32:35 Pastorii nu trebuie sa foloseasca lingusirea sau sa inalte fiinta omeneasca. A existat intotdeauna si este inca marea primejdie de a gresi in acest punct, de a nu face diferentierea intre ceea ce este sanatos si greseala de a-i lingusi prin atentii speciale, daca nu chiar prin cuvinte. Exista pericolul de a "admira persoana" de dragul castigului, insa, facand astfel, se pun in primejdie interesele vesnice. Pastorul poate sa ajunga favoritul special al vreunui om bogat si acesta poate fi foarte marinimos cu el; acest lucru il satisface pe pastor, care la randul lui rasplateste cu laude bunavointa datatorului sau. Numele acestuia ajunge sa fie inaltat, poate chiar sa apara tiparit in publicatii, desi este posibil ca datatorul sa nu fie deloc vrednic de increderea care i se acorda. Marinimia acestuia nu provine din principiul adanc, viu, de a face bine cu mijloacele pe care le are, de a contribui la inaintarea cauzei lui Dumnezeu pe care el o apreciaza, ci din motive egoiste, din dorinta de a fi socotit generos. S-ar putea ca el sa fi dat dintr-un impuls si generozitatea sa sa nu izvorasca dintr-un principiu adanc. Poate ca a fost miscat, ascultand adevarul senzational, si pentru moment si-a deschis portofelul; totusi, in ultima instanta, generozitatea sa nu are un motiv profund. El da din cand in cand; portofelul lui se deschide spasmodic si se inchide la fel. Nu merita sa fie condamnat pentru ca este in adevaratul sens al cuvantului un om stapanit de imbolduri, si daca nu se converteste pe deplin, atat el, cat si portofelul lui, vor auzi denuntul dispretuitor: "Ascultati acum, voi, bogatilor! Plangeti si tanguiti-va din pricina nenorocirilor care au sa vina peste voi. Bogatiile voastre au putrezit si hainele voastre sunt roase de molii" (Iacov 5,1.2). Unii ca acestia se vor trezi in cele din urma ca singuri s-au inselat amarnic. Aceia care le-au laudat generozitatea spasmodica