8:1 Cap. 6 - Cain, Abel si jertfele lor
8:2 Cain si Abel, fiii lui Adam, aveau caractere foarte diferite. Abel se temea de Dumnezeu. Cain nutrea sentimente de razvratire si murmura impotriva lui Dumnezeu din cauza blestemului pronuntat impotriva lui Adam si din cauza ca si pamantul era blestemat datorita pacatului lui. Acesti frati fusesera invatati cu privire la masurile luate pentru salvarea omenirii. Li se cerea sa indeplineasca un sistem de ascultare umila, in care sa-si dovedeasca reverenta fata de Dumnezeu, credinta si dependenta de Mantuitorul promis, prin sacrificarea mieilor intai nascuti si aducerea lor ca o solemna ardere de tot inaintea lui Dumnezeu. Aceasta jertfa ii facea sa-si aminteasca mereu pacatul, precum si pe Mantuitorul care avea sa vina si care trebuia sa fie mareata jertfa pentru om.
8:3 Cain si-a adus darul Domnului cu murmur si necredinta in inima cu privire la Jertfa promisa. El nu era dispus sa urmeze cu strictete planul de ascultare, sa-si procure un miel si sa-l ofere impreuna cu roadele pamantului. A luat numai din roade si nu a tinut seama de cerinta lui Dumnezeu. Domnul ii facuse cunoscut lui Adam ca fara varsare de sange nu poate exista iertare a pacatului. Cain nu a fost meticulos, sa aduca macar cele mai bune roade. Abel si-a avertizat fratele sa nu vina inaintea Domnului
8:4 fara o jertfa de sange. Cain, fiind cel mai mare, n-a vrut sa-l asculte pe fratele lui. I-a dispretuit sfatul si si-a adus jertfa cu indoiala si murmur in ceea ce priveste necesitatea ceremoniei. Iar Dumnezeu nu i-a acceptat-o.
8:5 Abel a adus din intaii nascuti ai turmei si din grasime, dupa cum poruncise Dumnezeu; cu deplina incredere in Mesia care avea sa vina, si cu veneratie smerita, si-a oferit jertfa. Dumnezeu i-a respectat darul. O lumina a fulgerat din cer si a consumat jertfa lui Abel. Cain nu vede nici o manifestare ca dovada a acceptarii jertfei lui. Se manie pe Domnul si pe fratele lui. Dumnezeu binevoieste sa-i trimita un inger pentru a sta de vorba cu el.
8:6 Ingerul il intreaba despre motivul maniei lui si-i spune ca, daca face binele si urmeaza instructiunile date de Dumnezeu, El il va accepta si-i va respecta jertfa. Dar, daca nu se va supune cu umilinta, daca nu-L va crede si nu-L va asculta, El nu-i poate accepta darul. Ingerul ii spune lui Cain ca nu a fost nici o nedreptate sau partinire din partea lui Dumnezeu, dar ca nu i-a putut primi jertfa din cauza pacatului lui si a neascultarii de porunca Sa clara si ca, daca va face binele, va fi primit de Dumnezeu, iar fratele lui va trebui sa-l asculte si el va lua conducerea pentru ca era cel mai mare.
8:7 Insa chiar si dupa ce a fost astfel instruit cu exactitate, Cain nu s-a pocait. In loc sa se condamne si sa se deteste pe sine pentru necredinta lui, el inca se plange de nedreptatea si de partinirea lui Dumnezeu. In gelozia si ura lui, devine dusmanul lui Abel si-l ocaraste. Abel ii arata cu blandete fratelui sau greselile si faptul ca raul este in el. Cain, insa, isi uraste fratele din momentul in care Dumnezeu Isi manifesta
8:8 dovezile acceptarii fata de acesta. Abel cauta sa-i potoleasca mania vorbindu-i despre mila aratata de Dumnezeu fata de parintii lor, prin faptul ca le-a salvat viata cand ar fi putut sa aduca pe data moartea asupra lor. El ii spune lui Cain ca Dumnezeu ii iubeste, altfel nu L-ar fi dat pe Fiul Lui, sfant si nevinovat, sa sufere mania pe care merita s-o sufere omul pentru neascultarea lui.
8:9 Inceputul mortii
8:10 In timp ce Abel justifica planul lui Dumnezeu, Cain se infurie. Mania lui creste si se aprinde impotriva lui Abel, pana cand il omoara. Dumnezeu il intreaba pe Cain despre fratele lui, iar el rosteste o minciuna: "Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu?" Dumnezeu il informeaza ca ii cunostea pacatul, ii cunostea orice fapta, chiar si gandurile inimii si-i spune: "Sangele fratelui tau striga din pamant la Mine. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau. Cand vei lucra pamantul, nu-ti va mai da bogatia lui. Pribeag si fugar vei fi pe pamant."
8:11 La inceput, blestemul asupra pamantului nu s-a simtit decat putin; dar acum asupra lui apasa un blestem dublu. Cain si Abel reprezinta cele doua categorii, drepti si nedrepti, credinciosi si necredinciosi, care exista de la caderea omului pana la a doua venire a lui Hristos. Cain, care si-a omorat fratele, ii reprezinta pe cei rai care vor fi invidiosi pe cei neprihaniti si-i vor uri pentru ca sunt mai buni decat ei. Vor fi gelosi pe ei, ii vor persecuta si-i vor da la moarte, din cauza ca faptele bune ale acestora le condamna calea lor pacatoasa.
8:12 Viata lui Adam a fost plina de intristare, umilinta si pocainta continua. Pe masura ce-i invata pe copiii si nepotii lui frica de Domnul, si-a reprosat adesea cu amaraciune pacatul care adusese atata nenorocire asupra urmasilor lui. Cand a parasit frumosul Eden, gandul ca trebuie sa moara l-a cutremurat cu groaza. El vedea moartea ca pe o calamitate infricosatoare. Pentru prima oara a facut cunostinta cu realitatea grozava a mortii in familia omeneasca prin chiar fiul sau, Cain, care si-a ucis fratele. Plina de cea mai amara remuscare pentru propria-i nelegiuire, lipsit de fiul lui, Abel, si privind la Cain ca fiind ucigasul acestuia si cunoscand blestemul lui Dumnezeu asupra lui, inima lui Adam a fost coplesita de durere. Cu cea mai mare asprime si-a imputat prima faradelege. El a implorat iertarea lui Dumnezeu prin Jertfa fagaduita. A simtit profund mania lui Dumnezeu pentru crima lui comisa in Paradis. Mai tarziu el a fost martorul coruptiei generale care, in final, L-a provocat pe Dumnezeu sa-i distruga pe locuitorii pamantului printr-un potop. Sentinta de moarte pronuntata asupra lui de catre Creator i-a parut teribila la inceput. Dupa ce a trait cateva sute de ani, insa, a vazut ca Dumnezeu era drept si milos ca sa puna capat unei vieti nenorocite.
8:13 Cand Adam a fost martorul primelor semne de degradare ale naturii, in caderea frunzelor si in ofilirea florilor, a plans mai mult decat isi plang oamenii de astazi mortii. Florile ce se ofileau nu reprezentau o pricina de durere prea adanca deoarece erau plapande si delicate; dar ca pomii cei inalti, falnici si puternici sa-si lepede frunzele, sa se descompuna, prezenta inaintea lui dezintegrarea generala a frumoasei naturi pe care Dumnezeu o crease pentru fericirea omului.
8:14 El le-a zugravit copiilor si nepotilor lui,
8:15 pana la a noua generatie, trasaturile desavarsite ale caminului sau din Eden, precum si caderea lui cu rezultatele ei grozave si povara de durere adusa asupra lui de ruptura din familie, ce dusese la moartea lui Abel. Le-a relatat suferintele prin care il trecuse Dumnezeu ca sa-l invete necesitatea ascultarii stricte de Legea Lui. Le-a declarat ca pacatul, indiferent sub ce forma exista, va fi pedepsit. I-a implorat sa asculte de Dumnezeu, care-i va trata cu mila daca Il vor iubi si se vor teme de El.
8:16 Ingerii au stat de vorba cu Adam dupa caderea lui si i-au spus despre Planul de Mantuire si despre faptul ca neamul omenesc nu se afla dincolo de posibilitatea salvarii. Desi intre om si Dumnezeu se produsese o despartire ingrozitoare, totusi a fost prevazuta jertfa Fiului Sau iubit, prin care oamenii sa poata fi mantuiti. Dar singura lor speranta era intr-o viata de pocainta umila si de incredere in masura luata. Toti cei care Il vor accepta in felul acesta pe Hristos, ca singurul lor Mantuitor, vor fi din nou adusi in favoarea lui Dumnezeu prin meritele Fiului Sau.