18:8 Pe 14 decembrie a fost foarte grav si am fost chemata. Pe cand ii ascultam rasuflarea greoaie si observam cum dispare pulsul, am stiut ca va muri. Mana cea rece a mortii era deja asupra lui. A fost un ceas de chin pentru mine. Am urmarit cum respiratia ii slabeste pana ce a incetat si n-am putut decat sa fim multumiti ca suferinta lui a luat sfarsit. Cand a murit copilul meu, nu am putut sa plang. Inima imi era atat de indurerata, incat credeam ca va plesni, dar n-am putut sa vars o lacrima. La inmormantare am lesinat. Am fost dezamagiti ca nu l-am putut avea la serviciul divin de inmormantare pe fratele Loughborough, insa sotul meu a vorbit cu acea ocazie unei case aglomerate. Apoi ne-am urmat copilul la cimitirul Oak Hill, unde avea sa se odihneasca pana va veni Datatorul vietii, care va strapunge legaturile mormantului spre a-i da nemurirea.