6:16 Adam regreta ca Eva plecase de langa el, dar acum faptul era consumat. El trebuia sa fie despartit de ea, cea a carei companie ii placuse atat de mult. Cum ar putea sa accepte aceasta? Dragostea lui pentru Eva era puternica. Cu deznadejde cumplita, s-a hotarat sa-i impartaseasca soarta. El se gandea ca Eva era parte din el si, daca ea trebuie sa moara, va muri si el, pentru ca nu putea suporta gandul despartirii de ea. Ii lipsea credinta in Creatorul lui binevoitor si plin de mila. El nu s-a gandit ca Dumnezeu, care il modelase din tarana pamantului, facandu-l o faptura vie si frumoasa, si o crease pe Eva sa-i fie tovarasa, putea s-o inlocuiasca. Oare, totusi, nu s-ar putea ca vorbele acestui sarpe intelept sa fie corecte? Eva se afla in fata lui, la fel de placuta si de frumoasa si, in aparenta, la fel de nevinovata ca si inainte de aceasta fapta de neascultare. Ea exprima o dragoste mai mare si mai inalta fata de el decat inainte de neascultarea ei, ca efect al fructelor pe care le mancase. Nu a vazut in ea nici un semn al mortii. Ea ii vorbise despre influenta fericita a fructelor si despre dragostea ei fierbinte pentru el, iar Adam s-a hotarat sa infrunte consecintele. A luat fructul, l-a mancat repede, dar, ca si Eva, n-a simtit imediat efectele lui nefaste.