26:8 Dumnezeu este dezonorat prin lipsa de tagaduire de sine a unora dintre slujitorii Sai. Ei nu iau asupra lor povara lucrarii. Ei par a se afla intr-o toropeala ca de moarte. Ingerii lui Dumnezeu stau uluiti si rusinati de aceasta lipsa de tagaduire de sine si consecventa, in timp ce Autorul mantuirii noastre a lucrat si a suferit pentru noi, S-a tagaduit pe Sine si intreaga Lui viata a fost o continua scena de truda si lipsuri. El Si-ar fi putut petrece zilele de pe pamant in tihna si belsug si ar fi putut beneficia de placerile vietii; insa El nu a avut in vedere binele si confortul Lui. El a trait pentru a face bine altora. El a suferit pentru a-i salva pe altii de suferinta. El a indurat pana la sfarsit si a terminat lucrarea care I-a fost data s-o faca. Si toate acestea pentru a ne salva pe noi de la ruina. Iar acum, se poate ca noi, obiectele nevrednice ale iubirii Lui celei mari, sa cautam o pozitie mai buna in aceasta viata decat cea pe care a avut-o Domnul nostru? In fiecare moment din viata, noi am fost beneficiari ai binecuvantarilor acestei mari iubiri si tocmai din acest motiv nu putem sa ne dam seama pe deplin de adancimile ignorantei si nenorocirii din care am fost salvati. Putem privi la Acela care a fost strapuns pentru pacatele noastre si sa nu dorim sa bem impreuna cu El cupa amara a umilintei si intristarii? Putem privi la Hristos cel rastignit si sa dorim sa intram in Imparatia Sa pe vreo alta cale decat cea a marilor incercari?