3:53 Suferinta mintii mele era intensa. Uneori, toata noaptea nu puteam inchide un ochi. Atunci asteptam pana ce sora mea geamana adormea, coboram incet din pat si ingenuncheam pe podea, rugandu-ma in liniste, fara grai, intr-o agonie care nu poate fi descrisa. Ororile iadului care arde vesnic erau necontenit in fata mea. Eram constienta ca nu voi mai putea trai mult in aceasta stare, dar nu indrazneam sa mor ca sa intampin teribila soarta a celui pacatos. Cu cata invidie ii priveam pe cei care se simteau acceptati de Dumnezeu! Cat de pretioasa era speranta crestina pentru sufletul meu in agonie!