55:1 Cap. 53 - Sanctuarul
55:2 Temelia si stalpul credintei advente a fost versetul din Daniel 8,14, mai presus de toate celelalte: "Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sanctuarul va fi curatit." Aceste cuvinte erau bine cunoscute de toti cei ce credeau ca Domnul venea curand. Aceasta profetie a fost repetata cu bucurie de mii de oameni, ca lozinca a credintei lor. Toti simteau ca de evenimentele aduse astfel in atentie depindeau asteptarile lor cele mai stralucite si sperantele lor cele mai de pret. S-a aratat ca aceste zile profetice se terminau in toamna anului 1844. Ca si restul lumii crestine, adventistii credeau pe atunci ca pamantul, sau o parte a lui, era sanctuarul, iar curatirea sanctuarului nu putea sa insemne decat purificarea pamantului prin foc in mareata zi din urma. Ei intelegeau ca acest lucru va avea loc la a doua venire a Domnului Hristos. De aici au tras concluzia ca Hristos avea sa se intoarca pe pamant in anul 1844.
55:3 Dar timpul aratat a trecut si Hristos n-a venit. Credinciosii stiau ca nu se putea sa dea gres Cuvantul lui Dumnezeu; trebuie ca felul in care interpretasera ei profetia era gresit; dar unde era greseala? Multi s-au grabit sa taie nodul dificultatii negand ca perioada celor 2300 de zile se termina in anul 1844. Nu putea fi dat nici un motiv
55:4 pentru aceasta pozitie, decat faptul ca Hristos nu a venit la timpul asteptat. Ei argumentau ca, daca zilele profetice s-ar fi terminat in anul 1844, Hristos ar fi venit atunci sa curete sanctuarul, purificand pamantul prin foc; si ca, de vreme ce El n-a venit, nu se poate ca perioada sa se fi incheiat.
55:5 Desi majoritatea adventistilor a abandonat calculul perioadelor profetice facut anterior, si in consecinta a negat corectitudinea miscarii bazate pe el, cativa n-au vrut sa renunte la punctele de credinta si experienta care erau sustinute de Scripturi si de marturia speciala a Duhului lui Dumnezeu. Ei credeau ca adoptasera principii sanatoase de interpretare in studiul Scripturilor si ca era de datoria lor sa se tina tare de adevarurile deja castigate si sa urmeze in continuare aceeasi cale de cercetare a Bibliei. Cu rugaciune fierbinte, ei si-au revizuit pozitia si au studiat Scripturile ca sa-si descopere greseala. Neputand sa vada nici o eroare in explicatia perioadelor profetice, au fost condusi sa examineze mai indeaproape subiectul sanctuarului.
55:6 Sanctuarul pamantesc si sanctuarul ceresc
55:7 In investigatiile lor, au aflat ca sanctuarul pamantesc, construit de Moise la porunca lui Dumnezeu potrivit cu modelul ce i-a fost aratat pe munte, era "o asemanare pentru vremurile de acum, cand se aduc daruri si jertfe"; ca cele doua locuri sfinte ale sale erau "chipurile lucrurilor care sunt in ceruri"; ca Hristos, Marele nostru Preot, este "slujitor al locului prea sfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul"; ca "Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi,
55:8 inaintea lui Dumnezeu." Evrei 9,9, 23; 8,2; 9,24.
55:9 Sanctuarul din cer, in care Domnul Isus slujeste in favoarea noastra, este marele original, iar sanctuarul construit de Moise era o copie a acestuia. Dupa cum sanctuarul de pe pamant avea doua incaperi, sfanta si sfanta sfintelor, exista doua locuri sfinte si in sanctuarul din cer. Chivotul ce continea legea lui Dumnezeu, altarul tamaierii si alte instrumente de slujire care se gaseau in sanctuarul pamantesc erau duplicate ale celor din sanctuarul de sus. Intr-o viziune sfanta, apostolului Ioan i s-a permis sa intre in cer si sa vada sfesnicul si altarul tamaierii si, cand "templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis," a mai vazut si "chivotul legamantului Sau." Apocalipsa 4,5; 8,3; 11,19.
55:10 Cei care cautau adevarul au gasit dovezi incontestabile ale existentei unui sanctuar in cer. Moise a facut sanctuarul pamantesc dupa un model ce i-a fost aratat. Pavel a declarat ca acel model era adevaratul sanctuar care este in cer. (Evrei 8,2.5). Ioan a marturisit ca l-a vazut in cer.
55:11 La incheierea celor 2300 de zile, in anul 1844, pe pamant nu mai exista de multe secole nici un sanctuar; de aceea, sanctuarul din cer trebuie sa fie acela despre care se vorbeste in declaratia: "Pana vor trece 2300 de seri si dimineti; apoi sfantul locas va fi curatit." Dar cum poate sanctuarul ceresc sa aiba nevoie de curatire? Intorcandu-se iarasi la Scripturi, cercetatorii profetiei au aflat ca aceasta curatire nu insemna indepartarea impuritatilor fizice, deoarece trebuia facuta cu sange si, prin urmare, trebuie sa fie o curatire de pacat. Apostolul spune: "Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri au trebuit curatite in felul acesta [cu sangele animalelor], trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie
55:12 curatite cu jertfe mai bune decat acestea [chiar sangele scump al lui Hristos]." Evrei 9,23.
55:13 Pentru a obtine o cunoastere mai profunda a curatirii despre care vorbeste profetia, a fost necesara intelegerea serviciului din sanctuarul ceresc. Acest lucru putea fi invatat numai din slujba sanctuarului pamantesc; deoarece Pavel declara ca preotii care slujeau acolo reprezentau "chipul si umbra lucrurilor ceresti." Evrei 8,5.
55:14 Curatirea sanctuarului
55:15 Dupa cum in vechime pacatele poporului erau transferate simbolic asupra sanctuarului pamantesc, prin sangele jertfei pentru pacat, si pacatele noastre sunt transferate, in fapt, asupra sanctuarului ceresc, prin sangele lui Hristos. Dupa cum curatirea tipica a celui pamantesc era indeplinita prin indepartarea pacatelor cu care fusese manjit, la fel si curatirea antitipica celui ceresc trebuie indeplinita prin indepartarea, sau stergerea, pacatelor inregistrate acolo. Aceasta necesita o examinare a cartilor de aducere aminte pentru a determina cine, prin cainta de pacat si credinta in Hristos, este indreptatit sa beneficieze de ispasirea Lui. Asadar, curatirea sanctuarului implica o judecata de cercetare. Aceasta lucrare trebuie indeplinita inainte de venirea lui Hristos ca sa-Si mantuiasca poporul, deoarece, atunci cand vine, rasplata Lui este cu El, ca sa dea fiecaruia dupa faptele lui. (Apocalipsa 22,11.)
55:16 Astfel, cei care au urmarit lumina crescanda a cuvantului profetic au vazut ca, in loc de a veni pe pamant la incheierea celor 2300 de zile, in anul 1844, Domnul Hristos a intrat in locul prea sfant al sanctuarului ceresc, in prezenta lui Dumnezeu pentru a indeplini lucrarea de incheiere a ispasirii, pregatitoare pentru venirea Lui.