54:9 Cu grija si solemnitate, cei care au primit solia au ajuns la timpul cand sperau sa-L intampine pe Domnul. In fiecare dimineata simteau ca prima lor datorie era sa-si asigure dovada ca Dumnezeu i-a primit. Inimile le erau strans unite si se rugau mult, atat impreuna, cat si unul pentru altul. Deseori se adunau in locuri retrase pentru comuniune cu Dumnezeu, iar glasul mijlocirii se inalta spre cer din campii si paduri. Asigurarea aprobarii Mantuitorului le era mai necesara decat hrana zilnica, iar daca vreun nor le umbrea mintea, ei nu se odihneau pana ce acesta nu era indepartat. Pe masura ce simteau marturia harului iertator, ei tanjeau sa-L vada pe Acela pe care Il iubea sufletul lor.