26:49 Am vazut ca, in timp ce parintii care se tem de Domnul isi tin in frau copiii, ei ar trebui sa le examineze comportamentul si temperamentul si sa caute sa le implineasca nevoile. Unii parinti se ocupa cu toata grija de nevoile vremelnice ale copiilor lor; ei ii ingrijesc cu bunatate si duiosie cand sunt bolnavi si socotesc ca si-au facut datoria. Aici ei fac o greseala. Lucrarea lor de-abia a inceput. Trebuie implinite si nevoile sufletesti. Este nevoie de multa iscusinta pentru a administra remediile potrivite pentru vindecarea unui suflet ranit. Copiii au necazuri tot atat de greu de suportat si tot atat de dureroase ca si adultii. Chiar si parintii nu au mereu aceleasi simtaminte. Mintea lor este adesea nelinistita. Ei pot avea vederi sau sentimente gresite. Satana ii loveste, iar ei cedeaza in fata ispitelor lui. Vorbesc nervos, intr-un mod in care starnesc manie in copiii lor, si sunt uneori severi si iritati. Bietii copii se molipsesc de acelasi spirit, iar parintii nu sunt pregatiti sa-i ajute pentru ca ei insisi au cauzat necazul. Uneori totul pare ca merge rau. Pretutindeni in jur e agitatie si toti se simt mizerabil, nefericiti. Parintii arunca vina asupra bietilor lor copii, socotindu-i foarte neascultatori si nesupusi, cei mai rai copii din lume, cand, de fapt, cauza tulburarii se gaseste la ei insisi.