64:1 Cap. 62 - Rasplata sfintilor
64:2 Apoi am vazut un foarte mare numar de ingeri aducand din cetate cununi stralucitoare - o cununa pentru fiecare sfant, cu numele lui scris pe ea. Cand Isus a cerut cununile, ingerii I le-au adus si, cu mana Sa dreapta, iubitul Domn Isus le-a asezat pe capul sfintilor. In acelasi fel, ingerii au adus harpele, iar Isus le-a dat de asemenea sfintilor. Ingerii comandanti au dat mai intai tonul si atunci toate glasurile s-au inaltat in laude recunoscatoare si pline de bucurie. Fiecare mana atingea cu maiestrie coardele harpei, facand sa rasune o muzica melodioasa, in acorduri bogate si desavarsite.
64:3 L-am vazut apoi pe Isus conducandu-i pe cei rascumparati spre poarta cetatii. El a pus mana pe poarta, a deschis-o si le-a spus popoarelor care pazisera adevarul sa intre. In cetate era tot ce putea sa incante ochiul. Peste tot vedeau slava din abundenta. Apoi, Domnul Isus a privit la sfintii Lui rascumparati; fetele lor radiau de slava. Cand Si-a indreptat privirile iubitoare asupra lor, le-a spus cu vocea Sa muzicala bogata: "Vad truda sufletului Meu si sunt multumit. Aceasta slava bogata este a voastra ca sa va bucurati vesnic de ea. Intristarile voastre s-au sfarsit. Nu va mai fi moarte, nici intristare, nici plans si nici vreo durere." Am vazut ostirea rascumparatilor aruncandu-si cununile stralucitoare la picioarele
64:4 lui Isus, apoi, in timp ce mana Lui iubitoare le ridica de jos, ei isi atingeau harpele de aur si umpleau tot cerul cu muzica lor bogata si cu cantari pentru Miel.
64:5 L-am vazut apoi pe Isus conducandu-Si poporul la pomul vietii si I-am auzit iarasi glasul placut, mai bogat decat orice muzica auzita vreodata de vreo ureche muritoare, zicand: "Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mancati toti din el." In pom erau fructe foarte frumoase, din care sfintii puteau sa ia dupa dorinta. In cetate se afla un tron foarte slavit, din care curgea un rau curat cu apa vietii, limpede ca si cristalul. De fiecare parte a acestui rau se afla pomul vietii si pe malurile lui erau alti pomi frumosi cu fructe bune de mancat.
64:6 Limbajul este intrutotul mult prea slab pentru a incerca o descriere a cerului. Cand privelistea se inalta in fata mea, sunt pierduta in uimire. Transportata de splendoarea neintrecuta si de slava minunata, las tocul jos si exclam: "O, ce iubire! Ce iubire minunata!" Limbajul cel mai inalt nu reuseste sa descrie slava cerului sau adancimile fara seaman ale iubirii Mantuitorului.