25:26 in goana lor, parca erau iesiti din minti. Se impingeau unul pe altul, dandu-i inapoi pe cei mai slabi decat ei si calcandu-i in picioare pe cei care, in graba lor, cazusera. Multi au apucat cu nerabdare bogatiile din coroana, tinandu-le bine. Capetele unora dintre acestia erau albe ca argintul, iar fetele lor erau brazdate de griji si neliniste. Nu le pasa de propriile lor rude, os din oasele lor si carne din carnea lor; ci, atunci cand fete rugatoare se indreptau spre ei, isi tineau comorile si mai strans, de teama ca nu cumva, intr-un moment de neatentie, sa piarda vreun pic din acestea sau sa fie influentati sa le imparta cu cineva. Ochii lor nesatui se repezeau adesea la coroanele lor pamantesti si tot socoteau si resocoteau comorile din acestea. In acea multime au aparut chipuri de oameni in nevoie sau nenorociti, care priveau tanjind la comorile de acolo, dar erau dati la o parte, deoarece cel mai puternic il invingea pe cel mai slab. Totusi, nu puteau renunta si impreuna cu o multime de nenorociti, bolnavi, batrani au cautat sa ajunga la coroana pamanteasca. Unii au murit incercand sa ajunga la ea. Altii au cazut chiar cand erau pe punctul de a o apuca. Unii au cazut cand au ajuns la ea. Trupuri moarte acopereau pamantul, insa multimea se grabea mereu, calcand in picioare peste semenii lor, cazuti sau morti. Fiecare din cei ce ajungea la acea coroana detinea o parte din ea si era aplaudat cu putere de un grup interesat aflat in jurul ei.