2:38 Ambitia mea de a deveni o persoana educata fusese foarte mare, iar cand am reflectat asupra sperantelor mele spulberate si la gandul ca aveam sa fiu toata viata o invalida, am fost neimpacata cu soarta mea si de multe ori am murmurat impotriva providentei lui Dumnezeu, care m-a afectat in acest fel. Daca mi-as fi deschis inima fata de mama, poate ca ea m-ar fi indrumat, mangaiat si incurajat; insa mi-am ascuns sentimentele rascolite de familie si de prieteni, temandu-ma ca ei s-ar putea sa nu ma inteleaga. Increderea plina de bucurie in dragostea Mantuitorului, de care avusesem parte in timpul bolii mele, disparuse. Perspectiva unei bucurii pamantesti se naruise, iar cerul parea ca se inchisese fata de mine.