3:16 In timp ce eram plecata in fata altarului impreuna cu altii care Il cautau pe Domnul, suspinul inimii mele era: "Ajuta-ma, Isuse, mantuieste-ma, caci altfel, voi pieri! Nu voi inceta sa te implor pana cand rugaciunea mea va fi ascultata si pacatele mele iertate!"Mi-am simtit, ca niciodata inainte, starea mea neajutorata. Pe cand eram pe genunchi si ma rugam, deodata povara mi s-a dus si inima mi-a fost usoara. La inceput m-a cuprins un simtamant de tulburare si am incercat sa-mi reiau povara durerii. Mi se parea ca nu am dreptul sa fiu bucuroasa si fericita. Insa se parea ca Isus este foarte aproape de mine; m-am simtit in stare sa vin la El cu toate necazurile, durerile si incercarile mele, asa cum veneau la El cei in nevoie pentru a gasi usurare, cand El a fost pe pamant. Aveam siguranta in inima mea ca El imi intelegea suferintele si ca simtea impreuna cu mine. Nu pot uita niciodata aceasta asigurare pretioasa a grijii pline de indurare a lui Isus fata de o persoana atat de nevrednica de atentia Sa. In acest scurt rastimp cat am fost plecata in rugaciune impreuna cu ceilalti, am invatat mai mult despre caracterul divin al lui Hristos decat oricand inainte.