30:25 Sotia de pastor care nu este devotata lui Dumnezeu nu este de ajutor sotului ei. In timp ce el insista asupra necesitatii purtarii crucii si indeamna la tagaduire de sine, exemplul de fiecare zi al sotiei sale contrazice adesea predicile lui si le distruge puterea. In felul acesta, ea devine un mare obstacol si il indeparteaza adesea pe sotul ei de Dumnezeu si de datoria sa. Ea nu isi da seama ce pacat comite. In loc de a incerca sa fie de folos, cautand sa ajute sufletele cu dragoste in nevoile pe care le au, ea se da inapoi de la datorie si prefera o viata nefolositoare. Ea nu este constransa de puterea dragostei lui Hristos si de principii altruiste, sfinte. Ea nu vrea sa faca voia lui Dumnezeu, sa lucreze impreuna cu sotul ei, cu ingerii si cu Dumnezeu. Cand sotia pastorului isi insoteste sotul in lucrarea misionara de a salva suflete, este un mare pacat ca ea sa-l impiedice in lucrarea lui, dovedind o dispozitie nemultumita. Si totusi, in loc sa-l ajute cu toata inima in lucrarea lui, cautand orice ocazie de a-si uni interesele si lucrarea cu a lui, ea adesea cauta sa-si faca viata cat mai usoara si mai placuta. Daca lucrurile din preajma lor nu sunt atat de placute pe cat i-ar placea ei sa fie (asa cum nu vor fi niciodata), ea nu trebuie sa-si ingaduie sentimente nostalgice; sau, prin lipsa optimismului si a unor plangeri rostite, sa-si necajeasca sotul si sa-i ingreuieze si mai mult sarcina si poate prin nemultumirea ei sa-l indeparteze de locul unde ar fi putut face bine. Ea nu trebuie sa distraga atentia sotului ei de la lucrarea de salvare a sufletelor si sa o indrepte spre starile ei de moment, pentru a-si satisface sentimentele capricioase si nemultumite.