37:48 La aceasta intalnire, sotul meu a marturisit cu umilinta ca in firea lui erau cateva lucruri gresite pe care nu ar fi trebuit sa le faca niciodata si nu le-ar fi facut niciodata daca nu s-ar fi temut de fratii sai, dar pe care le-a facut din dorinta de a fi in acord si deplina unitate cu biserica. Aceasta i-a facut pe cei care il jignisera sa-l dispretuiasca in mod vadit. Am fost umiliti pana in tarana si necajiti dincolo de putinta de a reda in cuvinte. In aceasta stare de lucruri, am plecat la o intalnire la Monterey. In timpul calatoriei, am fost teribil de chinuita sufleteste. Incercam sa-mi explic de ce nu pot intelege fratii nostri lucrarea pe care o faceam noi. Eram aproape sigura ca, atunci cand aveam sa ne intalnim, ei aveau sa afle ce spirit ne stapaneste si ca Duhul lui Dumnezeu din ei va raspunde aceluiasi din noi, servii Sai umili, si ca va fi unitate in spirit si simtiri. In loc de aceasta, am fost priviti cu neincredere, urmariti cu suspiciune, ceea ce a produs cel mai mare chin pe care l-am simtit vreodata. In timp ce gandeam astfel, o parte din viziunea care mi-a fost data la Rochester, la 25 decembrie 1865, a venit ca fulgerul pentru mintea mea si de indata am istorisit-o sotului meu.