6:1 Cap. 4 - Ispita si caderea
6:2 Satana ia forma unui sarpe si intra in Eden. Sarpele era o creatura frumoasa cu aripi, iar in timp ce zbura prin vazduh infatisarea lui era stralucitoare, semanand cu aurul lustruit. El nu mergea pe pamant, ci zbura din loc in loc si manca fructe ca si omul. Satana a intrat in sarpe, si-a ocupat locul in pomul cunostintei si a inceput sa manance in voie din fructe.
6:3 Eva, la inceput fara sa-si dea seama, lucrand s-a despartit de sotul ei. Cand a devenit constienta de acest lucru, a simtit ca ar putea exista un pericol, dar din nou a crezut ca era in siguranta, chiar daca nu ramasese aproape de sotul ei, si ca avea intelepciune si tarie sa stie daca vine raul si cum sa-l intampine. Tocmai aceasta o avertizasera ingerii sa nu faca. Eva s-a pomenit privind indelung, cu admiratie si curiozitate, la pomul interzis. A vazut ca pomul era foarte placut si se intreba de ce spusese Dumnezeu cu atata hotarare sa nu manance din el si sa nu-l atinga. Acum era ocazia lui Satana. I s-a adresat ca si cum era in stare sa-i ghiceasca gandul: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: 'Sa nu mancati din toti pomii din gradina?'" In felul acesta, cu cuvinte dulci si placute si cu o voce muzicala i-a vorbit
6:4 el Evei. Ea a fost uimita sa auda sarpele vorbind. El i-a preamarit frumusetea si farmecul deosebit, ceea ce nu a fost neplacut pentru Eva. Dar era surprinsa, deoarece stia ca Dumnezeu nu-i daduse sarpelui capacitatea de a vorbi.
6:5 Curiozitatea Evei a fost trezita. In loc sa fuga de acolo, ea a stat sa asculte un sarpe vorbind. Nu i-a trecut prin minte ca ar putea fi acel dusman cazut, folosindu-se de sarpe ca de un medium. Satana era cel care vorbea, si nu sarpele. Eva era ademenita, magulita, orbita. Daca ar fi intalnit un personaj impresionant, avand forma si asemanarea ingerilor, ea ar fi fost in garda. Totusi acea voce straina ar fi trebuit s-o trimita langa sotul ei, sa-l intrebe pe el de ce un altul i se adreseaza ei in felul acesta liber. Dar ea a inceput o conversatie cu sarpele si i-a raspuns la intrebare: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii Dumnezeu a zis: 'Sa nu mancati din el si sa nu va atingeti de el ca sa nu muriti'" Sarpele i-a raspuns: "Hotarat, ca nu veti muri: pentru ca Dumnezeu stie ca in ziua cand veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul."
6:6 Satana voia sa-i transmita ideea ca, mancand din pomul interzis, ei ar primi un fel de cunoastere noua si mai nobila decat atinsesera pana atunci. Aceasta a fost lucrarea lui speciala, cu mare succes, inca de la cadere: sa-i conduca pe oameni sa cerceteze tainele celui Atotputernic, sa nu fie satisfacuti cu ceea ce Dumnezeu le-a descoperit si nici atenti sa asculte ce le-a poruncit. El ar vrea sa-i duca la neascultare de poruncile lui Dumnezeu si apoi sa-i faca sa creada ca intra intr-un minunat camp de cunoastere. Aceasta este pura inchipuire si o amagire jalnica.
6:7 Ei nu reusesc sa inteleaga ce a poruncit Dumnezeu, nu tin seama de poruncile Sale clare si aspira la intelepciune, independenti de Dumnezeu, si cauta sa inteleaga ceea ce El a gasit potrivit sa le refuze muritorilor. Sunt imbarbatati de ideile lor despre progres si fascinati de propria filozofie desarta, dar bajbaie printr-un intuneric ca de miez de noapte in locul luminii adevaratei cunoasteri. Ei invata mereu, dar nu sunt niciodata in stare sa ajunga la cunoasterea adevarului.
6:8 Nu a fost voia lui Dumnezeu ca aceasta pereche fara pacat sa aiba vreo cunoastere a raului. El le daduse cu generozitate binele, dar a retinut raul. Eva a crezut ca vorbele sarpelui erau intelepte si a acceptat afirmatia clara: "Hotarat, ca nu veti muri: pentru ca Dumnezeu stie ca in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul", facandu-L pe Dumnezeu mincinos. Satana a insinuat cu indrazneala ca Dumnezeu ii inselase nelasandu-i sa obtina o cunoastere mai inalta si sa fie egali cu El. Dumnezeu a zis: "Daca veti manca, veti muri negresit." Sarpele a zis: "Daca veti manca, 'hotarat, ca nu veti muri.'"
6:9 Ispititorul a asigurat-o pe Eva ca, indata ce va manca din fruct, va primi o cunostinta noua si superioara care o va face egala cu Dumnezeu. I-a atras atentia catre el insusi. A mancat in voie din pom si nu numai ca l-a gasit ca fiind cu desavarsire nevatamator, ci si delicios si inviorator. El i-a spus Evei ca tocmai datorita proprietatilor minunate ale acestuia de a da intelepciune si putere le interzisese Dumnezeu sa manance din el sau chiar sa-l atinga, deoarece El ii cunostea calitatile minunate. Satana afirma ca a obtinut puterea de a vorbi datorita faptului ca mancase din fructul pomului interzis lor. A dat de inteles ca Dumnezeu nu-si va indeplini cuvantul. Nu era decat o amenintare
6:10 pentru a-i intimida si a-i retine de la un mare bine. Apoi i-a mai spus ca ei n-ar putea muri. Nu mancasera ei din pomul vietii, care perpetueaza nemurirea? Dumnezeu ii insela pentru a le refuza o stare mai inalta de inzestrare si o fericire mai mare. Ispititorul a cules un fruct si i l-a dat Evei. Ea l-a luat in mana. El a spus: "Vi s-a interzis pana si sa-l atingeti, ca sa nu muriti." I-a spus ca nu va pati nici un rau si nici nu va muri mancand din fruct, dupa cum nu a patit nimic atingandu-l si tinandu-l in mana. Eva a fost incurajata deoarece nu a simtit imediat semnele dezaprobarii lui Dumnezeu. Ea gasea cuvintele ispititorului cu totul intelepte si corecte. A mancat si a fost incantata de fruct. Parea delicios pentru gustul ei si si-a inchipuit ca simtea efectele lui minunate.
6:11 Eva devine un ispititor
6:12 Atunci ea insasi a cules din fructe, a mancat si si-a imaginat ca a simtit puterea invioratoare a unei existente noi si superioare ca rezultat al influentei fructului interzis. Se afla intr-o stare de excitare ciudata si nefireasca in timp ce isi cauta sotul, cu mainile incarcate cu fructe. I-a relatat cuvantarea inteleapta a sarpelui si voia sa-l conduca si pe el, cat mai repede, la pomul cunostintei. I-a spus ca ea mancase din fructe si, in loc sa aiba vreun simtamant de moarte, a simtit o influenta placuta si invioratoare. Imediat ce nu a ascultat, Eva a devenit un agent puternic prin care s-a produs caderea sotului ei.
6:13 Am vazut o tristete asternandu-se pe fata lui Adam. Parea speriat si plin de uimire. In mintea lui parea ca se duce o lupta. El i-a spus Evei
6:14 ca era foarte sigur ca acesta era dusmanul despre care fusesera avertizati si, daca era asa, ea trebuia sa moara. Ea l-a asigurat ca nu simtea nici un fel de efecte rele, ci mai degraba o influenta foarte placuta, si l-a rugat staruitor sa manance si el.
6:15 Adam a inteles foarte bine ca tovarasa lui incalcase singura interdictie pusa asupra lor ca un test al credinciosiei si dragostei. Eva se gandea ca, daca sarpele a spus ca hotarat nu vor muri, cuvintele lui trebuie sa fie adevarate, pentru ca ea nu simtea semnele nemultumirii lui Dumnezeu, ci o influenta placuta, asa cum si-a imaginat ca simteau ingerii.
6:16 Adam regreta ca Eva plecase de langa el, dar acum faptul era consumat. El trebuia sa fie despartit de ea, cea a carei companie ii placuse atat de mult. Cum ar putea sa accepte aceasta? Dragostea lui pentru Eva era puternica. Cu deznadejde cumplita, s-a hotarat sa-i impartaseasca soarta. El se gandea ca Eva era parte din el si, daca ea trebuie sa moara, va muri si el, pentru ca nu putea suporta gandul despartirii de ea. Ii lipsea credinta in Creatorul lui binevoitor si plin de mila. El nu s-a gandit ca Dumnezeu, care il modelase din tarana pamantului, facandu-l o faptura vie si frumoasa, si o crease pe Eva sa-i fie tovarasa, putea s-o inlocuiasca. Oare, totusi, nu s-ar putea ca vorbele acestui sarpe intelept sa fie corecte? Eva se afla in fata lui, la fel de placuta si de frumoasa si, in aparenta, la fel de nevinovata ca si inainte de aceasta fapta de neascultare. Ea exprima o dragoste mai mare si mai inalta fata de el decat inainte de neascultarea ei, ca efect al fructelor pe care le mancase. Nu a vazut in ea nici un semn al mortii. Ea ii vorbise despre influenta fericita a fructelor si despre dragostea ei fierbinte pentru el, iar Adam s-a hotarat sa infrunte consecintele. A luat fructul, l-a mancat repede, dar, ca si Eva, n-a simtit imediat efectele lui nefaste.
6:17 Eva se crezuse capabila sa decida intre
6:18 bine si rau. Speranta magulitoare de a intra intr-o stare de cunoastere superioara o facuse sa creada ca sarpele ii era un prieten deosebit, avand un mare interes pentru fericirea ei. Daca si-ar fi cautat sotul si ar fi relatat Facatorului lor cuvintele sarpelui, ar fi fost imediat eliberati de ispita lui iscusita. Domnul n-a vrut ca ei sa cerceteze rodul pomului cunostintei binelui si raului, deoarece atunci ar fi fost expusi lui Satana deghizat. El stia ca ei vor fi in deplina siguranta daca nu vor atinge fructul.
6:19 Libertatea omului de a alege
6:20 Dumnezeu i-a instruit pe primii nostri parinti cu privire la pomul cunostintei si ei erau informati pe deplin despre caderea lui Satana si despre primejdia ascultarii de sugestiile lui. Dumnezeu nu i-a lipsit de puterea de a manca din fructul interzis. El i-a lasat ca agenti morali liberi, sa-I creada cuvantul, sa-I asculte poruncile si sa traiasca, sau sa-l creada pe ispititor, sa nu asculte si sa piara. Amandoi au mancat, iar marea intelepciune pe care au dobandit-o a fost cunoasterea pacatului si un simtamant de vinovatie. Invelisul de lumina din jurul lor a disparut curand, iar sub povara vinei si a pierderii invelitorii lor divine i-a cuprins un tremur si au incercat sa-si acopere trupul dezgolit.
6:21 Primii nostri parinti au ales sa creada cuvintele unui sarpe, desi el nu le daduse nici o dovada de iubire. El nu facuse nimic pentru fericirea si binele lor, in timp ce Dumnezeu le daduse tot ce era bun ca hrana si placut de privit. Oriunde se putea odihni ochiul era belsug si frumusete; totusi Eva a fost amagita de sarpe sa creada ca exista ceva interzis ce i-ar face intelepti, chiar ca Dumnezeu. In loc sa creada
6:22 si sa se increada in Dumnezeu, ea s-a indoit in mod josnic de bunatatea Lui si a apreciat cuvintele lui Satana.
6:23 Dupa neascultarea lui, Adam si-a imaginat la inceput ca se simtea inaltat catre o existenta noua si superioara. Curand, insa, gandul nelegiuirii lui l-a ingrozit. Aerul care avusese o temperatura blanda si constanta, parea ca-i ingheata. Perechea vinovata avea un simtamant al pacatului. Simteau o teama de viitor, o senzatie de lipsa si o goliciune a sufletului. Iubirea dulce, pacea si fericirea plina de multumire pareau ca le fusesera luate, iar in locul lor, o nevoie dupa ceva a venit asupra lor, cum nu mai experimentasera niciodata. Atunci, pentru prima oara, atentia le-a fost atrasa catre exterior. Ei nu fusesera imbracati, ci invaluiti in lumina, ca si ingerii ceresti. Aceasta lumina care-i inconjurase i-a parasit. Pentru a-si usura simtamantul de lipsa si de goliciune pe care-l aveau, si-au indreptat atentia spre a cauta o invelitoare pentru trupurile lor, caci cum ar fi putut aparea dezbracati in ochii lui Dumnezeu si ai ingerilor?
6:24 Crima lor le sta acum inainte in adevarata ei lumina. Calcarea poruncii precise a lui Dumnezeu capata un caracter mai clar. Adam condamna greseala Evei de a pleca de langa el si de a fi inselata de sarpe. Ei se maguleau ca Dumnezeu, care le daduse totul ca sa-i faca fericiti, ar putea sa le scuze, totusi, neascultarea, datorita marii lui iubiri fata de ei si ca, in definitiv, pedeapsa lor nu va fi chiar asa de infricosatoare.
6:25 Satana jubila datorita succesului lui. O ispitise pe femeie sa nu aiba incredere in Dumnezeu, sa-I puna intelepciunea sub semnul intrebarii si sa caute sa-I patrunda planurile atotintelepte. Prin ea a provocat si infrangerea lui Adam care, ca urmare a dragostei pentru Eva, a nesocotit porunca lui Dumnezeu si a cazut si el.
6:26 Vestea caderii omului s-a raspandit in cer si toate harpele au tacut. Ingerii si-au aruncat coroanele de pe cap, cu tristete. Tot cerul era in agitatie. Ingerii erau mahniti din cauza nerecunostintei josnice a omului fata de binecuvantarile bogate pe care i le asigurase Dumnezeu. S-a tinut un sfat pentru a decide ce trebuia facut cu perechea vinovata. Ingerii se temeau ca nu cumva acestia sa-si intinda mana sa manance din pomul vietii si astfel sa perpetueze o viata de pacat.
6:27 Domnul i-a vizitat pe Adam si Eva si le-a facut cunoscut urmarile neascultarii lor. Cand au auzit apropierea maiestuoasa a lui Dumnezeu, au cautat sa se ascunda de privirea Lui cercetatoare, de care erau incantati pe timpul inocentei si sfinteniei lor. "Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: 'Unde esti?' El a raspuns: 'Ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.' Si Domnul Dumnezeu a zis: 'Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?'" Domnul a pus aceasta intrebare nu pentru ca avea nevoie de informatie, ci pentru ca perechea vinovata sa inteleaga ce se intamplase. Cum ai devenit rusinat si fricos? Adam si-a recunoscut nelegiuirea, nu pentru ca se caia de neascultarea lui, ci pentru a arunca blamul asupra lui Dumnezeu. "Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie langa mine mi-a dat din pom si am mancat." Eva a fost apoi intrebata: "Ce ai facut?" Ea a raspuns: "Sarpele m-a amagit si am mancat din pom."
6:28 Blestemul
6:29 Atunci Domnul s-a adresat sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp;
6:30 in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana." Dupa cum fusese inaltat mai presus de fiarele campului, sarpele trebuia acum sa fie coborat sub nivelul lor si detestat de om, intrucat a fost agentul prin care a actionat Satana. "Omului i-a zis: 'Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea pana te vei intoarce in pamant.'"
6:31 Dumnezeu a blestemat pamantul din cauza pacatului lor de a fi mancat din pomul cunostintei si a declarat: "Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale." El le impartise binele, dar le retinuse raul. Acum El declara ca ei vor manca din el, adica, vor cunoaste raul in toate zilele vietii lor.
6:32 Din acel moment, omenirea avea sa fie chinuita de ispitele lui Satana. Lui Adam i s-a hotarat truda si grija continua in locul muncii placute si inveselitoare de care se bucurase pana atunci. Ei trebuia sa fie subiectul dezamagirii, al intristarii si al durerii si, in final, sa ajunga la dezintegrare. Erau facuti din tarana pamantului si trebuia sa se intoarca in tarana.
6:33 Au fost informati ca trebuia sa-si piarda caminul din Eden. Se supusesera inselaciunii si crezusera cuvantul lui Satana ca Dumnezeu ar fi mintit. Prin neascultarea lor i-au deschis lui Satana o cale de a castiga acces mai usor la ei si nu mai era sigur ca ei sa ramana in gradina Edenului, ca nu cumva, in starea lor pacatoasa, sa aiba acces la pomul
6:34 vietii si sa perpetueze o viata de pacat. Ei s-au rugat staruitor sa li se permita sa ramana, cu toate ca recunosteau ca isi pierdusera dreptul la fericitul Eden. Au promis pentru viitor ascultare de Dumnezeu, fara rezerve. Au fost informati ca, in caderea lor de la inocenta la vinovatie, n-au dobandit tarie, ci slabiciune. Nu isi pastrasera integritatea de cand erau sfinti, fericiti si nevinovati si urmau sa aiba mult mai putina tarie de a ramane credinciosi, avand de acum o constiinta vinovata. Adam si Eva au fost plini de cea mai taioasa remuscare si chin sufletesc. Acum isi dadeau seama ca pedeapsa pacatului era moartea.
6:35 Niste ingeri au fost insarcinati indata sa pazeasca drumul spre pomul vietii. Planul studiat al lui Satana era ca Adam si Eva sa nu asculte de Dumnezeu, sa primeasca dezaprobarea Lui si apoi sa manance din pomul vietii, ca sa poata perpetua o viata de pacat. Ingeri sfinti, insa, au fost trimisi sa le inchida calea spre pomul vietii. In jurul acestor ingeri straluceau in fiecare directie raze ce pareau ca niste sabii sclipitoare.