3:10 Sosind acasa, am petrecut majoritatea orelor lungi de intuneric in rugaciune si lacrimi. Unul din motivele care ma determinasera sa-mi ascund sentimentele de prietenii mei fusese teama de a auzi cuvinte de descurajare. Speranta imi era atat de mica, iar credinta atat de slaba, incat ma temeam ca, daca si altcineva avea sa aiba o parere asemanatoare in legatura cu starea mea, acest lucru ma va arunca in disperare. Si totusi, tanjeam ca cineva sa-mi spuna ce ar trebui sa fac pentru a fi mantuita, ce pasi sa fac pentru a-L intalni pe Mantuitorul si sa ma predau cu totul Domnului. Socoteam ca este un lucru deosebit sa fii crestin si simteam ca aceasta necesita un efort special din partea mea.