Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Marturii pentru comunitate vol.1
Printable ModeMarturii pentru comunitate vol.1, 3
|
3:1 Capitolul II - Convertirea mea - 1 3:2 In martie 1840, William Miller a venit in Portland, Maine, si a tinut prima sa serie de prelegeri despre a doua venire a lui Hristos. Aceste prelegeri au produs o mare senzatie, iar biserica crestina din strada Casco, locul in care W.Miller tinea aceste prelegeri, era aglomerata ziua si seara. Mintile celor ce auzeau aceste discursuri erau patrunse de o adanca solemnitate; nu era o exaltare nechibzuita. Se dovedea un mare interes nu numai de catre cei din oras, dar si oamenii de la tara veneau grupuri, grupuri, aducandu-si cosulete cu mancare si ramanand de dimineata pana la incheierea adunarii, seara. 3:3 Alaturi de prietenii mei, am participat si eu la aceste adunari si am ascultat vestea uimitoare ca Domnul Hristos avea sa vina in 1843, doar la cativa ani dupa aceea, in viitor. Miller schita profetiile cu o exactitate care intiparea convingeri in inimile ascultatorilor. El a zabovit asupra perioadelor profetice si a adus multe dovezi pentru a-si sustine pozitia. Apoi, apelurile si avertizarile sale so-lemne si puternice catre cei care erau nepregatiti au uluit multimile. 3:4 S-au pregatit adunari speciale, in cadrul carora cei pacatosi aveau posibilitatea de a-L cauta pe Mantuitorul si de a se pregati pentru evenimentele infricosatoare care aveau sa aiba loc in curand. Teama si convingerea profunda s-au raspandit in tot orasul. S-au randuit intalniri pentru rugaciune si a fost o trezire generala in cadrul diferitelor denominatiuni; caci simteau cu totii, mai mult sau mai putin, influenta pe care o avea invatatura despre apropiata venire a lui Hristos. 3:5 Cand pacatosii erau invitati in fata, sute dintre ei raspundeau apelurilor. Mi-am facut si eu loc prin multime ca sa iau loc in fata, printre cei care-L cauta pe Domnul. Insa in inima aveam simtamantul ca nu voi putea fi 3:6 vrednica niciodata de a fi numita copil al lui Dumnezeu. Lipsa de incredere in mine insami si convingerea ca imi va fi imposibil sa fac pe cineva sa-mi inteleaga sentimentele ma retineau de a cere sfat si ajutor de la prietenii mei crestini. Astfel, rataceam neputincioasa in intuneric si deznadejde, in timp ce ei, fara sa-si dea seama de ce eram asa rezervata, nu stiau absolut nimic despre adevarata mea stare. 3:7 Intr-o seara, ma intorceam acasa impreuna cu fratele meu Robert de la o adunare unde ascultaseram o prelegere deosebit de impresionanta despre apropiata Imparatie a lui Hristos pe pamant, urmata de un apel serios catre crestini si pacatosi, prin care acestia erau indemnati sa se pregateasca pentru judecata si venirea Domnului. Sufletul imi fusese miscat de ceea ce auzi-sem. Si atat de profunda era convingerea din inima mea, incat ma temeam ca Domnul nu ma va ajuta sa ajung pana acasa. 3:8 Aceste cuvinte imi rasunau mereu in ureche: "Marea zi a Domnului este aproape! Cine va putea sta in picioare cand va veni El?"Cuvintele rostite de inima mea erau: "Cauta-ma, o, Doamne, prin intuneric!"Pentru prima data am incercat sa-i explic ceea ce simteam fratelui meu Robert, care era cu doi ani mai mare decat mine; i-am spus ca nu am curajul sa ma odihnesc sau sa merg la culcare pana ce nu stiu ca Dumnezeu mi-a iertat pacatele. 3:9 Fratele meu nu a raspuns imediat, insa aveam sa-mi dau seama curand de ce tacea; el plangea, simtind impreuna cu mine, in necazul meu. Aceasta m-a facut sa am si mai multa incredere in el, spunandu-i ca imi dorisem moartea in acele zile cand viata mi se parea o povara prea grea de dus; insa acum, gandul ca as putea muri in aceasta stare pacatoasa in care ma aflam si as fi pierduta pentru vesnicie m-a umplut de spaima. L-am intrebat daca crede ca Domnul imi va cruta viata in acea noapte, daca aveam s-o petrec in rugaciune arzatoare catre El. Robert a raspuns: "Cred ca da, daca Ii vei cere aceasta cu credinta; ma voi ruga si eu pentru tine si pentru mine. Ellen, nu trebuie sa uitam niciodata cuvintele pe care le-am auzit in aceasta seara." 3:10 Sosind acasa, am petrecut majoritatea orelor lungi de intuneric in rugaciune si lacrimi. Unul din motivele care ma determinasera sa-mi ascund sentimentele de prietenii mei fusese teama de a auzi cuvinte de descurajare. Speranta imi era atat de mica, iar credinta atat de slaba, incat ma temeam ca, daca si altcineva avea sa aiba o parere asemanatoare in legatura cu starea mea, acest lucru ma va arunca in disperare. Si totusi, tanjeam ca cineva sa-mi spuna ce ar trebui sa fac pentru a fi mantuita, ce pasi sa fac pentru a-L intalni pe Mantuitorul si sa ma predau cu totul Domnului. Socoteam ca este un lucru deosebit sa fii crestin si simteam ca aceasta necesita un efort special din partea mea. 3:11 Mintea mea a ramas in aceasta stare timp de luni de zile. Eu frecventam mai departe, impreuna cu parintii mei, adunarile metodiste; insa, de cand am devenit interesata de apropiata revenire a Domnului Hristos, participam la adunarile de pe strada Casco. In vara urmatoare, parintii mei s-au dus la adunarile metodiste in corturi, care s-au tinut la Buxton, Maine, si m-au luat si pe mine cu ei. Eram cu totul hotarata ca acolo sa-L caut serios pe Domnul si sa obtin, daca voi putea, iertarea pacatelor mele. Doream atat de mult in inima mea sa am acea nadejde si pace crestina, care vine in urma credintei! 3:12 Am fost mult incurajata, auzind intr-o cuvantare urmatoarele cuvinte: "Voi intra la imparat si, daca va fi sa pier, voi pieri."Vorbitorul se referea la aceia care oscilau intre nadejde si teama, dorind mult sa fie mantuiti din pacatele lor si sa primeasca iubirea plina de iertare a Domnului Hristos, desi erau inca impiedicati de indoiala, timiditate si frica de a da gres. El ii sfatuia pe acestia sa se predea lui Dumnezeu si sa se arunce in bratele indurarii Sale fara intarziere. Ei aveau sa gaseasca un Mantuitor plin de har, gata sa le intinda toiagul indurarii, intocmai cum Ahasveros i-a oferit Esterei semnul favorii din partea sa. Tot ceea ce i se cerea pacatosului, care tremura in prezenta Domnului Sau, era sa-si intinda mainile credintei si sa atinga toiagul indurarii Sale. Aceasta atingere asigura iertare si pace. 3:13 Aceia care aveau sa astepte ca sa ajunga mai vrednici 3:14 de favoarea divina, inainte de a face apel la fagaduintele lui Dumnezeu, faceau o greseala fatala. Numai Domnul Isus curata pacatul; numai El ne poate ierta nelegiuirile. El S-a pus pe Sine Insusi chezas pentru a asculta cererea si a raspunde rugaciunii acelora care aveau sa vina la El prin credinta. Multi au ideea confuza ca trebuie sa faca un efort extraordinar pentru a obtine favoarea lui Dumnezeu. Insa orice dependenta de sine este zadarnica. Numai prin legatura cu Isus prin credinta pacatosul poate deveni un copil increzator, plin de nadejde, al lui Dumnezeu. Aceste cuvinte m-au mangaiat si mi-au aratat ce trebuia sa fac pentru a fi mantuita. 3:15 Acum incepusem sa vad calea mai clar, iar intunericul incepu sa se risipeasca. Am cautat cu seriozitate iertarea pacatelor mele si m-am luptat sa ma predau cu totul Domnului. Insa adesea eram mult indurerata pentru ca eu nu treceam prin acel extaz spiritual, despre care credeam ca este dovada acceptarii mele de catre Dumnezeu, si nu indrazneam sa ma socotesc convertita fara aceasta. Cat de mult aveam nevoie de sfat in privinta simplitatii acestui lucru! 3:16 In timp ce eram plecata in fata altarului impreuna cu altii care Il cautau pe Domnul, suspinul inimii mele era: "Ajuta-ma, Isuse, mantuieste-ma, caci altfel, voi pieri! Nu voi inceta sa te implor pana cand rugaciunea mea va fi ascultata si pacatele mele iertate!"Mi-am simtit, ca niciodata inainte, starea mea neajutorata. Pe cand eram pe genunchi si ma rugam, deodata povara mi s-a dus si inima mi-a fost usoara. La inceput m-a cuprins un simtamant de tulburare si am incercat sa-mi reiau povara durerii. Mi se parea ca nu am dreptul sa fiu bucuroasa si fericita. Insa se parea ca Isus este foarte aproape de mine; m-am simtit in stare sa vin la El cu toate necazurile, durerile si incercarile mele, asa cum veneau la El cei in nevoie pentru a gasi usurare, cand El a fost pe pamant. Aveam siguranta in inima mea ca El imi intelegea suferintele si ca simtea impreuna cu mine. Nu pot uita niciodata aceasta asigurare pretioasa a grijii pline de indurare a lui Isus fata de o persoana atat de nevrednica de atentia Sa. In acest scurt rastimp cat am fost plecata in rugaciune impreuna cu ceilalti, am invatat mai mult despre caracterul divin al lui Hristos decat oricand inainte. 3:17 O mama din Israel a venit la mine si mi-a spus: "Scumpa copila, L-ai gasit pe Isus?"Eram pe punctul de a raspunde "Da", cand ea a exclamat: "Cu adevarat L-ai gasit, pacea Lui este asupra ta, vad aceasta pe fata ta!"Iar si iar m-am intrebat: "Poate fi aceasta religie? Nu gresesc eu oare?"Mi se parea ca este prea mult pentru mine, un privilegiu prea mare. Desi eram prea timida sa marturisesc acest lucru, simteam ca Mantuitorul m-a binecuvantat si mi-a iertat pacatele. 3:18 Curand dupa aceasta, adunarea s-a incheiat si am pornit spre casa. Mintea imi era plina de predicile, sfaturile si rugaciunile pe care le-am auzit. Totul in natura parea schimbat. In timpul adunarii, norii si ploaia au predominat o mare parte din timp, iar sentimentele mele fusesera in armonie cu vremea. Acum soarele stralucea luminos si clar, inundand pamantul cu lumina si caldura. Copacii si iarba erau de un verde mai proaspat, iar cerul de un albastru mai intens. Pamantul parea ca zambeste sub pacea lui Dumnezeu. Tot asa razele Soarelui Neprihanirii patrunsesera prin norii si intunericul din mintea mea, risipindu-mi intristarea. 3:19 Simteam ca fiecare trebuie sa fie in pace cu Dumnezeu si insufletit de Duhul Sau. Fiecare lucru asupra caruia zabovea privirea mea parea ca a trecut printr-o schimbare. Copacii erau mai frumosi, iar pasarile cantau mai dulce ca oricand inainte; parea ca-L lauda pe Creatorul in cantecele lor. Nu voiam sa vorbesc, de teama ca nu cumva aceasta fericire sa dispara si sa pierd dovada pretioasa a iubirii lui Isus pentru mine. 3:20 Pe cand ne apropiam de casa noastra din Portland, am trecut pe langa oameni care munceau pe strada. Ei discutau intre ei despre lucruri obisnuite, insa urechile mele erau surde la orice altceva ce nu insemna lauda lui Dumnezeu - iar cuvintele lor imi pareau ca sunt multumiri pline de recunostinta si osanale. Intorcandu-ma catre mama, i-am spus: "De ce toti acesti oameni Il lauda pe Dumnezeu, desi ei nu au fost la adunarile in corturi?" Nu am inteles atunci de ce lacrimile s-au adunat in ochii mamei mele si un 3:21 zambet duios i-a luminat fata, in timp ce-mi asculta cuvintele simple, care-i aminteau de o experienta asemanatoare traita de ea insasi. 3:22 Mama mea iubea florile si ii placea mult sa le cultive, facand astfel caminul atractiv si placut pentru copiii ei. Insa gradina noastra nu mi s-a parut niciodata atat de minunata ca in ziua intoarcerii noastre. Recunosteam o expresie a iubirii lui Isus in fiecare tufis, in fiecare boboc si in fiecare floare. Aceste lucruri frumoase pareau ca vorbesc, intr-un limbaj fara cuvinte, despre dragostea lui Dumnezeu. 3:23 In gradina era o floare frumoasa, numita trandafirul din Saron. Imi amintesc ca m-am apropiat de ea si i-am atins cu reverenta petalele delicate; in ochii mei, acestea pareau sacre. Inima mea deborda de bucurie si dragoste pentru aceste creatii minunate ale lui Dumnezeu. Puteam vedea desavarsirea divina in florile care impodobeau pamantul. Dumnezeu le pazea si ochiul Lui atotvazator era asupra lor. El le-a facut si le-a numit bune. 3:24 "Ah", ma gandeam eu, "daca El iubeste atat de mult si poarta de grija florilor pe care le-a impodobit cu frumusete, cu cat mai mult va purta El de grija copiilor care sunt facuti dupa chipul Sau". Imi repetam incet, pentru mine insami: "Sunt un copil al lui Dumnezeu, grija Sa iubitoare este asupra mea. Voi fi ascultatoare si in nici un fel nu-L voi nemultumi si voi lauda Numele Lui prea scump si-L voi iubi intotdeauna". 3:25 Viata mi-a aparut intr-o lumina diferita. Nenorocirea care mi-a intunecat copilaria mi se parea ca a venit asupra mea din indurare, pentru binele meu, pentru ca sa-mi intorc inima de la lume si de la placerile ei lipsite de satisfactii si sa o aplec spre atractiile de durata ale cerului. 3:26 Curand dupa intoarcerea de la adunarea in corturi, eu, si multi altii am fost pusi la incercare in biserica. Mintea mea era mult preocupata de subiectul botezului. Asa tanara cum eram, vedeam un singur mod de botez autorizat de Scripturi, acela prin scufundare. Cateva dintre surorile mele metodiste incercau in van sa ma convinga ca botezul prin stropire era biblic. Pastorul metodist a consimtit sa-i boteze prin scufundare pe 3:27 candidatii care preferau acea metoda, fiind convinsi in constiinta lor de acest lucru, desi el sugera ca botezul prin stropire era la fel de bine acceptat de Dumnezeu. 3:28 In cele din urma, s-a hotarat momentul cand aveam sa fim supusi acestei randuieli solemne. A fost o zi cu vant, cand noi, doisprezece la numar, am coborat in apa marii pentru a fi botezati. Valurile se inaltau si izbeau tarmul; insa, pe cand luam aceasta cruce grea, pacea mea era ca un rau. Cand am iesit din apa, puterea mea aproape s-a dus cu totul, pentru ca puterea Domnului era asupra mea. Am simtit ca, din acel moment, nu mai eram din aceasta lume si ca am iesit din mormantul de apa la o viata noua. 3:29 In dupa-amiaza aceleiasi zile, am fost primita ca membra in biserica. O femeie tanara statea alaturi de mine, de asemenea fiind candidata pentru primirea in cadrul bisericii. Aveam pace si eram fericita, pana cand am observat inele de aur stralucind pe degetele acelei surori si cercei mari, aratosi, in urechile ei. Apoi am observat ca palaria ei era impodobita cu flori artificiale si panglici scumpe, facute funde. Bucuria mi-a fost umbrita de aceasta etalare de vanitate intr-o persoana care sustinea ca este o urmasa a blandului si umilului Domn Isus. Eu ma asteptam ca pastorul sa rosteasca in soapta o mustrare sau un sfat catre aceasta sora; insa se vedea ca era nepasator de felul cum arata aceasta si nu i-a adresat nici o mustrare. Catre amandoua a fost intinsa mana dreapta a primirii in biserica. Mana impodobita cu bijuterii a fost stransa de catre reprezentantul lui Hristos si numele noastre au fost trecute in registrul bisericii. 3:30 Aceasta imprejurare m-a tulburat destul de mult, caci imi aminteam cuvintele apostolului: "Femeile" de asemenea, sa se imbrace in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase ". Aceasta invatatura din 3:31 Scriptura parea desconsiderata in mod deschis de cei pe care eu ii socoteam crestini devotati si care aveau mult mai multa experienta decat mine. Daca a imita modelul extravagant al lumii in imbracaminte era un lucru atat de pacatos cum presupuneam eu, cu siguranta ca acei crestini vor intelege aceasta si se vor conforma standardului biblic. Insa, in ce ma privea, eram hotarata sa-mi urmez propriile convingeri in privinta datoriei. Nu puteam simti altceva decat ca era contrar spiritului Evangheliei sa ne consacram timpul si mijloacele daruite de Dumnezeu pentru impodobirea persoanelor noastre si ca umilinta si tagaduirea de sine erau mult mai potrivite pentru cei ale caror pacate au costat sacrificiul infinit al Fiului lui Dumnezeu. 3:32 Capitolul III - Sentimente de deznadejde 3:33 In iunie 1842, domnul Miller a tinut a doua serie de conferinte in Portland. Am simtit ca este un mare privilegiu sa pot participa la aceste prelegeri, deoarece cazusem in descurajare si nu ma simteam pregatita sa ma intalnesc cu Mantuitorul meu. Aceasta serie de conferinte a produs mai multa valva in oras decat prima. 3:34 Diferitele denominatiuni, cu cateva exceptii, au inchis usile bisericilor lor domnului Miller. Multe predici tinute la diferite amvoane cautau sa expuna asa-zisele erori fanatice ale oratorului; insa o multime de ascultatori interesati participau la adunarile sale, unii dintre ei nereusind sa patrunda in sala de conferinte datorita afluentei neasteptate. Adunarile erau neobisnuit de atente si linistite. Modul lui de a predica nu era inflorit sau oratoric, ci el se ocupa de lucruri simple si uimitoare totodata, care ii trezeau pe ascultatorii sai din indiferenta lor nepasatoare. In timp ce prezenta subiectul, el isi sustinea declaratiile si teoriile cu dovezi din Scriptura. O putere convingatoare insotea cuvintele sale, si aceasta parea ca le pecetluieste ca fiind mesajul adevarului. 3:35 El era bun si amabil. Cand toate scaunele din 3:36 sala erau ocupate si platforma si locul din preajma amvonului erau aglomerate, l-am vazut plecand de la amvon si mergand de-a lungul intervalului, pentru a lua de mana vreun batranel sau vreo batranica slabita pentru a le gasi un loc, dupa care se intorcea si isi continua predica. Era numit pe drept Tata Miller, caci ingrijea cu multa atentie de aceia care veneau la serviciile sale divine; felul sau de a fi era iubitor, firea sa blanda, iar inima sa duioasa. 3:37 Era un vorbitor care starnea interes, iar predicile lui erau pline de putere si potrivite atat pentru crestini, cat si pentru cei nepocaiti. Uneori, adunarile sale erau cuprinse de o asa solemnitate, incat era chiar infricosatoare. Multi au cedat convingerii spiritului lui Dumnezeu. Barbati cu parul alb si femei in varsta, cu pasii tremurand, cautau nerabdatori locuri. Cei in puterea varstei, oamenii maturi, tinerii si copiii erau profund miscati. Suspinurile se amestecau cu plansul si cu vocile care aduceau lauda lui Dumnezeu la altarul rugaciunii. 3:38 Eu credeam cuvintele solemne spuse de slujitorul lui Dumnezeu si inima mea era indurerata cand vedeam impotrivire fata de ele sau cand acestea deveneau subiect de glume. Participam frecvent la adunari si credeam ca Isus va veni curand pe norii cerului; insa marea mea grija era sa fiu pregatita pentru a-L intalni. Mintea mea zabovea adesea asupra subiectului sfinteniei inimii. Eu tanjeam ca, mai presus de orice altceva, sa obtin aceasta mare binecuvantare si sa simt ca sunt pe deplin acceptata de Dumnezeu. 3:39 Printre metodisti auzisem multe cu privire la sfintire. Vazusem persoane care si-au pierdut taria fizica sub influenta unei puternice excitari mintale si auzisem spunandu-se ca aceasta este dovada sfintirii. Insa eu nu puteam sa inteleg ce era necesar pentru a fi cu totul consacrat lui Dumnezeu. Prietenii mei crestini imi spuneau: "Crede in Isus acum! Crede ca El te accepta acum!" Aceasta incercam si eu sa fac, insa imi era imposibil sa cred ca primisem o binecuvantare care ar trebui sa electrizeze intreaga mea fiinta. Ma intrebam de ce aveam inima 3:40 atat de indaratnica si de ce eu nu puteam experimenta exaltarea de spirit care se manifesta la altii. Mi se parea ca sunt diferita de ei si ca pentru totdeauna voi fi lipsita de bucuria desavarsita a sfinteniei inimii. 3:41 Ideile mele privind indreptatirea si sfintirea erau confuze. Aceste doua stari erau prezentate mintii mele atat de separate si distincte una de cealalta; totusi, eu nu puteam intelege diferenta sau semnificatia termenilor si toate explicatiile predicatorilor nu faceau decat sa-mi sporeasca dificultatile. Nu puteam sa pretind binecuvantarea pentru mine insami si ma intrebam daca aceasta putea fi gasita numai la metodisti si daca, participand la adunarile advente, nu cumva eu insami ma lasam pe dinafara de ceea ce doream mai presus de orice altceva - spiritul sfintitor al lui Dumnezeu. 3:42 Cu toate acestea, observam ca unii dintre cei care pretindeau ca sunt sfintiti dadeau pe fata un spirit inversunat atunci cand era adus in discutie subiectul revenirii in curand a Domnului Hristos; aceasta nu mi se parea o manifestare a sfinteniei pe care o pretindeau ei. Nu puteam intelege de ce pastori de la amvon se opuneau invataturii ca Domnul Hristos vine in curand. Predicarea acestui subiect condusese la reforma si multi dintre cei mai devotati pastori si laici il primisera ca adevar. Eu consideram ca aceia care Il iubeau sincer pe Isus trebuia sa fie gata sa primeasca vestea cea buna a revenirii Lui si sa se bucure ca este atat de aproape. 3:43 Simteam ca eu pot pretinde doar ceea ce ei numeau indreptatire. In Cuvantul lui Dumnezeu scrie ca nici un om nu-L va vedea pe Dumnezeu daca nu e sfant. Pe langa aceasta, mai era o tinta mai inalta pe care trebuia sa o ating inainte de a fi sigura de viata vesnica. Studiam acest subiect continuu, deoarece eu credeam ca Domnul Hristos va veni in curand si ma temeam ca nu voi fi pregatita pentru intalnirea cu El. Cuvinte de condamnare imi sunau in urechi zi si noapte si strigatul meu necontenit catre Dumnezeu era: Ce sa fac pentru a fi mantuita? 3:44 In mintea mea, dreptatea lui Dumnezeu eclipsa indurarea si 3:45 iubirea Lui. Eu fusesem invatata sa cred intr-un iad care arde vesnic, si gandul acesta ingrozitor era mereu in mintea mea, anume ca pacatele mele sunt prea mari pentru a fi iertate si ca voi fi pierduta pentru totdeauna. Descrierile infricosatoare pe care le auzisem despre sufletele pierdute patrundeau adanc in mintea mea. Predicatorii prezentau la amvon descrieri vii ale starii celor pierduti. Ei considerau ca Dumnezeu Si-a propus sa-i salveze doar pe cei sfintiti. Ochiul lui Dumnezeu este mereu asupra noastra; fiecare pacat este inregistrat si are sa-si primeasca o pedeapsa dreapta. Dumnezeu Insusi tine cartile cu exactitatea intelepciunii infinite si fiecare pacat pe care il comitem este inregistrat cu credinciosie in defavoarea noastra. Satana era reprezentat ca fiind foarte dornic de a se repezi asupra prazii sale si de a ne cobori in adancimile cele mai mari ale chinului, pentru ca acolo sa se bucure de suferintele noastre in ororile unui iad ce arde vesnic. Dupa torturi de mii si mii de ani, valuri de foc napadeau in puhoi asupra victimelor care se zvarcoleau si tipau: "Pana cand, Doamne, pana cand?" Apoi raspunsul, ca un tunet, strafulgera abisul: "Toata vesnicia!" Si iarasi unde de foc ii inghiteau pe cei pierduti, ducandu-i in adancimile unei mari de foc necontenit. 3:46 In timp ce ascultam aceste descrieri, imaginatia mea lucra asa de mult, incat incepeam sa transpir si imi era greu sa ma abtin de la un strigat de groaza, caci parea ca deja simt durerile nimicirii. Pastorul zabovea apoi asupra nesigurantei vietii. Intr-o clipa suntem aici, iar in urmatoarea, in iad sau intr-o clipa suntem pe pamant, iar in urmatoarea, in ceruri. Vom alege noi lacul de foc si compania demonilor sau fericirea cerului si tovarasia ingerilor? Vrem sa auzim bocetele si blestemele sufletelor pierdute de-a lungul intregii vesnicii sau sa cantam cantarile lui Isus inaintea tronului Sau? 3:47 Tatal nostru ceresc era prezentat in fata mintii mele ca un tiran care se delecta cu chinurile celor osanditi; nu ca un Tata indurator, un Prieten plin de mila al pacatosilor, care Isi iubeste creaturile 3:48 cu o dragoste care depaseste orice intelegere si care doreste ca acestia sa fie salvati pentru Imparatia Sa. 3:49 Simtamintele mele erau foarte sensibile. Imi era teama sa produc durere vreunei fiinte vii. Cand vedeam animale rau tratate, inima mea suferea pentru ele. Poate eram atat de sensibila la suferinta deoarece eu insami fusesem victima unei cruzimi nesabuite ce a avut ca urmare vatamarea care mi-a intunecat copilaria. Insa, cand acest gand a pus stapanire pe mintea mea, ca Dumnezeu Isi gaseste placere in torturarea creaturilor Sale, care erau facute dupa chipul Sau, parea ca un zid de intuneric ma despartea de El. Cand ma gandeam ca Acela care este Creatorul Universului ii va arunca pe cei nelegiuiti in iad pentru a arde acolo neincetat in vesnicia nesfarsita, inima mea era cuprinsa de teama si ma simteam disperata, intrebandu-ma daca o fiinta atat de cruda si tirana va catadicsi vreodata sa ma salveze din osanda pacatului. 3:50 Consideram ca soarta pacatosului condamnat va fi soarta mea si ca voi indura flacarile iadului pentru vesnicie, tot atat de mult timp cat avea sa existe Dumnezeu. Impresia aceasta a patruns atat de adanc in mintea mea, incat incepusem sa ma tem ca-mi voi pierde mintile. Priveam la dobitoacele necuvantatoare cu invidie, pentru ca ele nu aveau suflet care sa fie pedepsit dupa moarte. De multe ori imi doream sa nu ma fi nascut niciodata. O negura totala a pus stapanire pe mine si parea ca nu exista nici o cale sa scap de umbre. Daca adevarul mi-ar fi fost prezentat asa cum il inteleg eu acum, de cata ingrijorare si chin as fi fost crutata. Daca s-ar fi zabovit mai mult asupra iubirii lui Dumnezeu si mai putin asupra dreptatii sale aspre, frumusetea si gloria caracterului Sau mi-ar fi inspirat o dragoste profunda si sincera pentru Creatorul meu. 3:51 De atunci mi-am dat seama ca multi pacienti din azilurile de nebuni ajunsesera acolo in urma unei experiente asemanatoare cu a mea. Constiinta lor era chinuita de simtul pacatului si credinta lor tremuranda nu indraznea sa ceara iertarea fagaduita de Dumnezeu. Ei ascultasera atat de mult acele descrieri clasice ale iadului, intrucat se parea ca le ingheata sangele in vene; faptul acesta a sapat o 3:52 impresie profunda in memoria lor. Cand erau treji si cand dormeau, tabloul acela infricosator era mereu in fata lor, pana ce realitatea incepea sa se piarda in imaginatie, iar ei nu vedeau altceva decat flacarile mistuitoare ale odiosului iad si auzeau doar tipetele celor napastuiti. Ratiunea era detronata, iar creierul era umplut cu inchipuirea salbatica a teribilului cosmar. Cei care prezinta aceasta doctrina a unui iad vesnic ar face bine sa priveasca in urma ca sa descopere autoritatea care a inventat o invatatura atat de plina de cruzime. Nu ma rugasem niciodata in public, ci abia daca rostisem cateva cuvinte timide la adunarile de rugaciune. Acum insa aveam impresia ca trebuie sa-L caut pe Dumnezeu in rugaciune in cadrul intalnirilor noastre. Dar nu indrazneam acest lucru de teama sa nu ma incurc si sa dau gres in exprimarea simtamintelor. Dar aceasta datorie era imprimata atat de puternic in mintea mea, incat, atunci cand am inceput sa ma rog eu singura in taina, mi se parea ca imi bat joc de Dumnezeu pentru ca nu faceam voia Sa. Disperarea m-a coplesit si, timp de trei saptamani, nici o raza de lumina nu a putut strapunge negura care ma invaluise. 3:53 Suferinta mintii mele era intensa. Uneori, toata noaptea nu puteam inchide un ochi. Atunci asteptam pana ce sora mea geamana adormea, coboram incet din pat si ingenuncheam pe podea, rugandu-ma in liniste, fara grai, intr-o agonie care nu poate fi descrisa. Ororile iadului care arde vesnic erau necontenit in fata mea. Eram constienta ca nu voi mai putea trai mult in aceasta stare, dar nu indrazneam sa mor ca sa intampin teribila soarta a celui pacatos. Cu cata invidie ii priveam pe cei care se simteau acceptati de Dumnezeu! Cat de pretioasa era speranta crestina pentru sufletul meu in agonie! 3:54 Adesea ramaneam plecata in rugaciune aproape toata noaptea, gemand si tremurand intr-un chin inexprimabil si intr-o disperare care nu poate fi descrisa. "Doamne, indurare"- era implorarea mea si, ca si vamesul, eu nu indrazneam sa-mi ridic ochii spre cer, ci stateam plecata cu fata spre pamant. Ajunsesem foarte slabita si totusi nu spuneam nimanui despre suferinta si disperarea mea. 3:55 In timp ce ma aflam in aceasta stare de deznadejde, am avut un vis care a facut o impresie profunda asupra mintii mele. Am visat ca vedeam un templu spre care se indreptau multi oameni. Doar cei care isi gaseau refugiul in acel templu aveau sa fie salvati la incheierea timpului. Cei ce ramaneau pe dinafara aveau sa fie pierduti pentru vesnicie. Multimile de oameni care mergeau fiecare pe calea lui ii luau in ras si ii ridiculizau pe cei care intrau in templu si le spuneau ca acest plan de siguranta era o inselaciune vicleana si ca, de fapt, nu exista nici un pericol de care sa scapam. Acestia chiar au apucat pe unii din cei care se grabeau sa patrunda inauntru, spre a-i impiedica sa faca acest lucru. 3:56 Temandu-ma sa nu fiu luata in batjocura, m-am gandit ca e mai bine sa astept pana ce se va risipi multimea sau pana cand voi putea intra neobservata de ei. Insa numarul crestea in loc sa scada si, de frica sa nu fie prea tarziu, mi-am parasit repede casa, grabindu-ma prin multime. In ingrijorarea mea de a ajunge la templu, nu am observat sau nu mi-a pasat de gloata care ma impresurase. Intrand in cladire, am vazut ca templul acela mare era sustinut de un stalp imens, de care era legat un miel complet desfigurat si insangerat. Se parea ca noi, cei prezenti, stiam ca acest miel fusese sfasiat si ranit din cauza noastra. Toti care intrau in templu trebuia sa vina in fata lui si sa-si marturiseasca pacatele. 3:57 Chiar acolo, in fata mielului, erau puse scaune pe care stateau niste oameni ce pareau foarte fericiti. Lumina cerului parea ca straluceste pe fetele lor; ei Il laudau pe Dumnezeu si cantau cantari de multumire, care pareau ca seamana cu muzica ingerilor. Acestia erau cei care venisera in fata mielului, isi marturisisera pacatele, primisera iertare, iar acum asteptau bucurosi un eveniment placut. 3:58 Chiar dupa ce am intrat in cladire, m-a cuprins o teama si un simtamant de rusine ca trebuie sa ma umilesc in fata acestor oameni. Dar se parea ca sunt silita sa merg inainte si, incet, imi faceam drum imprejurul stalpului pentru a ajunge in fata mielului, cand, deodata, o trambita a sunat, templul s-a cutremurat, strigate 3:59 de biruinta s-au inaltat din randul celor sfinti si o lumina infricosatoare a luminat cladirea, dupa care totul a fost cuprins de intuneric. Oamenii fericiti disparusera cu totii o data cu stralucirea aceea, iar eu am ramas singura in linistea inspaimantatoare a noptii. M-am trezit in agonie si de-abia am putut sa ma conving pe mine insami ca visasem. Mi se parea ca soarta imi era pecetluita si ca Duhul lui Dumnezeu ma parasise pentru totdeauna. 3:60 Curand dupa aceea am avut un alt vis. Se parea ca stateam intr-o disperare jalnica, cu fata intre maini, gandind astfel: Daca Isus ar fi pe pamant, m-as duce la El, m-as arunca la picioarele Lui si I-as vorbi despre toate suferintele mele. El nu ma va lasa, ci Se va indura de mine, iar eu Il voi iubi si-L voi sluji pentru totdeauna. Chiar atunci s-a deschis usa si a intrat o persoana cu un chip si o infatisare placuta. M-a privit cu mila si a spus: "Vrei sa-L vezi pe Isus? Este aici si poti sa-L vezi daca doresti acest lucru. Ia tot ce ai si vino dupa mine". 3:61 Am ascultat aceste cuvinte cu o bucurie de nedescris si am inceput apoi sa-mi adun vesela tot ce aveam, fiecare lucru marunt, si mi-am urmat calauza. M-a condus spre o prapastie peste care era un sir de scari, in mod vadit nesigure. Cand am inceput sa urc treptele, el m-a avertizat sa-mi tin ochii fixati in sus, caci, daca nu, voi ameti si voi cadea. Multi altii care urcasera acele scari au cazut inainte de a ajunge in varf. 3:62 In cele din urma am ajuns la ultima treapta si stateam in fata unei usi. Aici ghidul mi-a spus sa imi las toate lucrurile pe care le adusesem cu mine. Voioasa, le-am lasat jos; atunci el a deschis usa si mi-a spus sa intru. Intr-o clipa, ma aflam in fata lui Isus. Nu te puteai insela in privinta acelui chip minunat. Infatisarea aceea binevoitoare si plina de maretie nu putea fi a altcuiva. In timp ce ma privea indelung, am stiut de indata ca El cunostea toate intamplarile din viata mea si toate gandurile si sentimentele mele. 3:63 Am vrut sa scap de privirea Lui, nefiind in stare sa suport ochii Sai patrunzatori, dar El S-a apropiat, zambind 3:64 si intinzand mana deasupra capului meu, si mi-a spus: "Nu te teme". Vocea Sa dulce mi-a infiorat inima cu o fericire pe care n-o experimentasem niciodata inainte. Eram prea bucuroasa ca sa pot rosti vreun cuvant, insa, coplesita de emotie, m-am aruncat la picioarele Lui. Pe cand stateam acolo neputincioasa, scene pline de frumusete si glorie au trecut prin fata ochilor mei si se parea ca am ajuns in siguranta si pacea din cer. Dupa un timp, mi-am recapatat puterea si m-am ridicat. Ochii plini de iubire ai lui Isus erau insa asupra mea, iar zambetul Lui imi umplea sufletul de bucurie. Prezenta Lui ma umplea de un respect sfant si o dragoste de nedescris. 3:65 Calauza mea a deschis acum usa si am iesit amandoi. Mi-a spus sa-mi iau din nou lucrurile pe care le lasasem afara. Dupa ce am facut acest lucru, mi-a inmanat o funie verde, facuta ghem. Mi-a spus sa o asez langa inima mea si, cand doresc sa-L vad pe Isus, s-o iau de la piept si sa o intind la maxim. El m-a avertizat sa nu o las stransa ghem prea mult timp, ca sa nu se innoade si sa devina greu de intins. Am asezat funia langa inima mea si am coborat bucuroasa pe scarile inguste, laudand pe Domnul si spunand tuturor celor pe care ii intalneam unde Il pot gasi pe Isus. Acest vis mi-a dat speranta. In mintea mea, funia verde reprezenta credinta, iar frumusetea si simplitatea increderii in Dumnezeu incepuse sa se reverse peste sufletul meu. 3:66 Acum mi-am marturisit toate nelinistile si ingrijorarile mamei mele. Ea a simtit cu duiosie impreuna cu mine si m-a incurajat, sfatuindu-ma sa ma adresez pentru sfat fratelui Stockman, care predica pe atunci invatatura adventa in Portland. Aveam mare incredere in el, deoarece era un slujitor devotat al lui Hristos. Ascultand istorisirea mea, el si-a asezat mana cu bunatate pe capul meu, spunand cu lacrimi in ochi: "Ellen, tu esti doar un copil. Experienta ta este unica pentru un copil de varsta ta frageda. Cred ca Isus te pregateste pentru vreo lucrare speciala". 3:67 Apoi mi-a spus ca, chiar daca as fi fost o persoana de varsta matura, chinuita in acest fel de indoiala si deznadejde, mi-ar fi spus 3:68 ca exista speranta pentru mine prin iubirea lui Isus. Chiar agonia mintii prin care trecusem era dovada pozitiva ca Duhul Domnului Se lupta cu mine. El spunea ca, atunci cand devine impovarat de vinovatie, pacatosul nu isi da seama de enormitatea nelegiuirii sale, ci se amageste singur ca sta bine si nu se afla in nici un pericol. Spiritul lui Dumnezeu il paraseste si el ajunge nepasator si indiferent ori nesabuit de sfidator. Acest om bun mi-a vorbit despre dragostea lui Dumnezeu fata de copiii Sai care gresesc si mi-a spus ca El nu Se bucura de nimicirea lor, ci tanjeste sa-i atraga la Sine in simpla credinta si incredere. El a zabovit asupra iubirii celei mari a Domnului Hristos si a planului de mantuire. 3:69 A vorbit apoi de nenorocirea care m-a atins la o varsta frageda si a spus ca, intr-adevar, este un chin dureros, dar m-a rugat sa cred mai departe ca mana unui Tata iubitor n-a fost retrasa de la mine; si ca in viitor, cand ceata care mi-a intunecat mintea avea sa se risipeasca, voi discerne intelepciunea providentei care a parut atat de cruda si misterioasa. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Sai: "Ce fac Eu, voi nu intelegeti acum; dar veti intelege mai tarziu." In viitorul cel maret, nu vom mai vedea ca printr-o oglinda intunecata, ci ne vom afla fata in fata cu tainele dragostei divine. 3:70 "Simte-te libera, Ellen", a spus el; "intoarce-te acasa cu incredere in Domnul Isus, caci El nu Isi va retine dragostea Sa fata de nici un cautator sincer." Apoi s-a rugat cu staruinta pentru mine si se parea ca Dumnezeu avea sa ia cu adevarat in seama rugaciunea sfantului Sau, chiar daca umilele mele cereri nu au fost auzite. Am plecat de la el mangaiata si incurajata. 3:71 In timpul celor cateva minute cat am primit sfaturi de la fratele Stockman, am dobandit mai multa cunostinta cu privire la subiectul dragostei lui Dumnezeu si indurarii Sale decat din toate predicile si cuvantarile pe care le ascultasem pana atunci. M-am intors acasa si iar m-am dus inaintea Domnului, fagaduindu-I sa fac si sa sufar orice imi va cere, numai sa capat bunavointa Sa care sa-mi inveseleasca inima. Aceeasi datorie 3:72 care-mi tulburase mintea inainte mi-a fost iar prezentata - sa-mi iau crucea in mijlocul poporului adunat al lui Dumnezeu. Ocazia nu s-a lasat mult asteptata; in acea seara era o ora de rugaciune, la care am participat si eu. 3:73 M-am plecat tremurand in timpul rugaciunilor care au fost inaltate. Dupa ce s-au rugat cateva persoane, mi-am inaltat si eu glasul in rugaciune, inainte sa-mi dau seama de ceea ce fac. Fagaduintele lui Dumnezeu imi pareau ca niste nestemate pretioase, care aveau sa fie primite doar de cei care le cer. In timp ce ma rugam, povara si agonia sufleteasca, pe care le indurasem atat de mult timp, m-au parasit si binecuvantarea lui Dumnezeu a coborat asupra mea ca o roua binefacatoare. L-am laudat pe Domnul din adancul inimii mele. Nu vedeam nimic altceva, decat pe Isus si slava Sa; pierdusem constienta celor ce se petreceau in jurul meu. 3:74 Duhul lui Dumnezeu a ramas asupra mea cu o asemenea putere, incat nu am fost in stare sa merg acasa in seara aceea. Cand m-am intors, a doua zi, o mare schimbare avusese loc in mintea mea. Mi se parea ca mi-e foarte greu sa fiu aceeasi persoana care plecase din casa tatalui meu cu o seara inainte. Acest pasaj era continuu in gandul meu: "Domnul este Pastorul meu; nu voi duce lipsa de nimic". Inima mea era plina de fericire cand repetam incet aceste cuvinte. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: