39:22 Cand curajul si nadejdea sotului meu au inceput sa se clatine, noi n-am mai fi putut fi de nici un folos nimanui acolo si n-am mai fi beneficiat de aceeasi experienta de pana atunci. A fost voia lui Dumnezeu ca sotul meu, lipsit de putere, sa nu mai ramana acolo, ci, in aceasta stare de slabiciune,sa mearga intre fratii lui, care sa-l ajute sa treaca prin necaz. Cand am fost despartiti de poporul lui Dumnezeu, am avut ocazia sa reflectam, sa trecem in revista cu grija trecutul nostru, vazandu-ne greselile, umilindu-ne inaintea lui Dumnezeu si cautandu-I fata prin marturisire, umilinta si rugaciune staruitoare, arzatoare. Pe cand eram prinsi in activitate, purtand poverile altora, fiind apasati de multe griji, a fost imposibil sa ne gasim timp sa reflectam si sa ne revedem cu grija trecutul si sa invatam lectiile pe care Dumnezeu a considerat ca este necesar sa le invatam. Mi-a fost aratat atunci ca nu s-ar fi adus slava Numelui lui Dumnezeu daca El ar fi raspuns rugaciunilor poporului Sau si l-ar fi insanatosit pe sotul meu, ca raspuns la rugaciunile lor, in timp ce ne aflam la __. Ar fi fost ca si cand puterea Lui s-ar fi unit cu puterea intunericului. Daca ar fi gasit de cuviinta sa-l reinsanatoseasca pe sotul meu, medicii de acolo ar fi primit slava care ar fi trebuit sa fie data lui Dumnezeu.