67:1 Cap. 65 - Incoronarea lui Hristos
67:2 Domnul Hristos se arata din nou dusmanilor Lui. Mult deasupra cetatii, pe o temelie de aur stralucitor, se afla un tron inalt si plin de slava. Pe el sta Fiul lui Dumnezeu, iar in jur sunt supusii imparatiei Sale. Nici o limba nu poate descrie si nici o pana nu poate zugravi puterea si maiestatea Domnului Hristos. Slava Tatalui vesnic Il infasoara pe Fiul Lui. Stralucirea prezentei Sale umple cetatea lui Dumnezeu si se revarsa dincolo de porti, inundand intregul pamant cu aureola ei.
67:3 Cel mai aproape de tron se afla cei care odinioara erau zelosi pentru cauza lui Satana, dar care, smulsi ca niste carbuni din foc, L-au urmat pe Mantuitorul lor cu mare devotament. Urmatorii sunt aceia care si-au desavarsit caracterul crestin in mijlocul minciunii si necredintei, cei care au onorat Legea lui Dumnezeu in timp ce lumea crestina o declara fara valoare si milioanele din toate veacurile care au fost martirizati pentru credinta lor. Dupa acestia urmeaza "gloata cea mare pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba, ... inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, cu ramuri de finic in maini." Apocalipsa 7,9. Lupta lor s-a terminat si biruinta a fost castigata. Ei si-au alergat alergarea si au capatat premiul. Ramura de palmier din mana lor este simbolul
67:4 triumfului, iar haina alba reprezinta neprihanirea Domnului Hristos, care este acum a lor.
67:5 Rascumparatii inalta un cantec de lauda al carui ecou rasuna in boltile cerului: "Mantuirea este a Dumnezeului nostru, care sta pe scaunul de domnie, si a Mielului." Ingerii si serafimii isi unesc glasurile in adorare. Cand mantuitii au vazut puterea si rautatea lui Satana, si-au dat seama, ca niciodata mai inainte, ca nici o putere in afara de aceea a lui Hristos nu i-ar fi putut face biruitori. In toata acea multime stralucitoare nu exista nimeni care sa-si atribuie siesi mantuirea, ca si cum ar fi biruit prin propria putere si bunatate. Nu se spune nimic despre ce au facut sau au suferit ei. Tema fiecarui cantec si nota fundamentala a fiecarui imn este: "Mantuirea este a Dumnezeului nostru ... si a Mielului." Apocalipsa 7,10.
67:6 In prezenta adunarii tuturor locuitorilor pamantului si ai cerului are loc incoronarea finala a Fiului lui Dumnezeu. Investit cu maiestate si putere suprema, Imparatul imparatilor pronunta sentinta asupra celor razvratiti impotriva guvernarii Sale si executa dreptatea asupra celor care au calcat Legea Lui si I-au asuprit poporul. Profetul lui Dumnezeu spune: "Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb si pe Cel ce sedea pe el. Pamantul si cerul au fugit dinaintea Lui si nu s-a mai gasit loc pentru ele. Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea." Apocalipsa 20:11,12.
67:7 Imediat ce se deschid cartile faptelor si ochiul Domnului Isus priveste asupra celor rai, ei sunt constienti de toate pacatele pe care le-au comis vreodata. Ei vad exact unde li s-a abatut piciorul de la calea
67:8 curatiei si sfinteniei si cat de departe i-au dus mandria si razvratirea in incalcarea Legii lui Dumnezeu. Ispitele seducatoare pe care ei le-au incurajat complacandu-se in pacat, binecuvantarile pervertite, valurile harului respinse de inima indaratnica si nepocaita - toate le apar ca scrise cu litere de foc.
67:9 Privelistea marii lupte
67:10 Deasupra tronului este descoperita crucea si, ca o vedere panoramica, apar scene din ispitirea si caderea lui Adam, precum si pasii succesivi din marele Plan de Mantuire. Nasterea umila a Mantuitorului; prima parte a vietii Sale petrecuta in simplitate si ascultare; botezul in Iordan; postul si ispitirea in pustie; lucrarea Lui publica, descoperind oamenilor cele mai pretioase binecuvantari ale cerului; zilele pline de fapte de iubire si de mila, noptile de rugaciune si de veghere in solitudinea muntilor; comploturile invidiei, urii si rautatii ce i-au rasplatit binefacerile; agonia grozava si misterioasa din Ghetsemani, sub greutatea zdrobitoare a pacatelor intregii omeniri; tradarea Sa in mainile gloatei criminale; evenimentele infricosatoare ale acelei nopti teribile; arestatul care nu opune rezistenta, parasit de cei mai iubiti ucenici ai Lui, tarat cu brutalitate pe strazile Ierusalimului; Fiul lui Dumnezeu adus inaintea lui Ana, acuzat in palatul marelui preot, in sala de judecata a lui Pilat si in fata lasului si crudului Irod, batjocorit, insultat, torturat si condamnat sa moara - totul este zugravit in mod viu.
67:11 Dupa aceea, inaintea multimilor se descopera scenele finale: rabdatorul Suferind pasind pe drumul Calvarului; Printul cerului atarnand pe cruce; preotii trufasi si gloata batjocoritoare razand de agonia mortii Sale; intunericul supranatural;
67:12 cutremurul de pamant, stancile sfaramate si mormintele deschise, marcand momentul in care Rascumparatorul lumii Si-a dat viata.
67:13 Acest spectacol infricosator apare chiar asa cum a avut loc in realitate. Satana si supusii lui, precum si ingerii cei rai, nu au nici o putere sa-si intoarca privirile de la tabloul propriei lucrari. Fiecare actor isi aminteste rolul pe care l-a jucat. Irod, care i-a ucis pe copiii nevinovati ai Betleemului, ca sa-L poata nimici pe Imparatul lui Israel; Irodiada cea decazuta, vinovata de sangele lui Ioan Botezatorul; Pilat cel slab si oportunist; soldatii batjocoritori; preotii, conducatorii si multimea infuriata care strigase: "Sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri" - toti isi vad enormitatea vinei. In zadar cauta sa se ascunda de maiestatea divina a infatisarii Sale ce straluceste mai tare decat slava soarelui. In acest timp rascumparatii isi arunca la picioarele Mantuitorului cununile, exclamand: "El a murit pentru mine!"
67:14 In mijlocul multimii rascumparate, se afla apostolii lui Hristos: marele Pavel, Petru cel inflacarat, Ioan cel iubit si iubitor si fratii lor credinciosi, precum si marea ostire a martirilor, in timp ce in afara zidurilor, impreuna cu tot ce este rau si intinat, se afla cei care i-au prigonit, inchis si omorat. Acolo este Nero, acel monstru al cruzimii si viciului, privind bucuria si triumful acelora pe care odata i-a torturat si in ale caror chinuri extreme isi gasea o placere satanica. Mama lui este acolo, martora la rezultatul propriei sale lucrari, pentru a vedea cum trasaturile rele de caracter transmise fiului ei si patimile incurajate si dezvoltate de influenta si exemplul ei au adus ca roada crime ce au facut lumea sa se cutremure.
67:15 Acolo se afla preoti si prelati papistasi ce s-au pretins ambasadorii lui Hristos, dar au folosit scaunul de tortura,
67:16 temnita si rugul pentru a stapani constiinta poporului Sau. Acolo sunt pontifii mandri care s-au inaltat mai presus de Dumnezeu si s-au incumetat sa schimbe Legea Celui Prea Inalt. Acei pretinsi parinti ai bisericii au de dat lui Dumnezeu o socoteala de care ar dori mult sa poata scapa. Ei sunt facuti sa vada, prea tarziu, ca Cel Atotstiutor este gelos pentru Legea Lui si ca in nici un chip nu-l va socoti nevinovat pe cel vinovat. Ei afla acum ca Domnul Hristos Isi identifica interesele cu ale poporului Sau suferind si simt puterea cuvintelor Lui: "Ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut." Matei 25,40.
67:17 La bara judecatii
67:18 Intreaga lume nelegiuita este aliniata la bara de judecata a lui Dumnezeu, sub acuzatia de inalta tradare impotriva guvernarii cerului. Ei nu au pe nimeni sa le apere cauza; sunt fara scuza; si se pronuntata sentinta mortii vesnice in dreptul lor.
67:19 Acum le este tuturor clar ca plata pacatului nu este independenta nobila si viata vesnica, ci robia, ruina si moartea. Cei rai vad ce au pierdut prin viata lor de razvratire. Ei au dispretuit greutatea vesnica de slava atunci cand le-a fost oferita, dar cat de mult o doresc acum! Sufletul pierdut striga: "As fi putut avea toate acestea, dar am ales sa le indepartez. O, ce nebunie ciudata! Am schimbat pacea, fericirea si onoarea pe ticalosie, rusine si disperare." Toti vad ca excluderea lor din cer este dreapta. In viata lor, ei au declarat: Nu vrem ca acest Isus sa imparateasca peste noi!
67:20 Ca vrajiti, cei rai privesc la incoronarea Fiului lui Dumnezeu. Vad in mainile Sale tablele Legii divine, principii pe care ei le-au dispretuit
67:21 si calcat. Sunt martori la izbucnirea de uimire, extaz si adorare a izbavitilor. Cand acordurile muzicii se inalta peste multimile din afara cetatii, toti exclama intr-un glas: "Minunate sunt lucrarile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al sfintilor!" (Apocalipsa 15,3) si, cazand la pamant in prosternare, se inchina Printului vietii.