2:29 Mi-amintesc foarte bine de o noapte de iarna, cand pamantul era acoperit de zapada, orizontul s-a luminat, cerul parea rosu si innorat si parea ca se deschide si se inchide, in timp ce zapada parea ca sangele. Vecinii se speriasera foarte tare. Mama m-a luat in brate din pat si m-a dus la fereastra. Eram fericita; credeam ca vine Isus si doream atat de mult sa-L vad. Inima imi era plina; am batut din palme de bucurie si ma gandeam ca suferintele mele s-au sfarsit. Insa am fost dezamagita; privelistea aceea neobisnuita disparuse de pe ceruri, iar in dimineata urmatoare, soarele a rasarit ca de obicei.