53:1 Cap. 51 - A doua solie ingereasca
53:2 Bisericile care au refuzat sa primeasca prima solie ingereasca au respins lumina din cer. Aceasta solie le-a fost trimisa in mila, ca sa le trezeasca sa-si vada adevarata conditie a spiritului lumesc si a caderii de la credinta si sa caute sa se pregateasca pentru intalnirea cu Domnul lor.
53:3 Prima solie ingereasca a fost data tocmai pentru a desparti biserica lui Hristos de influentele degradante ale lumii; dar legaturile cu care oamenii, chiar pretinsii crestini, erau prinsi de pamant au fost mai puternice decat atractia spre cer. Ei au ales sa asculte de glasul intelepciunii omenesti si au intors spatele soliei cercetatoare de inima a adevarului.
53:4 Dumnezeu da lumina ca sa fie apreciata si ascultata, nu dispretuita si respinsa. Lumina pe care El o trimite devine intuneric pentru cei care o neglijeaza. Cand Duhul lui Dumnezeu nu mai impresioneaza inimile oamenilor cu adevarul, toata auzirea si toata predicarea sunt zadarnice.
53:5 Cand bisericile au nesocotit sfatul lui Dumnezeu, respingand solia adventa, si Domnul le-a respins pe ele. Primul inger a fost urmat de un al doilea, proclamand: "A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei." Apocalipsa 14,8. Adventistii au inteles aceasta solie ca fiind anuntul
53:6 decaderii morale a bisericilor, rezultata in urma respingerii primei solii. Strigarea: "A cazut Babilonul" a fost data in vara anului 1844 si in consecinta din aceste biserici s-au retras vreo cincizeci de mii de persoane.
53:7 Cei care au predicat prima solie nu au avut ca scop si nici nu s-au asteptat sa provoace divizari in biserici sau sa formeze organizatii separate. William Miller spunea: "In toate eforturile mele, nu am avut niciodata dorinta sau gandul sa intemeiez vreo denominatiune separata de cele existente sau sa aduc vreun beneficiu uneia pe seama alteia. M-am gandit sa aduc beneficii tuturor. Crezand ca toti crestinii se vor bucura de perspectiva venirii lui Hristos si ca aceia care nu vad lucrurile cum le vad eu nu-i vor iubi mai putin pe cei care vor imbratisa aceasta doctrina, nu mi-am inchipuit ca vor fi necesare vreodata intalniri separate. Intreaga mea preocupare a fost dorinta de a converti sufletele la Dumnezeu, de a anunta lumea despre judecata ce vine si de a-i convinge pe semenii mei sa caute acea pregatire a inimii care ii va face in stare sa-L intampine in pace pe Dumnezeul lor. Marea majoritate a celor convertiti datorita lucrarii mele s-a unit cu diferitele biserici existente. Cand oamenii veneau sa ma intrebe cu privire la datoria lor, le spuneam intotdeauna sa mearga acolo unde se simt acasa si nu am favorizat niciodata vreo denominatiune in sfaturile pe care le-am dat."
53:8 Pentru un timp, multe biserici i-au primit bine lucrarea, dar pe masura ce se hotarau impotriva adevarului advent, doreau sa inabuse orice propovaduire a subiectului. Cei care primisera aceasta doctrina au fost astfel asezati intr-o pozitie de mare incercare si confuzie. Ei isi iubeau bisericile lor si nu voiau de fel sa se desparta de ele; dar, pentru ca erau ridiculizati si oprimati si li se interzicea privilegiul de a vorbi despre speranta lor
53:9 sau despre participarea la adunari unde se predica despre venirea Domnului, pana la urma ei s-au ridicat si au scuturat jugul care li se impusese.
53:10 Adventistii, vazand ca bisericile au respins marturia Cuvantului lui Dumnezeu, nu le-au mai putut privi ca fiind biserica lui Hristos, "stalpul si temelia adevarului"; iar cand a inceput sa fie proclamata solia "A cazut Babilonul" ei s-au simtit indreptatiti sa se desparta de legaturile lor de mai inainte.
53:11 De la respingerea primei solii ingeresti, in biserici a avut loc o trista schimbare. Cand adevarul este dispretuit, ratacirea este in schimb primita si apreciata. Dragostea pentru Dumnezeu si credinta in Cuvantul Lui s-au racit. Bisericile au intristat Duhul Domnului si, in mare masura, acesta S-a retras.
53:12 Timpul de zabovire
53:13 Cand anul 1843 s-a scurs in intregime, fara sa aiba loc venirea Domnului Isus, cei care Il asteptasera cu credinta au fost lasati in nesiguranta si confuzie pentru o vreme. Fara sa tina seama de dezamagirea lor, multi au continuat sa cerceteze Scripturile, examinand din nou dovezile pentru credinta lor si studiind cu atentie profetiile, pentru mai multa lumina. Marturia Bibliei in sprijinul pozitiei lor li s-a parut clara si convingatoare. Semnele ce nu puteau fi intelese gresit aratau ca venirea Domnului Hristos era aproape. Credinciosii nu-si puteau explica dezamagirea; totusi se simteau siguri ca Dumnezeu ii condusese in experientele lor trecute.
53:14 Credinta le-a fost foarte mult intarita prin aplicarea directa si convingatoare a acelor versete care vorbeau despre un timp de intarziere. Inca din anul 1842, Duhul lui Dumnezeu l-a inspirat pe Charles Fitch sa faca o harta profetica. Acest lucru era privit in general de adventisti ca implinirea poruncii date de
53:15 profetul Habacuc: "Scrie prorocia si sap-o pe table." Totusi, nimeni n-a vazut atunci timpul de intarziere prezentat in aceeasi profetie. Dupa dezamagire, intelesul deplin a acestui verset a devenit clar. Astfel vorbeste profetul: "Scrie prorocia si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor! Caci este o prorocie a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit." Habacuc 2,2.3.
53:16 Asteptatorii se bucurau ca Acela care cunoaste sfarsitul de la inceput privise prin veacuri si, prevazand dezamagirea lor, le-a dat cuvinte de incurajare si de speranta. Daca n-ar fi existat astfel de pasaje in Scripturi, aratandu-le ca erau pe drumul cel bun, credinta lor ar fi esuat in ceasul acela de incercare.
53:17 In parabola celor zece fecioare din Matei 25, experienta adventistilor este ilustrata prin evenimentele unei nunti orientale. "Atunci imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care si-au luat candelele si au iesit in intampinarea mirelui." "Fiindca mirele zabovea, au atipit toate si au adormit."
53:18 Miscarea larg raspandita sub proclamarea primei solii ingeresti corespundea iesirii fecioarelor in intampinarea mirelui, iar timpul de asteptare, dezamagire si intarziere era reprezentat de zabovirea mirelui. Dupa ce a trecut timpul exact, adevaratii credinciosi au ramas totusi uniti in credinta ca sfarsitul tuturor lucrurilor era aproape; dar curand a devenit evident ca isi pierdeau, intr-o oarecare masura, zelul si consacrarea si cadeau intr-o stare indicata in parabola prin adormirea fecioarelor in timpul de zabovire a mirelui.
53:19 Cam in acel timp a inceput sa apara fanatismul. Unii dintre cei care se pretindeau credinciosi zelosi ai soliei au respins Cuvantul lui Dumnezeu ca singurul ghid infailibil si, sustinand ca sunt condusi de Duhul, s-au lasat in stapanirea propriilor sentimente, impresii si imaginatii. Erau unii care manifestau un zel orb si fanatic, acuzandu-i pe toti care nu le aprobau calea. Ideile si manifestarile lor fanatice nu au gasit nici o simpatie din partea corpului majoritar al adventistilor; in schimb au adus asupra cauzei adevarului reprosul.
53:20 Predicarea primei solii ingeresti in anul 1843 si a strigatului de la miezul noptii in anul 1844 au avut tendinta de a reprima fanatismul si disensiunea. Cei care participasera la aceste miscari solemne erau in armonie; inimile le erau pline de dragoste unul pentru altul si pentru Domnul Isus, pe care asteptau sa-L vada curand. Credinta si fericita nadejde pe care le impartaseau cu totii, singurele adevarate, i-au inaltat deasupra controlului oricarei influente omenesti si s-au dovedit un scut impotriva atacurilor lui Satana.