38:53 dupa-amiaza. Mi se parea imposibil sa stau in fata oamenilor. Cand m-a intrebat despre ce subiect as vrea sa vorbesc, n-am putut sa-mi adun in minte nici macar o propozitie. Insa m-am gandit: Daca Dumnezeu doreste ca eu sa vorbesc, El imi va da, cu siguranta, putere; voi merge prin credinta si, daca nu se va putea, nu se va putea. Am mers clatinandu-ma pana la cort, simtindu-mi creierul ciudat de confuz, insa le-am spus fratilor predicatori de pe platforma ca, daca ma vor sustine cu rugaciunile lor, voi vorbi. Am stat in fata oamenilor prin credinta si in aproximativ cinci minute mi-am simtit capul si plamanii usurati si am vorbit fara greutate unei multimi de o mie cinci sute de ascultatori atenti, timp de mai mult de o ora. Dupa ce am incetat sa vorbesc, am simtit asupra mea bunatatea si indurarea lui Dumnezeu si nu am putut sa ma abtin sa nu ma ridic din nou sa vorbesc despre boala mea si despre binecuvantarea prin care Dumnezeu m-a sustinut in timp ce am vorbit. De la acea adunare, plamanii mei au fost mult usurati si eram tot mai sanatoasa.