8:12 Viata lui Adam a fost plina de intristare, umilinta si pocainta continua. Pe masura ce-i invata pe copiii si nepotii lui frica de Domnul, si-a reprosat adesea cu amaraciune pacatul care adusese atata nenorocire asupra urmasilor lui. Cand a parasit frumosul Eden, gandul ca trebuie sa moara l-a cutremurat cu groaza. El vedea moartea ca pe o calamitate infricosatoare. Pentru prima oara a facut cunostinta cu realitatea grozava a mortii in familia omeneasca prin chiar fiul sau, Cain, care si-a ucis fratele. Plina de cea mai amara remuscare pentru propria-i nelegiuire, lipsit de fiul lui, Abel, si privind la Cain ca fiind ucigasul acestuia si cunoscand blestemul lui Dumnezeu asupra lui, inima lui Adam a fost coplesita de durere. Cu cea mai mare asprime si-a imputat prima faradelege. El a implorat iertarea lui Dumnezeu prin Jertfa fagaduita. A simtit profund mania lui Dumnezeu pentru crima lui comisa in Paradis. Mai tarziu el a fost martorul coruptiei generale care, in final, L-a provocat pe Dumnezeu sa-i distruga pe locuitorii pamantului printr-un potop. Sentinta de moarte pronuntata asupra lui de catre Creator i-a parut teribila la inceput. Dupa ce a trait cateva sute de ani, insa, a vazut ca Dumnezeu era drept si milos ca sa puna capat unei vieti nenorocite.