sa-I fiu pe plac lui Dumnezeu si sa traiesc ca una care Il asteapta pe Mantuitorul sa vina sa-i rasplateasca pe cei credinciosi. M-am simtit asemenea unui copil mic, ce vine la Dumnezeu ca la tatal lui si ii cere ce doreste. Apoi, cand mi-a fost clar care imi este datoria, cea mai mare fericire a mea a fost sa o aduc la indeplinire. Uneori ma asaltau anumite incercari. Cei cu mai multa experienta decat mine se straduiau sa ma traga inapoi si sa potoleasca zelul credintei mele; insa eu am mers mai departe pe calea mea, intr-un spirit vesel, cu zambetul lui Isus dand stralucire vietii mele si cu dragostea lui Dumnezeu in inima mea. 4:15 Ori de cate ori imi aduc aminte de experienta aceasta timpurie din viata mea, fratele meu, cel caruia i-am destainuit sperantele si temerile mele, cel care a simtit cel mai mult impreuna cu mine in experienta mea crestina, imi vine in minte alaturi de un potop de amintiri duioase. El a fost unul dintre aceia fata de care pacatul prezenta doar putine tentatii. 4:16 Inclinat in mod natural spre viata devotionala, el nu cauta niciodata societatea celor tineri si zgomotosi, ci alegea mai degraba compania crestinilor, ale caror conversatii il conduceau pe calea vietii. Pentru varsta lui era deosebit de serios; era bland si pasnic, iar mintea lui era continuu ocupata de ganduri religioase. Viata lui avea ca scop sa fie un model pentru tineri, un exemplu viu in ce priveste harul si frumusetea crestinismului adevarat pentru aceia care il cunosteau. 4:17 Capitolul IV - Parasirea bisericii metodiste 4:18 Familia tatalui meu inca frecventa din cand in cand Biserica metodista si totodata participa la adunarile tinute in diferite case. Intr-o seara, eu si fratele meu Robert ne-am dus la o astfel de adunare. Fratele care coordona programul era prezent. Cand a venit randul fratelui meu, el a vorbit cu multa umilinta, si totusi cu claritate, despre necesitatea de a fi pe deplin corespunzatori pentru a ne intalni cu Mantuitorul, cand va veni pe norii cerului cu putere si slava. Pe cand vorbea fratele meu, o lumina cereasca a stralucit asupra infatisarii sale, care de obicei era palida. Parea ca ar fi fost transportat, in spirit, mai presus de imprejurarile in care se afla si vorbea ca si cand se afla in prezenta lui Isus. Cand mi s-a cerut sa vorbesc si eu, m-am ridicat, simtindu-ma libera in spirit si cu inima plina de iubire si pace. Am relatat experienta suferintei mari pe care o indurasem sub povara convingerii pacatoseniei mele si cum, dupa mult timp, am primit binecuvantarea atat de mult cautata: puterea de a ma conforma pe deplin fata de voia lui Dumnezeu. Mi-am exprimat totodata bucuria fata de vestea cea buna a revenirii in curand a Mantuitorului care Isi va lua copiii acasa. 4:19 In sinceritatea si simplitatea mea, ma asteptam ca fratii si surorile metodisti sa-mi inteleaga sentimentele si sa se bucure impreuna cu mine. Insa am fost dezamagita; cateva surori murmurau si isi miscau galagios scaunele, intorcandu-si spatele catre mine. 4:20 Nu intelegeam ce i-a putut ofensa. Am vorbit foarte scurt, simtind influenta rece a dezaprobarii lor. Cand am terminat de vorbit, fratele B. m-a intrebat daca nu m-as simti mai bine sa traiesc o viata lunga, cu folos, facand bine altora, decat sa doresc ca Isus sa vina curand si sa-i distruga pe bietii pacatosi. Am raspuns ca tanjesc dupa revenirea lui Isus. Atunci pacatul se va sfarsi si ne vom bucura de sfintire pentru totdeauna, iar diavolul nu va mai exista pentru a ne ispiti si a ne abate de la calea cea buna. 4:21 Apoi m-a intrebat daca nu as vrea mai bine sa mor in pace in patul meu decat sa trec prin durerea de a fi transformata, in viata fiind, de la starea de muritor la nemuritor. Raspunsul meu a fost ca doresc venirea lui Isus pentru a-i lua la Sine pe copiii Sai; ca doresc sa traiesc sau sa mor dupa cum va vrea Dumnezeu si ca voi indura usor toata durerea pe care ar putea-o genera acel moment - cat o clipeala de ochi; ca doresc ca rotile timpului sa se invarteasca repede si sa aduca ziua aceea mult dorita, cand aceste trupuri intinate vor fi schimbate si modelate pentru a fi asemenea trupului lui Hristos. Am afirmat de asemenea ca, atunci cand traiam cel mai aproape de Domnul, atunci doream cu cea mai mare ardoare revenirea Sa. La acest punct, cei prezenti s-au aratat foarte nemultumiti. 4:22 Cand s-a adresat celor adunati, fratele care conducea a spus ca este o mare bucurie sa astepti mileniul anuntat in Biblie, atunci cand pamantul va fi plin de cunostinta de Domnul precum marile de ape. El dorea mult ca acest timp sa inceapa degraba. Cand adunarea s-a incheiat, am fost constienta ca am fost tratata cu vadita raceala de aceia care inainte fusesera buni si prietenosi cu mine. Fratele meu si cu mine ne-am intors acasa tristi ca fuseseram intelesi gresit de catre fratii nostri si ca subiectul venirii in curand a lui Isus a starnit asa o crunta opozitie in inimile lor. Totusi, eram multumiti ca puteam discerne lumina pretioasa si sa ne bucuram in asteptarea venirii Domnului. 4:23 Nu mult timp dupa aceea, ne-am dus din nou la adunare. 4:24 Noi cautam o ocazie de a vorbi despre iubirea pretioasa a lui Dumnezeu, care ne miscase sufletele. Eu in mod deosebit vroiam sa vorbesc despre bunatatea si indurarea Domnului fata de mine. Atat de mare fusese schimbarea care avusese loc in mine, incat mi se parea ca este de datoria mea sa folosesc orice ocazie pentru a da marturie despre dragostea Mantuitorului. 4:25 Cand mi-a venit randul sa vorbesc, am expus dovezile prin care aratam ca ma bucuram de dragostea lui Isus si ca asteptam cu nerabdare intalnirea cu Mantuitorul meu in curand. Credinta ca venirea Domnului Hristos este aproape imi miscase sufletul pentru a cauta cu mai multa seriozitate sfintirea lucrata de Duhul lui Dumnezeu. Aici conducatorul grupei m-a intrerupt, spunandu-mi: "Ai primit sfintirea prin metodism, prin metodism, surioara, si nu printr-o teorie eronata". Am fost silita sa marturisesc adevarul, si anume ca nu prin metodism primise inima mea aceasta noua binecuvantare, ci prin miscatoarele adevaruri cu privire la venirea personala pe nori a Domnului Isus. Prin aceste adevaruri gasisem eu pace, bucurie si o dragoste desavarsita. Astfel s-a incheiat marturia mea, ultima pe care aveam s-o aduc intr-o adunare metodista. 4:26 Apoi a vorbit Robert, in felul lui bland, si totusi atat de clar si miscator, incat unii plangeau si erau adanc miscati; insa altii tuseau in dezaprobare si erau agitati. Dupa ce am plecat din casa aceea, am vorbit din nou despre credinta noastra si eram uimiti ca fratii si surorile indurau atat de greu sa li se spuna vreun cuvant cu privire la venirea in curand a Mantuitorului. Noi gandeam ca, daca ei L-ar fi iubit pe Domnul Isus asa cum ar fi trebuit, nu ar fi fost o asa mare suparare sa auda vorbindu-se despre a doua Sa venire, ci, dimpotriva, ar fi trebuit sa salute vestea cu bucurie. 4:27 Noi eram convinsi ca nu mai trebuie sa participam la acele adunari. Speranta revenirii glorioase a Domnului Hristos ne umplea sufletele, si acest lucru se vedea atunci cand ne ridicam sa vorbim. Acest lucru parea ca aprinde mania celor prezenti impotriva celor doi copii umili, care indrazneau, in fata opozitiei, sa vorbeasca despre credinta care le umplea inimile cu 4:28 pace si fericire. Era evident ca nu aveam libertate in acea adunare, deoarece marturia noastra provoca zambete dispretuitoare si ironii care ajungeau la urechile noastre la incheierea intalnirilor, provenind de la frati si surori pe care noi ii respectasem si ii iubisem. 4:29 In acest timp, adventistii tineau adunari in Sala Beethoven. Tatal meu impreuna cu familia luau parte la acestea destul de regulat. Timpul celei de-a doua veniri era socotit a fi in anul 1843. Timpul de salvare a sufletelor parea atat de scurt, incat eu m-am hotarat sa fac tot ce-mi statea in putere pentru a-i conduce pe pacatosi in lumina adevarului. Insa parea imposibil pentru o persoana atat de tanara si cu o sanatate atat de subreda sa faca prea mult in aceasta lucrare. 4:30 Acasa aveam doua surori, pe Sarah, care era cu cativa ani mai mare decat mine, si pe Elizabeth, sora mea geamana. Am discutat impreuna cu ele despre acest lucru si ne-am hotarat sa castigam cati bani vom putea, bani cu care sa cumparam carti si brosuri pe care sa le distribuim gratuit. Acesta era cel mai bun lucru pe care il puteam face, si noi il faceam cu bucurie. Puteam castiga doar 25 de centi pe zi; insa imbracamintea mea era simpla, nimic nu era cheltuit pentru podoabe inutile, caci etalarea desarta mi se parea un pacat; asa ca eu aveam intotdeauna o mica suma de rezerva cu care sa cumpar carti potrivite. Acestea erau puse in mainile celor cu experienta, pentru a fi trimise acolo unde era nevoie. 4:31 Fiecare foaie tiparita cu privire la acest subiect era pretioasa in ochii mei, caci aceasta reprezenta o solie de lumina catre lume, care ii indemna sa se pregateasca pentru marele eveniment care era la usa. Zi dupa zi, rezemata de perne, imi aduceam la indeplinire, cu degetele tremurande, sarcina care-mi fusese repartizata. Cu cata grija puneam deoparte monedele pe care le primeam in schimb si care aveau sa fie folosite pentru cumpararea cartilor ce aveau sa fie citite de cei care se aflau in intuneric, pentru a fi luminati si a se trezi! Nu eram ispitita sa-mi cheltuiesc economiile pentru multumire de sine; salvarea sufletelor era o povara pentru mintea mea, iar inima mea suferea pentru aceia care se maguleau ca sunt 4:32 in siguranta, in timp ce solia de avertizare fusese deja data lumii. 4:33 Intr-o zi, am ascultat o discutie intre mama mea si o sora, despre o cuvantare pe care o auzisera de curand, cu privire la faptul ca sufletul nu este in mod natural nemuritor. Au fost repetate cateva texte dintre cele folosite ca argumente de catre predicator. Mi-amintesc ca, dintre acestea, unul m-a impresionat puternic: "Sufletul care pacatuieste, acela va muri!""Cei vii intr-adevar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic". "Care se va arata la vremea Lui, El care este Cel binecuvantat si Atotputernic, Regele regilor si Domnul domnilor; singurul care are nemurirea". "Acelora care cauta cu rabdare sa continue sa faca fapte bune in vederea dobandirii slavei si cinstei si nemuririi, viata vesnica." "De ce", spunea mama mea, dupa ce a citat aceste pasaje, "ar cauta ei sa obtina ceva ce aveau deja?" 4:34 Ascultam aceste idei noi cu un interes intens si profund. Cand am ramas singura cu mama, am intrebat-o daca ea credea intr-adevar ca sufletul nu este nemuritor. Raspunsul ei a fost ca se teme ca fusesem gresiti atat in privinta acelui subiect, cat si asupra altor cateva. 4:35 "Dar mama", am spus eu, "tu crezi cu adevarat ca sufletul doarme in mormant pana la inviere? Crezi tu ca cel credincios, cand moare, nu merge in cer, iar pacatosul nu merge in iad?" 4:36 Ea mi-a raspuns: "Biblia nu ne da nici o dovada ca exista un iad care arde vesnic. Daca ar exista un asemenea loc, ar fi mentionat in Sfanta Carte". 4:37 "De ce, mama!" am strigat eu, cu uimire. "Ce ciudat vorbesti! Daca tu crezi aceasta teorie stranie, sa nu mai spui nimanui de ea; caci eu ma tem ca cei pacatosi ar dobandi siguranta afland de ea si n-ar mai dori niciodata sa-L caute pe Domnul". 4:38 "Daca acesta este adevarul intemeiat pe Biblie", a raspuns ea, "el nu ii va impiedica pe pacatosi sa ajunga la mantuire, ci va constitui mijlocul de a-i castiga pentru Hristos. Daca dragostea lui Dumnezeu nu-i va determina pe cei razvratiti sa I se supuna, teroarea unui foc vesnic nu-i va conduce 4:39 spre pocainta. In plus, aceasta nu este o cale potrivita de a castiga suflete pentru Isus, facand apel la unul din cele mai josnice atribute ale mintii, si anume teama meschina. Dragostea lui Isus atrage; ea va supune inima cea mai impietrita". 4:40 Doar la cateva luni dupa aceasta discutie, am mai auzit ceva cu privire la aceasta doctrina; insa, in acest rastimp, mintea mea cugeta mereu la subiectul acesta. Cand l-am auzit predicat, l-am crezut ca fiind adevarul. Din momentul in care mi-a fost data lumina cu privire la starea celor morti, misterul care invaluise invierea a disparut, iar evenimentul cel maret a capatat o noua si sublima importanta. Mintea mea fusese adesea pusa in incurcatura in eforturile de a impaca invatatura cu privire la rasplata imediata sau pedepsirea celor morti cu existenta neindoielnica a unei invieri si judecati viitoare. Daca la moarte sufletul trecea fie la bucurie vesnica, fie la nenorocire vesnica, unde era nevoia invierii trupului putrezit? 4:41 Insa aceasta noua si frumoasa credinta m-a invatat motivul pentru care scriitorii inspirati zabovisera atat de mult asupra invierii trupului; pentru ca intreaga fiinta dormea in mormant. Puteam intelege acum cu claritate cat de gresita fusese pozitia noastra dinainte, cu privire la aceasta problema. Confuzia cu privire la inutilitatea judecatii finale, dupa ce sufletele celor rataciti fusesera deja judecate o data si isi pecetluisera soarta, era inlaturata acum. Eu puteam vedea ca nadejdea celor ce aveau sa fie luati la cer era aceea de a astepta cu nerabdare ziua glorioasa cand Datatorul vietii avea sa strapunga legaturile mormantului, iar cei neprihaniti morti aveau sa invie si sa paraseasca locul in care fusesera tinuti prinsi, pentru a fi imbracati cu o viata de nemurire plina de slava. 4:42 In familia noastra, toti erau interesati in privinta invataturii referitoare la venirea in curand a Domnului. Tatal meu fusese mult timp considerat a fi unul din stalpii bisericii metodiste in care traise si toti din familie fusesera membri activi ai acestei biserici; insa noi n-am tinut ascunsa noua noastra credinta, desi nu am staruit asupra ei in ocazii nepotrivite si nici nu am dovedit lipsa de prietenie 4:43 fata de biserica noastra. Cu toate acestea, pastorul metodist ne-a facut o vizita speciala si ne-a adus la cunostinta ca metodismul si noua noastra credinta nu pot convietui. Nu ne-a cerut sa expunem motivele pentru care credem ceea ce credem si nici nu a facut nici o referinta la Biblie, pentru a ne convinge de greseala noastra; ci doar a afirmat ca am adoptat o noua si ciudata credinta, pe care biserica metodista nu o putea accepta. 4:44 Tatal meu a raspuns ca se inseala, numind aceasta o noua si ciudata invatatura, si ca Insusi Domnul Hristos, in invataturile date ucenicilor Sai, predicase si vorbise despre a doua Sa venire. El spusese: "In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri; daca n-ar fi asa v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce ma voi duce sa va pregatesc un loc, ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi". Cand El fusese luat la cer inaintea ochilor lor si un nor Il ascunsese de privirile lor, pe cand urmasii Sai credinciosi stateau privind indelung cum Domnul lor dispare, "iata ca in fata lor au aparut doi barbati imbracati in alb; care, de asemenea, le-au spus: Barbati galileeni, de ce stati cu ochii atintiti spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat in fata voastra la cer, va veni in acelasi fel in care L-ati vazut inaltandu-se la cer". 4:45 "Si", a spus apoi tatal meu, dezvoltand acest subiect, "apostolul Pavel, inspirat, a scris o scrisoare pentru a-i incuraja pe fratii sai din Tesalonic, spunand: 'si sa va dea odihna atat voua, care sunteti intristati, cat si noua, la descoperirea Domnului Isus din cer cu ingerii puterii Lui, intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei care nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii Lui, cand va veni in ziua aceea ca sa fie proslavit in sfintii Sai si privit cu uimire de toti cei ce vor fi crezut. Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer si intai vor invia cei morti in Hristos; apoi 4:46 noi, cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte'." 4:47 "Aceasta este autoritatea cea inalta pe care se bazeaza credinta noastra. Domnul Isus si apostolii au zabovit asupra evenimentului celei de-a doua veniri in glorie si biruinta; iar ingerii cei sfinti au declarat ca Domnul Hristos, Cel care S-a inaltat la cer, va veni iarasi. Aceasta este vina noastra, ea constand in faptul ca noi credem in cuvantul lui Isus si al ucenicilor Sai. Aceasta este o invatatura foarte veche si nu contine nici o umbra de erezie". 4:48 Pastorul nu a incercat sa se refere nici macar la un singur text prin care sa ne dovedeasca ca suntem gresiti, ci s-a scuzat, sustinand ca are nevoie de timp. El ne-a sfatuit sa ne retragem fara zgomot din biserica si sa evitam o confruntare deschisa. Noi eram constienti ca si altii dintre fratii nostri aveau de intampinat un tratament asemanator pentru aceeasi cauza si nu voiam sa se inteleaga ca ne este rusine sa ne recunoastem si sa ne marturisim credinta sau ca nu suntem in stare sa o sustinem cu Biblia, asa ca parintii mei au insistat ca ei trebuie sa stie de ce li se cere acest lucru. 4:49 Singurul raspuns a fost o declaratie superficiala ca am avut o atitudine contrara alor bisericii si ca lucrul cel mai bun ar fi sa ne retragem de buna voie, ca sa evitam o confruntare publica. Noi am raspuns ca preferam sa fim tratati asa cum este drept si ca vrem sa stim care este pacatul pus pe seama noastra, deoarece eram constienti ca nu facem nici un rau prin faptul ca asteptam si iubim venirea Mantuitorului. 4:50 Nu la mult timp dupa aceea, am fost instiintati sa ne prezentam la o adunare ce avea sa se tina in epitropia bisericii. Erau prezenti doar cativa. Influenta tatalui meu si a familiei sale era de asa natura, incat impotrivitorii nostri nu doreau sa prezinte cazul nostru in fata unui numar mai mare de membri ai adunarii. Singura acuzatie adusa de ei a fost aceea ca atitudinea noastra a fost contrara alor lor. Cand am intrebat ce a am incalcat, s-a afirmat, dupa o mica ezitare, ca am participat la alte adunari si ca am neglijat sa participam regulat in adunarea noastra. Noi am spus 4:51 ca o parte din familie fusese la tara un timp si ca nici unul dintre cei ramasi in oras nu lipsise mai mult de cateva saptamani si ca fusesera obligati, din punct de vedere moral, sa ramana deoparte datorita faptului ca marturiile lor intampinasera o asemenea impotrivire. Noi le-am reamintit de asemenea ca anumite persoane, care nu mai venisera la adunare de vreun an de zile, erau inca bine privite. 4:52 Am fost intrebati daca vrem sa marturisim ca ne-am indepartat de la ale lor si daca suntem de acord sa ne conformam acestora in viitor. Noi am raspuns ca nu indraznim sa renuntam la credinta noastra sau sa tagaduim adevarurile sfinte ale lui Dumnezeu; ca nu putem sa renuntam la speranta venirii in curand a Mantuitorului nostru; si ca, dupa felul in care ei ne acuza de erezie, noi trebuie sa continuam sa ne inchinam Domnului. In apararea sa, tatal meu a primit binecuvantarea lui Dumnezeu, iar noi toti am parasit epitropia bisericii simtindu-ne liberi in sfarsit, fericiti ca ceea ce facem este bine si ca avem aprobarea lui Isus. 4:53 In duminica urmatoare, la inceputul intalnirii, prezbiterul care conducea a citit numele noastre, sapte la numar, ca fiind excluse din biserica. El a afirmat ca nu eram exclusi datorita unui comportament gresit sau imoral, caci aveam un caracter fara vina si o reputatie de invidiat, ci datorita faptului ca am incalcat ale bisericii metodiste. El a spus, de asemenea, ca acum s-a deschis o usa si ca toti cei care erau vinovati de o asemenea incalcare a alor aveau sa fie tratati la fel. 4:54 In biserica erau multi care asteptau venirea Mantuitorului, si aceasta amenintare a fost rostita cu scopul de a-i inspaimanta in privinta acelui subiect. In cateva cazuri, aceasta tactica a avut rezultatele dorite, iar favoarea harului lui Dumnezeu a fost vanduta pentru un loc in biserica. Multi au crezut, dar nu indrazneau sa-si marturiseasca credinta ca sa nu fie dati afara din sinagoga. Insa cativa au parasit biserica destul de curand dupa aceea si s-au alaturat acelora care Il asteptau pe Mantuitorul. 4:55 In acest timp, cuvintele profetului erau extrem de pretioase: "Iata ce zic fratii vostri, care va urasc si va izgonesc din pricina Numelui Meu: 'Sa-Si arate Domnul slava (...)' - Dar ei vor ramanea de rusine." 4:56 Capitolul V - Opozitia fratilor formalisti 4:57 Timp de sase luni de zile, nici un nor nu s-a interpus intre mine si Mantuitorul. Ori de cate ori s-a ivit o ocazie potrivita, mi-am rostit marturia si am fost mult binecuvantata. Au fost ocazii cand Duhul lui Dumnezeu era asupra mea cu o asemenea putere, incat taria ma parasea. Aceasta a constituit o incercare pentru aceia care iesisera din bisericile formaliste si adesea se faceau anumite remarci care ma indurerau mult. Multi nu puteau sa creada ca cineva ar fi putut fi atat de mult luat in stapanire de Duhul lui Dumnezeu, incat sa-si piarda toata puterea. Starea mea era extrem de dureroasa. Am inceput sa ma judec pe mine insami, daca nu cumva eram indreptatita sa nu-mi sustin marturia in adunare, si astfel sa-mi restrang sentimentele, deoarece aveam de intampinat o asemenea opozitie din partea unora mai in varsta decat mine si aveau mai multa experienta. 4:58 Am adoptat acest plan de tacere pentru un timp, incercand sa ma conving ca, daca imi voi retine marturisirea, acest lucru nu ma va impiedica sa-mi dau pe fata religia cu credinciosie. Adeseori, ma simteam puternic impresionata de faptul ca este de datoria mea sa vorbesc in adunare, insa ma abtineam sa fac acest lucru si astfel simteam ca Il intristasem pe Duhul lui Dumnezeu. Uneori chiar nu ma duceam la adunari, pentru ca erau frecventate de cei pe care marturia mea ii deranja. Nu voiam sa-mi ofensez fratii si, in acest fel, am ingaduit ca teama de om sa opreasca aceasta comuniune neintrerupta cu Dumnezeu, care adusese atata binecuvantare in inima mea de atatea luni de zile. 4:59 Noi organizaseram intalniri pentru rugaciune in diferite locuri din oras, pentru a da ocazie celor ce voiau sa vina sa poata participa. 4:60 Familia care mi se opusese cel mai mult inainte participa la una dintre acestea. Cu aceasta ocazie, cand cei adunati erau la rugaciune, Duhul Domnului a venit asupra adunarii si unul dintre membrii acestei familii a fost asa de sleit de putere, de parca ar fi fost mort. Rudele stateau in jurul lui plangand, frecandu-i mainile si cerand intaritoare. In cele din urma, a dobandit destula putere pentru a-L lauda pe Domnul si le-a potolit lacrimile, strigand biruitor ca primise asupra lui puterea Domnului si ca acest lucru era evident. Tanarul acela nu a fost in stare sa se intoarca acasa in seara aceea. 4:61 Familia considera ca aceasta fusese o manifestare a Duhului lui Dumnezeu, dar ca acest lucru nu i-a convins ca aceeasi putere divina pusese stapanire pe mine de cateva ori, lipsindu-ma de putere si umplandu-mi sufletul cu pacea si iubirea lui Isus. Ei afirmau ca sinceritatea si cinstea mea desavarsita nu puteau fi puse la indoiala, dar considerau ca eu ma amageam singura, luand drept putere a lui Dumnezeu ceea ce era doar urmarea sentimentelor mele slabite. 4:62 Mintea mea era in mare incurcatura datorita acestei opozitii si, pe masura ce se apropia timpul ca sa particip la adunarile noastre, eram in cumpana daca este bine sa iau parte sau nu. Cateva zile inainte, am fost foarte necajita datorita felului in care se manifestau fata de mine. In cele din urma m-am hotarat sa raman acasa si astfel sa scap de critica fratilor mei. Incercand sa ma rog, am repetat aceste cuvinte iar si iar: "Doamne, ce vrei sa fac?" Raspunsul care a venit in inima mea parea sa ma imboldeasca sa ma incred in Tatal ceresc si sa astept cu rabdare ca sa cunosc voia Lui. M-am supus Domnului cu simpla incredere a unui copilas, aducandu-mi aminte ca cei care Il urmeaza nu vor umbla in intuneric. 4:63 Un simt al datoriei m-a indemnat sa ma duc la adunare si am plecat cu deplina asigurare in sufletul meu ca totul avea sa fie bine. Pe cand ne-am plecat inaintea Domnului, inima mea s-a revarsat in rugaciune si a fost umpluta cu o pace pe care doar Domnul Hristos 4:64 o poate da. Sufletul meu se bucura de iubirea Mantuitorului, iar puterea fizica m-a parasit. Cu o credinta de copil, am putut sa spun doar atat: "Cerul este caminul meu, iar Hristos Rascumparatorul meu." 4:65 Cineva din familia mentionata mai inainte ca opunandu-se manifestarilor puterii lui Dumnezeu asupra mea si-a afirmat convingerea ca eram intr-o stare de excitare, careia ar fi fost de datoria mea sa ma impotrivesc. Dar, in loc sa fac acest lucru, el considera ca eu incurajam aceasta manifestare ca fiind un semn al favorii lui Dumnezeu. Indoielile si opozitia sa nu m-au afectat de aceasta data, caci eu paream a fi intarita de Domnul si ferita de orice influenta exterioara; insa, indata ce a terminat de vorbit, un barbat puternic, un crestin devotat si umil, a fost doborat in fata ochilor lui de puterea lui Dumnezeu, iar incaperea a fost umpluta de Duhul Sfant. 4:66 Cand mi-am revenit, am fost fericita sa-mi prezint marturia pentru Isus si sa vorbesc despre dragostea Lui fata de mine. Mi-am marturisit lipsa de credinta in fagaduintele lui Dumnezeu si greseala mea de a cenzura indemnurile Duhului Sfant de teama oamenilor. Am afirmat acest lucru, nedandu-ma inapoi de la a-mi recunoaste lipsa de incredere. El imi acordase dovada neasteptata a iubirii Sale si a harului Sau sustinator. Fratele care mi se impotrivise s-a ridicat atunci si, cu lacrimi in ochi, a marturisit ca sentimentele lui cu privire la mine fusesera cu totul gresite. Mi-a cerut in umilinta sa-l iert si a spus: "Sora Ellen, nu voi mai pune niciodata macar un pai in calea ta. Dumnezeu mi-a aratat impietrirea si incapatanarea inimii mele, pe care le-a sfaramat cu dovada puterii Sale. Am gresit foarte mult." 4:67 Apoi, intorcandu-se spre oameni, a spus: "Cand sora Ellen parea atat de fericita, eu gandeam: De ce sa nu fiu si eu la fel? De ce nu a primit fratele R. o asemenea dovada? Caci eu eram convins ca el era un crestin devotat, si totusi nici o putere nu a venit asupra lui. Am inaltat o rugaciune tacuta ca, daca aceasta era influenta sfanta a lui Dumnezeu, fratele R. sa o poata experimenta in acea seara. 4:68 Doar se inaltase dorinta din inima mea si fratele R. 4:69 a si cazut, doborat de puterea lui Dumnezeu, strigand: 'Lasati pe Domnul sa lucreze!' Inima mea este convinsa ca am luptat impotriva Duhului lui Dumnezeu, dar nu Il voi mai supara prin necredinta incapatanata. Bun-venit, lumina! Bun-venit, Isus! Am fost apostaziat si impietrit, simtindu-ma ofensat daca cineva Il lauda pe Dumnezeu si se bucura de plinatatea bucuriei dragostei Sale; dar acum simtamintele mele sunt schimbate, impotrivirea mea se incheie, Domnul Isus mi-a deschis ochii si pot sa inalt eu insumi strigate de lauda la adresa Lui. Am spus lucruri inversunate si taioase despre sora Ellen, de care ma caiesc acum si doresc ca ea sa ma ierte, ca si toti ceilalti care sunt acum prezenti." 4:70 Fratele R. si-a rostit apoi marturia. Fata lui era luminata de slava cerului, in timp ce Il lauda pe Domnul pentru minunile pe care le facuse in seara aceea. El a spus: "Acest loc este grozav de solemn datorita prezentei Celui Prea Inalt. Sora Ellen, in viitor, vei avea ajutorul si sprijinul nostru, in locul impotrivirii inversunate care ti-a fost aratata pana acum. Noi am fost orbi fata de manifestarile Duhului Sfant al lui Dumnezeu." 4:71 Toti impotrivitorii au fost adusi acum in situatia de a-si vedea greseala si de a marturisi ca lucrarea fusese intr-adevar a Domnului. La o ora de rugaciune tinuta curand dupa aceea, fratele care marturisise ca a gresit impotrivindu-mi-se a experimentat puterea lui Dumnezeu intr-o masura atat de mare, incat infatisarea lui a stralucit de lumina cereasca si a cazut neajutorat la pamant. Cand puterea i-a revenit, el a recunoscut din nou ca luptase din nestiinta impotriva Duhului Domnului atunci cand nutrise acele sentimente fata de mine. La o alta ora de rugaciune, un alt membru al aceleiasi familii a avut o experienta asemanatoare si a dat aceeasi marturie. La cateva saptamani dupa aceea, pe cand familia cea numeroasa a fratelui P. se afla la rugaciune in casa lor, Duhul lui Dumnezeu a luat in stapanire camera aceea si i-a doborat la pamant pe toti cei ingenuncheati care se rugau. Tatal meu a venit acolo curand dupa aceea si i-a gasit pe toti, atat parinti, cat si copii, neputinciosi sub influenta lui Dumnezeu. 4:72 Superficialitatea rece a inceput sa se topeasca in fata influentei puternice a Celui Prea Inalt. Toti cei care mi se impotrivisera au marturisit ca ei au intristat pe Duhul Sfant facand astfel si mi s-au alaturat in impreuna simtire si dragoste fata de Mantuitorul. Inima mea era fericita ca indurarea divina netezise calea pentru picioarele mele pentru a putea merge pe ea si ca mi-a rasplatit credinta si increderea cu atata generozitate. Unitatea si pacea domneau acum intre cei care asteptau venirea Domnului. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: