56:1 Cap. 54 - A treia solie ingereasca
56:2 Cand Hristos a intrat in sfanta sfintelor din sanctuarul ceresc, pentru a savarsi incheierea lucrarii de ispasire, le-a incredintat slujitorilor Lui ultima solie de har ce trebuia data lumii. Aceasta este avertizarea ingerului al treilea din Apocalipsa 14. Imediat dupa proclamarea ei, profetul Il vede pe Fiul omului venind in slava ca sa recolteze secerisul pamantului.
56:3 Dupa cum a fost prezis in Scripturi, slujba lui Hristos in locul prea sfant a inceput la incheierea perioadei profetice, in anul 1844. Cuvintele lui Ioan din Apocalipsa 11,19 se aplica tocmai la acest timp: "Templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis: si s-a vazut chivotul legamantului Sau." Chivotul legamantului lui Dumnezeu se afla in al doilea compartiment al sanctuarului. Cand Domnul Hristos a intrat acolo sa slujeasca in favoarea pacatosului, aceasta parte din interiorul templului a fost deschisa si s-a vazut chivotul lui Dumnezeu. Maiestatea si puterea lui Dumnezeu s-au descoperit acelora care, prin credinta, Il vedeau pe Mantuitorul in lucrarea Lui de mijlocire. Cand poalele slavei au umplut templul, lumina din sfanta sfintelor s-a revarsat asupra poporului Sau asteptator de pe pamant.
56:4 Ei Il urmasera prin credinta pe Marele lor Preot din sfanta in sfanta sfintelor si L-au vazut mijlocind cu sangele Sau inaintea chivotului lui Dumnezeu. In acel chivot sfant se afla Legea Tatalui, aceeasi Lege care a fost rostita de
56:5 Insusi Dumnezeu, in mijlocul tunetelor, la Sinai si scrisa cu propriu-I deget pe tablele de piatra. Nici o porunca nu a fost anulata; nici o iota sau frantura nu a fost schimbata. Cand i-a dat lui Moise o copie a Legii Lui, Dumnezeu a pastrat maretul original in sanctuarul de sus. Cercetand preceptele sfinte, cautatorii adevarului au gasit, chiar in sanul Decalogului, porunca a patra, asa cum a fost proclamata pentru prima oara: "Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o." Exodul 20:8-11.
56:6 Duhul lui Dumnezeu a impresionat inimile acestor cercetatori ai Cuvantului Sau. Ei s-au convins ca incalcasera din nestiinta porunca a patra, nerespectand ziua de odihna a Creatorului. Au inceput sa examineze motivele pentru care este tinuta ziua intai a saptamanii in locul zilei sfintite de Dumnezeu. Nu au putut gasi in Scripturi nici o dovada ca porunca a patra ar fi fost desfiintata sau ca Sabatul ar fi fost schimbat; binecuvantarea care a sfintit la inceput ziua a saptea nu a fost niciodata indepartata. Ei cautasera cu sinceritate sa cunoasca si sa faca voia lui Dumnezeu, iar acum, cand se vedeau calcatori ai Legii Sale, intristarea le-a umplut inimile. Indata si-au dovedit credinciosia fata de Dumnezeu, sfintind Sabatul Lui.
56:7 Multe si staruitoare au fost eforturile depuse pentru a le rasturna credinta. Toti puteau sa vada ca,
56:8 daca sanctuarul pamantesc era un chip sau o copie a celui ceresc, Legea depozitata in chivotul de pe pamant era o transcriere exacta a Legii din chivotul din cer, iar acceptarea adevarului cu privire la sanctuarul ceresc implica recunoasterea pretentiilor Legii lui Dumnezeu si a caracterului obligatoriu al Sabatului poruncii a patra.
56:9 Cei care au acceptat lumina cu privire la mijlocirea lui Hristos si la caracterul vesnic al Legii lui Dumnezeu au vazut ca tocmai acestea erau adevarurile scoase in evidenta in solia ingerului al treilea. Ingerul declara: "Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus." Apocalipsa 14,12. Acest text este precedat de o avertizare solemna si grozava: "Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui." Apocalipsa 14,9.10. Pentru intelegerea acestei solii era necesara o interpretare a simbolurilor folosite. Ce reprezentau fiara, icoana si semnul? Din nou, cei care cautau adevarul s-au intors la studiul profetiilor.
56:10 Fiara si icoana ei
56:11 Prin aceasta prima fiara este reprezentata biserica romano-catolica, un corp ecleziastic imbracat cu putere civila, avand autoritatea sa-i pedepseasca pe toti dizidentii. Chipul fiarei reprezinta un alt corp religios imbracat cu puteri asemanatoare. Formarea acestui chip este lucrarea acelei fiare care s-a ridicat in pace si pretindea a fi blanda si care este un simbol frapant al Statelor Unite ale Americii. Aici trebuie gasita icoana papalitatii. Cand bisericile din tara noastra, unindu-se cu privire la punctele de credinta comune, vor
56:12 influenta statul sa impuna decretele lor si sa sustina institutiile lor, atunci America protestanta va forma un chip al ierarhiei romane. Atunci biserica adevarata va fi asaltata prin persecutie, la fel ca poporul lui Dumnezeu de altadata.
56:13 Fiara cu coarne ca de miel porunceste ca "toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei." Apocalipsa 13,16.17. Acesta este semnul despre care ne avertizeaza al treilea inger - semnul fiarei dintai, adica papalitatea; de aceea trebuie cautat intre trasaturile caracteristice ale acelei puteri. Profetul Daniel a declarat ca biserica romana, simbolizata prin cornul cel mic, avea sa se gandeasca sa schimbe vremurile si Legea (Daniel 7,25), iar Pavel o descrie ca omul faradelegii (2Tesaloniceni 2,3.4), care avea sa se inalte mai presus de Dumnezeu. Numai schimband Legea lui Dumnezeu putea papalitatea sa se inalte mai presus de Dumnezeu; oricine intelege acest lucru si totusi pazeste Legea astfel schimbata da cinste suprema puterii care a facut schimbarea.
56:14 Porunca a patra, pe care Roma s-a straduit s-o inlature, este singura porunca din Decalog care arata catre Dumnezeu ca fiind Creatorul cerurilor si al pamantului, deosebindu-l astfel pe adevaratul Dumnezeu de dumnezeii falsi. Sabatul a fost instituit pentru a comemora lucrarea creatiunii si a indrepta astfel mintea oamenilor catre Dumnezeul cel viu si adevarat. Puterea Sa creatoare este mentionata peste tot in Scripturi, ca dovada ca Dumnezeul lui Israel este superior zeitatilor pagane. Daca Sabatul ar fi fost intotdeauna pastrat gandurile si afectiunea omului s-ar fi indreptat catre Facatorul lui ca subiect al veneratiei si inchinarii
56:15 si n-ar fi existat niciodata vreun idolatru, ateu sau necredincios.
56:16 Acea institutie care arata catre Dumnezeu ca fiind Creatorul este un semn al autoritatii Sale de drept asupra fiintelor pe care le-a intocmit. Schimbarea Sabatului este semnul autoritatii bisericii Romane. Cei care inteleg cerintele poruncii a patra si totusi aleg sa tina sabatul fals in locul celui adevarat aduc, prin aceasta, un omagiu tocmai acelei puteri care a introdus falsul sabat.
56:17 O solie solemna
56:18 Cea mai infricosatoare amenintare adresata vreodata muritorilor este cuprinsa in solia ingerului al treilea. Pacatul care provoaca mania lui Dumnezeu neamestecata cu mila trebuie sa fie unul teribil. Oamenii nu trebuie lasati in intuneric cu privire la aceasta chestiune; avertizarea impotriva acestui pacat trebuie data lumii inainte sa cada pedeapsa judecatilor lui Dumnezeu, ca toti sa poata sti de ce va veni aceasta si sa aiba ocazia sa scape de ea.
56:19 In cadrul marii lupte se diferentiaza doua clase distincte si opuse. Una "se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei", aducand astfel asupra sa judecatile grozave cu care ameninta ingerul al treilea. Oamenii din cealalta categorie, in puternic contrast cu lumea, "tin poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus." Apocalipsa 14,9.12.
56:20 Acestea au fost adevarurile importante descoperite inaintea celor care au primit solia ingerului al treilea. Cand si-au revizuit experienta, de la prima proclamare a celei de a doua veniri a Domnului Hristos si pana la trecerea timpului asteptat in 1844, ei au vazut explicatia dezamagirii lor, iar speranta si bucuria le-au insufletit iarasi inimile. Lumina de la sanctuar stralucea asupra trecutului, prezentului
56:21 si viitorului, iar ei au cunoscut ca Dumnezeu ii condusese prin providenta Lui care nu greseste niciodata. Cu un nou curaj si o credinta mai ferma, ei s-au alaturat vestirii soliei de avertizare a celui de-al treilea inger. Din anul 1844, ca implinire a profetiei ingerului al treilea, atentia lumii a fost atrasa catre adevaratul Sabat si un numar tot mai mare de oameni se intorc la tinerea zilei sfinte a lui Dumnezeu.