37:46 Timp de cincisprezece luni sotul meu fusese atat de slabit, incat nu-si putea ridica nici macar ceasul sau portofelul sau sa inhame calul pentru a calatori. Insa, in anul in curs, el isi putea lua ceasul sau portofelul, cel din urma fiind gol ca urmare a cheltuielilor mari pe care le avusesem, si isi inhamase singur calul. In timpul cat a fost bolnav, a refuzat de mai multe ori sa accepte bani de la fratii sai, in valoare de aproape o mie de dolari, spunandu-le ca, atunci cand va fi in nevoie, le va spune. In cele din urma, am ajuns in nevoie. Sotul meu a simtit ca este datoria lui, inainte de a deveni dependent, sa vanda cate ceva. El avusese cateva lucruri la birou, imprastiate pe la fratii din Battle Creek, de mica valoare, pe care le-a adunat si le-a vandut. Dispuneam de mobila in valoare de aproape o suta cincizeci de dolari. Sotul meu a incercat sa vanda sofaua pentru locasul de inchinare, oferindu-se sa lase zece dolari din valoarea acesteia, insa nu a putut. In vremea aceea, singura si foarte valoroasa noastra vaca a murit. Atunci sotul meu, pentru prima data, a simtit ca poate primi ajutor si a trimis un bilet unui frate, in care a scris ca, daca biserica socoteste ca poate compensa cu placere pierderea vacii, pot sa o faca. Insa nu s-a facut nimic in aceasta privinta, in afara de faptul ca sotul meu a fost acuzat ca si-a pierdut mintile cu privire la subiectul bani. Fratii il cunosteau foarte bine si stiau ca el nu ar fi