3:50 Consideram ca soarta pacatosului condamnat va fi soarta mea si ca voi indura flacarile iadului pentru vesnicie, tot atat de mult timp cat avea sa existe Dumnezeu. Impresia aceasta a patruns atat de adanc in mintea mea, incat incepusem sa ma tem ca-mi voi pierde mintile. Priveam la dobitoacele necuvantatoare cu invidie, pentru ca ele nu aveau suflet care sa fie pedepsit dupa moarte. De multe ori imi doream sa nu ma fi nascut niciodata. O negura totala a pus stapanire pe mine si parea ca nu exista nici o cale sa scap de umbre. Daca adevarul mi-ar fi fost prezentat asa cum il inteleg eu acum, de cata ingrijorare si chin as fi fost crutata. Daca s-ar fi zabovit mai mult asupra iubirii lui Dumnezeu si mai putin asupra dreptatii sale aspre, frumusetea si gloria caracterului Sau mi-ar fi inspirat o dragoste profunda si sincera pentru Creatorul meu.