61:1 Cap. 59 - Inchiderea harului
61:2 Mi s-a aratat timpul incheierii soliei ingerului al treilea. Puterea lui Dumnezeu fusese asupra poporului Lui, care isi indeplinise lucrarea si se pregatise pentru ceasul incercarii ce-i statea in fata. El primise ploaia tarzie sau reinviorarea de la fata Domnului, iar marturia vie reinviase. Pretutindeni rasunase ultima mare avertizare, tulburandu-i si infuriindu-i pe locuitorii pamantului care nu voiau sa primeasca solia.
61:3 Am vazut ingerii grabindu-se incoace si incolo in cer. Un inger cu o calimara la brau s-a intors de pe pamant si I-a raportat lui Isus ca si-a terminat lucrarea si ca sfintii erau numarati si sigilati. L-am vazut apoi pe Domnul Isus, care slujea inaintea chivotului ce continea cele Zece Porunci, aruncand jos cadelnita. Apoi si-a ridicat mainile si a zis cu glas tare: "S-a sfarsit". Toti ingerii si-au scos coroanele cand Isus a facut solemna declaratie: "Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe!" Apocalipsa 22,11
61:4 Fiecare caz fusese hotarat pentru viata sau pentru moarte. In timp ce Domnul Isus slujea in sanctuar, judecata neprihanitilor morti si
61:5 apoi a celor vii continuase. Hristos Si-a primit imparatia, caci facuse ispasirea pentru poporul Lui si le stersese pacatele. Fiii imparatiei erau pregatiti. Nunta Mielului a avut loc, iar imparatia si marirea ei sub cerul intreg au fost date lui Isus si mostenitorilor mantuirii si El avea sa domneasca in calitate de Imparat al imparatilor si Domn al domnilor.
61:6 Am auzit sunetul clopoteilor de pe vesmintele Domnului Isus cand a iesit din sfanta sfintelor si un nor de intuneric i-a acoperit atunci pe locuitorii pamantului. Nu mai exista nici un mijlocitor intre omul vinovat si un Dumnezeu insultat. Cata vreme Isus statuse intre Dumnezeu si cei vinovati, oamenii au fost tinuti sub control intr-o masura, dar cand El S-a dat la o parte dintre om si Tatal, aceasta constrangere a fost indepartata si Satana a avut stapanire deplina asupra celor care nu s-au pocait pana la sfarsit.
61:7 Era imposibil ca plagile sa fie revarsate in timp ce Isus slujea in sanctuar. Dar cand lucrarea Sa acolo se incheie si mijlocirea Lui inceteaza, nu mai exista nimic care sa opreasca mania lui Dumnezeu, iar aceasta izbucneste cu furie asupra capului neadapostit al pacatosului vinovat, care a dispretuit mantuirea si a urat mustrarea. In acel timp infricosator, dupa incheierea mijlocirii Domnului Isus, sfintii traiau in fata unui Dumnezeu sfant fara mijlocitor. Fiecare caz fusese hotarat, fiecare piatra pretioasa numarata. Isus a intarziat o clipa in curtea de afara a sanctuarului ceresc, iar pacatele marturisite in timp ce El Se aflase in sfanta sfintelor au fost asezate asupra lui Satana, generatorul pacatului, care trebuie sa sufere pedeapsa pentru ele. [Nota: Aceasta suferinta a lui Satana nu este nicidecum o ispasire a vinei altuia. Asa cum s-a aratat anterior, "Faradelegea omului a fost asezata asupra Domnului Hristos, inlocuitorul si garantul omului." (Vezi p. 174). Dupa ce aceia care au primit jertfa lui Hristos au fost rascumparati, desigur ca este drept ca Satana, generatorul pacatului, sa sufere pedeapsa finala. "Cand in sanctuarul ceresc s-a incheiat lucrarea de ispasire, atunci, in prezenta lui Dumnezeu, a ingerilor ceresti si a celor rascumparati, pacatele poporului lui Dumnezeu vor fi puse asupra lui Satana; el va fi declarat vinovat de tot raul pe care i-a determinat sa-l faca." Marea lupta, p. 658 - COMPILATORII.]
61:8 Prea tarziu! Prea tarziu!
61:9 Apoi L-am vazut pe Isus punandu-si deoparte hainele preotesti si imbracandu-se cu vesmintele Lui imparatesti. Pe cap avea multe coroane, una in alta. Inconjurat de oastea ingereasca, a parasit cerul. Plagile cadeau asupra locuitorilor pamantului. Unii Il acuzau si-L blestemau pe Dumnezeu. Altii se grabeau catre poporul lui Dumnezeu si-l implorau sa-i invete cum sa scape de judecatile Sale. Dar sfintii nu mai aveau nimic pentru ei. Ultima lacrima pentru pacatosi fusese varsata, ultima rugaciune in agonie fusese oferita, ultima povara purtata, ultima avertizare data. Glasul dulce al harului nu avea sa-i mai invite. Atunci cand sfintii si cerul intreg fusesera interesati de salvarea lor, ei insisi nu fusesera interesati. Viata si moartea le fusesera puse inainte. Multi doreau viata, dar nu au facut nici un efort ca s-o obtina. Nu au ales viata, iar acum nu mai exista sange ispasitor care sa-l curete pe vinovat si nici un Mantuitor plin de indurare care sa pledeze pentru ei strigand: "Cruta-l, mai cruta-l putin pe pacatos." Cerul intreg se unise cu Isus la auzul cuvintelor grozave: "S-a sfarsit." Planul de Mantuire fusese adus la indeplinire, dar putini alesesera sa-l accepte. Pe masura ce vocea dulce a harului se stingea, pe cei rai ii cuprindeau frica si groaza. Cu o claritate infricosatoare, ei au auzit cuvintele: "Prea tarziu! Prea tarziu!"
61:10 Cei care nu pretuisera Cuvantul lui Dumnezeu se grabeau incoace si incolo, ratacind de la o mare la alta si de la miazanoapte la rasarit in cautarea lui.
61:11 Ingerul a zis: "Nu-l vor gasi. In tara este o foamete; nu foamete de paine, nici sete de apa, ci dupa auzirea cuvintelor Domnului. Ce n-ar da ei pentru un cuvant de aprobare din partea lui Dumnezeu! Dar nu; trebuie sa flamanzeasca si sa inseteze mai departe. Zi de zi au neglijat mantuirea, pretuind bogatiile si placerile pamantesti mai presus de orice comoara sau indemn ceresc. Ei L-au respins pe Isus si i-au dispretuit pe sfintii Lui. Cei necurati trebuie sa ramana necurati pe veci."
61:12 Pe cand sufereau efectele plagilor, multi dintre cei rai s-au infuriat teribil. Era o priveliste de agonie infioratoare. Parintii isi ocarau cu amaraciune copiii si copiii, parintii, fratii, surorile si surorile, fratii. Din toate partile se auzeau strigate puternice si tanguitoare: "Tu ai fost acela care m-ai impiedicat sa primesc adevarul, care m-ar fi salvat de ceasul acesta ingrozitor!" Poporul se intorcea cu ura inversunata impotriva pastorilor lor si le reprosa: "Voi nu ne-ati avertizat! Ne-ati spus ca toata lumea avea sa fie convertita si ati strigat: Pace, pace, ca sa linistiti orice temere aparea. Nu ne-ati spus despre ceasul acesta, iar despre cei care ne avertizau spuneati ca erau oameni rai si fanatici ce voiau sa ne piarda." Am vazut ca pastorii acestia nu au scapat de mania lui Dumnezeu. Suferinta lor era de zece ori mai mare decat a poporului lor.