20:1 Puterea exemplului - 1
20:2 In epistola lui Pavel catre Tit, cap. 2,13 si 14, citim: "asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-Si curateasca un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune". Aceasta mareata lucrare trebuie indeplinita doar pentru aceia care vor sa fie curatiti, vor sa fie deosebiti si care manifesta zel pentru fapte bune. Cat de multi se dau insa inapoi din fata procesului de curatire! Ei nu doresc sa traiasca adevarul, pentru ca nu vor sa apara ca fiind aparte in ochii lumii. Tocmai aceasta amestecare cu lumea ne distruge spiritualitatea, curatia si zelul. Satana isi exercita in mod continuu puterea pentru a insensibiliza pe poporul lui Dumnezeu, astfel incat constiinta lor sa nu fie sensibila la ceea ce este pacatos si pentru ca semnul de distinctie intre ei si lume sa poata fi nimicit.
20:3 Adesea am primit, prin scrisori, intrebari cu privire la imbracaminte si unii nu au inteles corect ce am scris eu. Chiar categoria care mi-a fost prezentata ca imitand modele lumii a fost foarte inceata, chiar ultima, in a se lasa afectata sau reformata. O alta clasa de oameni, care nu aveau gust in felul de a se imbraca si care nu sunt ordonati, au profitat de pe urma a ceea ce am scris eu si au mers in cealalta extrema. Considerand ca ei nu sunt mandri, i-au privit pe cei ce se imbraca ordonat si curat ca fiind mandri.
20:4 Unii au considerat ca ciudateniile si neglijenta in imbracaminte constituie o virtute speciala. O parte dintre acestia apuca pe un asemenea drum care le distruge influenta asupra celor necredinciosi. Ei ii dezgusta pe cei care ar trebui sa beneficieze de pe urma lor.
20:5 In timp ce viziunile au respins mandria si imitarea modelor lumii, ele i-au respins de asemenea si pe cei nepasatori fata de felul cum arata si care nu sunt curati, atat la corp, cat si in ce priveste imbracamintea. Mi-a fost aratat in mod special ca cei care sustin adevarul prezent trebuie sa aiba grija in mod deosebit sa apara inaintea lui Dumnezeu, in Sabat, intr-un mod care sa arate ca noi Il respectam pe Creator, care a sfintit si a onorat in mod special acea zi. Toti aceia care au o anumita consideratie fata de Sabat trebuie sa fie persoane curate, ordonate in imbracaminte; pentru ca ele vor aparea in fata unui Dumnezeu gelos, care este ofensat prin necuratie si dezordine si care observa orice semn de lipsa de respect. Unii au socotit ca este rau sa poarte altceva pe cap decat o palarie de soare. Unii ca acestia cad in extreme grave. Nu poate fi socotita mandrie daca porti o palarie curata, simpla, de paie sau de matase. Credinta noastra, daca este traita, ne va conduce sa fim atat de simpli in imbracaminte, atat de plini de ravna pentru fapte bune, incat vom fi observati ca fiind deosebiti. Insa atunci cand ne pierdem gustul pentru ordine si curatenie in imbracaminte, noi parasim de fapt adevarul, deoarece adevarul nu injoseste niciodata, ci inalta. Necredinciosii ii privesc pe pazitorii Sabatului ca fiind oameni de jos, iar atunci cand acesti credinciosi sunt neglijenti in imbracaminte,
20:6 grosolani si neciopliti in ce priveste manierele, influenta lor nu face altceva decat sa consolideze aceasta concluzie a necredinciosilor. Aceia care sustin ca sunt crestini in mijlocul primejdiilor din timpul sfarsitului si nu imita Modelul umil, tagaduitor de sine, se aseaza ei insisi in randul vrajmasului. El ii considera supusii sai si ei ii slujesc, fiind tot atat de important ca oricare dintre supusii lui, pentru ca ei au un nume pe care ar trebui sa-l reprezinte, dar sunt morti. Altii ii iau ca exemplu si, mergand pe urma lor, pierd cerul, caci, daca acestia nu ar fi sustinut ca sunt crestini, exemplul lor nu ar fi insemnat nimic. Acesti pretinsi crestini, neconsacrati, nu sunt constienti de greutatea influentei lor. Ei fac ca lupta sa fie mult mai grea pentru cei care vor constitui poporul deosebit al lui Dumnezeu. Pavel, in Tit 2,15, se refera la poporul care asteapta venirea lui Hristos. El spune: "Spune lucrurile acestea, sfatuieste si mustra cu deplina putere. Nu lasa pe nimeni sa te dispretuiasca".
20:7 In timp ce ne prezentam marturia impotriva mandriei si modelor lumii, intampinam scuzele indreptatirii de sine. Unii sunt stimulati de exemplul altora. Cutare sora poarta inele; daca e rau ca eu sa port inele, e rau si pentru ea. Copiii urmeaza exemplul altor copii, ai caror parinti sunt pazitori ai Sabatului. Fratele A. este diacon in biserica. Copiii lui poarta inele si de ce ar fi mai rau pentru mine, daca port inele, decat este pentru ei? Aceia care prin exemplul lor le ofera crestinilor neconsacrati argumente pentru a nu fi deosebiti constituie o piedica in calea celor slabi; va trebui ca acestia sa dea socoteala lui Dumnezeu pentru exemplul lor. Sunt intrebata adesea: "Ce parere ai despre inele si bratari?" Eu raspund: V-am dat lumina pe care am primit-o. Mi-a fost aratat ca inelele reprezinta o rusine si ca noi nu ar trebui sa incurajam nicidecum o moda atinsa intr-o asemenea masura de ridicol.
20:8 Adesea sunt surprinsa sa aud: "Sora White spune ca nu este
20:9 gresit sa purtam inele mici". Nimeni nu m-a auzit vreodata spunand asa ceva. Dupa ce spun tot ce am de spus cu privire la inele, nimic nu ma poate determina catusi de putin sa incurajez pe cineva sa poarte asa ceva. Plapumile matlasate, pompoase, si inelele sunt nenecesare. Cel care ne-a creat nu a randuit niciodata ca noi sa fim deformati cu inele sau altceva ce ar semana cu acestea. Insa poporul lui Dumnezeu a fost atat de mult timp calauzit de inventiile si modele lumii, incat nu doreste sa mearga independent de acestea. Cand studiez Scripturile, sunt alarmata pentru starea Israelului lui Dumnezeu din aceste timpuri din urma. Ei sunt indemnati sa fuga de idolatrie. Ma tem ca sunt adormiti si se conformeaza atat de mult lumii, incat le va fi greu sa discearna cine Ii slujeste lui Dumnezeu si cine nu Ii slujeste. Distanta dintre Domnul Hristos si poporul Sau se mareste, dar se micsoreaza intre acesta si lume. Semnele de distinctie intre pretinsul popor al lui Dumnezeu si lume aproape ca au disparut. Ca si Israelul din vechime, ei urmeaza uraciunile popoarelor din jurul lor.
20:10 Din cele ce mi-au fost aratate, inelele si bratarile constituie o uraciune. Sunt indecente, imorale, iar poporul lui Dumnezeu greseste daca urmeaza intr-o masura cat de mica sau incurajeaza aceasta moda. Aceia care sustin ca sunt poporul deosebit al lui Dumnezeu ar trebui sa dea la o parte inelele, iar felul in care procedeaza in aceasta privinta trebuie sa constituie o mustrare vie pentru cei care poarta inele. Unii pot aduce ca scuze convenientele. Eu am calatorit mult si mi-am dat seama ca sunt multe inconveniente privind purtarea de inele. Cei care sustin ca sunt necesare din motive de sanatate le poarta iarna, cand sunt mai vatamatoare decat plapumile bogat matlasate. Pe cand calatoream cu trenul sau cu trasura, am fost nevoita adesea sa exclam: O, modestie, unde iti este roseata! Am vazut grupuri mari ingramadindu-se in vagoane si, pentru a putea inainta, inelele si bratarile trebuia ridicate si asezate intr-un fel indecent. Iar expunerea conformatiei era de zece ori mai proeminenta la cei care purtau inele decat la cei care nu purtau. Daca nu ar fi fost vorba de moda, cei care se expuneau astfel cu
20:11 indecenta ar fi fost fluierati; insa modestia si decenta sunt sacrificate dumnezeului modei. Fie ca Dumnezeu sa izbaveasca pe poporul Sau de acest pacat trist! Dumnezeu nu Se va indura de cei care sunt sclavii modei. Insa, presupunand ca este vorba de conveniente in purtarea de inele, dovedeste aceasta ca este bine a fi purtate? Moda se va schimba, iar convenienta nu va mai fi mentionata. Este datoria fiecarui copil al lui Dumnezeu sa se intrebe: "Prin ce ma deosebesc eu de lume?" Sa suferim putin datorita faptului ca nu suntem ca ceilalti si sa fim de partea cea buna. Ce cruci poarta poporul lui Dumnezeu? Ei se amesteca cu lumea, se fac partasi la spiritul ei, la modul de a se imbraca, vorbi si actiona al acesteia.
20:12 Cititi 1 Tim. 2, 9.10: "De asemenea, femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe; ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase." De asemenea, 1 Petru 3,3-5: "Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Astfel se impodobeau odinioara sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu si erau supuse barbatilor lor."
20:13 Puterea exemplului este mare. Sora A. se aventureaza sa poarte inele mici. Sora B. spune: "Nu e mai pacat ca eu sa port inele de cum este ca sora A sa poarte", si ea le poarta un pic mai mari. Sora C. imita exemplul surorilor A. si B. si poarta inele mai mari decat ale acestora, insa toate sustin ca inelele lor sunt mici.
20:14 Parintii care vor sa-si invete copiii cat de rau este sa urmezi modele lumii au de dus o lupta grea. Ei intampina replici ca acestea: "De ce, mama, surorile A, B. si C. poarta inele? Daca este pacat pentru mine, este si pentru ele." Ce pot spune parintii?
20:15 Ei ar trebui sa dea un exemplu bun copiilor lor si, desi exemplul pretinsilor urmasi ai lui Hristos ii fac pe copii sa creada ca parintii lor sunt prea exigenti si severi in restrictiile lor, totusi Dumnezeu va binecuvanta eforturile acestor parinti constiinciosi. Daca parintii nu iau o pozitie hotarata, ferma, copiii vor fi dusi de curent, caci Satana si ingerii lui cei rai lucreaza asupra mintilor lor, iar exemplul pretinsilor crestini, neconsacrati, face ca lucrarea de biruire a raului sa fie si mai grea pentru ei. Totusi, cu credinta in Dumnezeu si rugaciune serioasa, parintii credinciosi ar trebui sa mearga inainte, pe aceasta cale aspra a datoriei. Calea crucii este in sus si inainte. Si pe masura ce mergem inainte pe aceasta, cautand lucrurile de sus, trebuie sa lasam departe, tot mai departe lucrurile care apartin de pamant. In timp ce lumea si oamenii firesti se indreapta in jos, spre moarte, aceia care urca muntele vor avea de facut eforturi, caci, daca nu, vor fi trasi in jos, ca si ei.
20:16 Copiii lumii sunt numiti fiii intunericului. Ei sunt orbiti de dumnezeul acestei lumi si sunt condusi de spiritul printului intunericului. Ei nu se pot bucura de lucrurile ceresti. Copiii luminii sunt legati de lucrurile de sus. Ei lasa in urma lor lucrurile acestei lumi si implinesc porunca: "Iesiti din mijlocul lor, despartiti-va de ei"(2 Cor. 6, 17). Aici gasim o fagaduinta conditionata: "Va voi primi". De la inceput, Domnul Hristos l-a ales pe poporul Sau si l-a scos din lume, i-a cerut sa se desparta de aceasta si sa nu ia parte la lucrarile neroditoare ale intunericului. Daca Il iubesc pe Dumnezeu si ii pazesc poruncile, copiii Lui, nu vor fi prieteni cu lumea si nu vor iubi placerile ei. Nu poate exista intelegere intre Hristos si Belial.
20:17 Profetul Ezra, un alt slujitor credincios al comunitatii ebraice, a fost uluit atunci cand capeteniile au venit la el, spunand: "Poporul lui Israel, preotii si levitii nu s-au despartit de popoarele acestor
20:18 tari si au facut uraciunile lor"(Ezra 9,1). "Dupa tot ce ni s-a intamplat din pricina faptelor rele si a marilor greseli pe care le-am facut, macar ca Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit dupa faradelegile noastre, se cuvine ca acum, cand ne-ai pastrat pe acesti oameni scapati, sa incepem iarasi sa calcam poruncile Tale si sa ne incuscrim cu aceste popoare uracioase? N-ar izbucni atunci iarasi mania Ta impotriva noastra, pana acolo incat ne-ar nimici, fara sa lase nici o ramasita, nici robi izbaviti? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu esti drept; caci astazi noi suntem o ramasita de robi izbaviti. Iata-ne inaintea Ta ca niste vinovati, si din aceasta pricina nu putem sta inaintea Ta."(Ezra 9,13-15).
20:19 2 Cronici 36,14-16: "Toate capeteniile preotilor si poporului au inmultit si ei faradelegile, dupa toate uraciunile neamurilor, si au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El in Ierusalim. Domnul, Dumnezeul parintilor lor, a dat din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze, caci voia sa crute pe poporul Sau in locasul Sau. Dar ei si-au batut joc de trimisii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele si au ras de proorocii Lui, pana cand mania Domnului impotriva poporului a ajuns fara leac".
20:20 Levitic 18,26.27: "Paziti dar legile si poruncile Mele si nu faceti nici una din aceste spurcaciuni, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru. Caci toate aceste spurcaciuni le-au facut oamenii din tara aceasta, care au fost inaintea voastra in ea, si astfel tara a fost pangarita".
20:21 Deuteronom 32,16-22: "L-au intaratat la gelozie prin dumnezei straini, L-au maniat prin uraciuni. Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunosteau, dumnezei noi veniti de curand, de care nu se temusera parintii nostri. Ai parasit Stanca cea care te-a nascut, si ai uitat pe Dumnezeul care te-a intocmit. Domnul a vazut lucrul acesta si S-a maniat,
20:22 S-a suparat pe fiii si fiicele Lui. El a zis: "Imi voi ascunde fata de ei si voi vedea care le va fi sfarsitul, caci sunt un neam stricat, sunt niste copii necredinciosi. Mi-au intaratat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au maniat prin idolii lor deserti si Eu ii voi intarata la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Ii voi mania printr-un neam fara pricepere. Caci focul maniei Mele s-a aprins si va arde pana in fundul locuintei mortilor, va nimici pamantul si roadele lui, va arde temeliile muntilor".
20:23 Aici citim avertizarile pe care le-a dat Dumnezeu vechiului Israel. Nu a fost voia Sa ca ei sa hoinareasca atat de mult timp in pustie; El i-ar fi adus imediat in Tara Fagaduita daca s-ar fi supus si le-ar fi placut sa fie condusi de El; insa, pentru ca ei L-au intristat atat de des in pustie, El a jurat in mania Lui ca nu vor intra in odihna Lui si i-a salvat doar pe doi care L-au urmat pe deplin. Dumnezeu i-a cerut poporului Sau sa se increada doar in El. Nu a dorit ca ei sa primeasca ajutor de la cei care nu Ii slujeau Lui.
20:24 Va rog sa cititi Ezra 4,1-5: "Vrajmasii lui Iuda si Beniamim au auzit ca fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. Au venit la Zorobabel si la capii de familii si le-au zis: 'Sa zidim si noi cu voi; caci si noi chemam ca si voi pe Dumnezeul vostru, si-I aducem jertfe din vremea lui Essar - Hadon, imparatul Asiriei, care ne-a adus aici'. Dar Zorobabel, Iosua si ceilalti capi ai familiilor lui Israel, le-au raspuns: 'Nu se cuvine sa ziditi impreuna cu noi Casa Domnului, Dumnezeului nostru, caci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit imparatul Cir, imparatul persilor.' Atunci oamenii tarii au muiat inima poporului lui Iuda; l-au infricosat ca sa-l impiedice sa zideasca si au mituit cu pret de argint pe sfetnici ca sa zadarniceasca lucrarea."
20:25 Ezra 8,21-23: "Acolo, la raul Ahava, am vestit un post de smerire inaintea Dumnezeului nostru, ca sa cerem de la El o calatorie fericita pentru noi, pentru copiii nostri si pentru tot ce era al nostru. Mi-era rusine sa cer imparatului o oaste de insotire si calareti, ca sa ne ocroteasca impotriva vrajmasului pe drum, caci spusesem imparatului: Mana Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toti cei ce-L cauta, dar puterea si mania Lui sunt peste toti cei ce-L parasesc. Pentru aceasta am postit si am chemat pe Dumnezeul nostru. Si El ne-a ascultat."
20:26 Profetul acestor inaintasi nu priveau poporul tarii ca fiind inchinatori ai adevaratului Dumnezeu si, desi acestia pretindeau ca le sunt prieteni si vor sa-i ajute, ei nu indrazneau sa se uneasca cu ei in nici unul din lucrurile care privea inchinarea fata de El. Cand erau pe punctul de a pleca la Ierusalim pentru a construi Templul lui Dumnezeu si pentru a restaura inchinarea fata de El, ei nu au cerut ajutor imparatului pentru drumul pe care-l aveau de facut, ci, cu post si rugaciune, au cautat pe Domnul pentru ajutor. Ei credeau ca Domnul ii va apara si-i va ajuta pe slujitorii Sai in eforturile lor de a-I sluji. Creatorul tuturor lucrurilor nu are nevoie de ajutor din partea vrajmasilor Sai pentru a restaura inchinarea adevarata fata de El. El nu cere jertfa din partea celor nelegiuiti si nici nu accepta darurile acelora care au alti dumnezei in afara de Domnul.