3:52 impresie profunda in memoria lor. Cand erau treji si cand dormeau, tabloul acela infricosator era mereu in fata lor, pana ce realitatea incepea sa se piarda in imaginatie, iar ei nu vedeau altceva decat flacarile mistuitoare ale odiosului iad si auzeau doar tipetele celor napastuiti. Ratiunea era detronata, iar creierul era umplut cu inchipuirea salbatica a teribilului cosmar. Cei care prezinta aceasta doctrina a unui iad vesnic ar face bine sa priveasca in urma ca sa descopere autoritatea care a inventat o invatatura atat de plina de cruzime. Nu ma rugasem niciodata in public, ci abia daca rostisem cateva cuvinte timide la adunarile de rugaciune. Acum insa aveam impresia ca trebuie sa-L caut pe Dumnezeu in rugaciune in cadrul intalnirilor noastre. Dar nu indrazneam acest lucru de teama sa nu ma incurc si sa dau gres in exprimarea simtamintelor. Dar aceasta datorie era imprimata atat de puternic in mintea mea, incat, atunci cand am inceput sa ma rog eu singura in taina, mi se parea ca imi bat joc de Dumnezeu pentru ca nu faceam voia Sa. Disperarea m-a coplesit si, timp de trei saptamani, nici o raza de lumina nu a putut strapunge negura care ma invaluise.