30:36 Mi-a fost citat cazul lui Avraam. Dumnezeu i-a spus: "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac, du-te in tara Moria si adu-l ca ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune."(Geneza 22,2). Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu. El nu a tinut seama de sentimentele sale, ci, cu o nobila incredere si credinta in Dumnezeu, s-a pregatit pentru calatorie. Cu inima sfasiata de durere, a privit catre mama iubitoare, multumita, care il sorbea din priviri, cu profunda afectiune, pe fiul fagaduintei. Insa el si-a luat fiul cu sine. Avraam a suferit, dar nu a ingaduit ca vointa lui sa se ridice in razvratire impotriva vointei lui Dumnezeu. Simtul datoriei, simtul asprei datorii era singurul care il stapanea. El nu a indraznit nici macar pentru o clipa sa tina seama de sentimentele sale sau sa cedeze in fata lor. Singurul fiu mergea alaturi de el, tatal cel hotarat, iubitor, zdrobit de durere, vorbind preocupat de un singur lucru, rostind iar si iar numele cel iubit al tatalui si apoi intreband: "Unde este mielul de jertfa?" Oh, ce incercare pentru credinciosul tata! Ingerii priveau aceasta scena cu uimire, cu placere. Credinciosul slujitor al lui Dumnezeu chiar l-a legat pe iubitul sau fiu si l-a intins deasupra lemnelor. Cutitul a fost ridicat, cand un inger a strigat tare: "Avraam, Avraam" sa nu pui mana pe baiat."