50:1 Cap. 48 - Inaintarea Reformei
50:2 Pe tronul Germaniei a urcat un nou imparat, Carol al V-lea, iar emisarii Romei s-au grabit sa-si prezinte felicitarile si sa-l convinga pe monarh sa-si foloseasca puterea impotriva Reformei. Pe de alta parte, electorul de Saxonia, caruia Carol ii era indatorat in mare masura pentru coroana lui, l-a rugat fierbinte sa nu faca nici un pas impotriva lui Luther inainte de a-l asculta.
50:3 Atentia tuturor partilor era acum indreptata asupra adunarii statelor germane convocate la Worms, la scurt timp dupa intronarea lui Carol. Aceasta adunare nationala avea de luat in considerare multe chestiuni si interese politice importante; dar acestea pareau marunte in contrast cu cauza calugarului din Wittenberg.
50:4 Carol i-a cerut initial electorului sa-l aduca pe Luther cu el la Dieta, asigurandu-l ca reformatorul va fi ferit de orice violenta si i se va permite o discutie libera cu o persoana competenta, ca sa discute punctele disputate. Luther era nerabdator sa apara inaintea imparatului.
50:5 Prietenii lui erau ingroziti si tulburati. Cunoscand prejudecata si vrajmasia impotriva lui, ei se temeau ca fagaduinta de libera trecere si siguranta nu va fi respectata si l-au implorat sa nu-si primejduiasca viata. El a raspuns: "Papistasii nu doresc venirea mea
50:6 la Worms, ci condamnarea si moartea mea. Nu conteaza. Rugati-va, nu pentru mine, ci pentru Cuvantul lui Dumnezeu."
50:7 Luther inaintea conciliului
50:8 Pana la urma Luther a stat inaintea conciliului. Imparatul era asezat pe tron si inconjurat de personajele ilustre ale imperiului. Niciodata nu se mai infatisase vreun om in prezenta unei adunari mai impunatoare decat aceea inaintea careia Luther trebuia sa raspunda pentru credinta lui.
50:9 Insasi aparitia lui la aceasta adunare a fost o biruinta remarcabila a adevarului. Ca un om pe care papa il condamnase sa fie totusi judecat si de un alt tribunal era, de fapt, o negare a autoritatii supreme a pontifului. Reformatorului, osandit de papa si exclus de la partasia cu oamenii, i s-a asigurat protectie si i s-a oferit sa fie ascultat de catre cei mai inalti demnitari ai natiunii. Roma ii poruncise sa taca, dar el era gata sa vorbeasca in prezenta a mii de oameni din toate partile lumii crestine. Calm si plin de pace, totusi foarte curajos si nobil, el a stat ca martor al lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor de seama ai pamantului. Luther a raspuns pe un ton bland si umil, fara violenta sau patima. Comportamentul lui a fost modest si plin de respect; totusi el a manifestat o incredere si o bucurie ce au surprins adunarea.
50:10 Cei care si-au inchis cu incapatanare ochii fata de lumina si s-au hotarat sa nu se lase convinsi de adevar s-au infuriat din cauza cuvintelor pline de putere ale lui Luther. Cand acesta a terminat de vorbit, purtatorul de cuvant al Dietei a spus cu manie: "Nu ai raspuns la intrebarea ce ti-a fost pusa... . Ti se cere sa dai un raspuns clar si precis... . Vrei sau nu vrei sa retractezi?"
50:11 Reformatorul a raspuns: "Intrucat maiestatea voastra serenisima si inaltimile voastre cer de la mine un raspuns clar,
50:12 simplu si precis, iata raspunsul meu: Nu-mi pot supune credinta nici papei, nici conciliilor, pentru ca e clar ca lumina zilei ca ei au gresit adesea si s-au contrazis unii pe altii. Daca nu sunt convins de marturia Scripturii sau de rationamentele cele mai lamurite, daca nu sunt induplecat prin pasajele pe care le-am citat, ca astfel constiinta mea sa se lase condusa de Cuvantul lui Dumnezeu, nu pot si nu vreau sa retractez, deoarece un crestin nu este in siguranta daca vorbeste impotriva constiintei lui. Aici stau si nu pot face altfel; Dumnezeu sa-mi ajute. Amin."
50:13 Asa a stat acest om neprihanit pe temelia sigura a Cuvantului lui Dumnezeu. Lumina cerului stralucea pe fata lui. Maretia si curatia caracterului sau, pacea si bucuria inimii au fost vizibile inaintea tuturor, in timp ce el marturisea impotriva puterii erorii si in favoarea superioritatii acelei credinte care biruie lumea.
50:14 Neclintit ca o stanca a stat Luther, in timp ce valurile cele mai furioase ale puterii lumesti loveau asupra lui fara sa-i faca vreun rau. Simpla putere a cuvintelor lui, atitudinea sa neinfricata, ochii calmi si graitori si fermitatea neschimbatoare exprimata in fiecare cuvant si fapta au facut o impresie profunda asupra adunarii. Era evident ca nu putea fi determinat sa se supuna mandatului Romei, nici prin promisiuni, nici prin amenintari.
50:15 Hristos a vorbit prin marturia lui Luther cu o maretie si putere ce le-a insuflat teama si uimire la data aceea, atat pe prietenilor, cat si dusmanilor. Spiritul lui Dumnezeu a fost prezent la acel concilliu, impresionand inima conducatorilor imperiului. Cativa dintre printi au recunoscut in mod deschis justetea cauzei lui Luther. Multi au fost convinsi de adevar, dar impresiile facute asupra unora n-au fost de
50:16 durata. A mai fost si o alta categorie de oameni, care nu si-a exprimat atunci convingerile, dar care, cercetand Scripturile pentru ei insisi, dupa un timp au stat cu indrazneala de partea Reformei.
50:17 Electorul Frederick asteptase cu nerabdare ca Luther sa se infatiseze inaintea Dietei si, cu emotie profunda, i-a ascultat cuvantarea. El s-a bucurat de curajul, hotararea si stapanirea de sine a doctorului si se mandrea ca era protectorul acestuia. A pus in contrast partile implicate in disputa si a vazut ca intelepciunea papilor, imparatilor si prelatilor fusese redusa la zero de puterea adevarului. Papalitatea a suferit o infrangere ce avea sa fie resimtita in toate popoarele si in toate timpurile dupa aceea.
50:18 Daca reformatorul ar fi cedat intr-un singur punct, Satana si ostirile sale ar fi castigat o mare victorie; insa fermitatea lui neclintita a fost mijlocul de emancipare a bisericii si de incepere a unei ere noi mai bune. Influenta acestui barbat, care a indraznit sa gandeasca si sa actioneze pe cont propriu in chestiuni religioase, avea sa afecteze biserica si lumea nu doar pe timpul sau, ci in timpul tuturor generatiilor viitoare. Hotararea si credinciosia lui ii va intari, pana la sfarsitul timpului, pe toti cei care vor trece prin experiente asemanatoare. Puterea si maiestatea lui Dumnezeu au stat mai presus de sfatul oamenilor si mai presus de puterea lui Satana.
50:19 Am vazut ca Luther era inflacarat, zelos, indraznet si neinfricat, atunci cand mustra pacatul si apara adevarul. Nu-i pasa de oamenii rai sau de demoni; stia ca avea cu el pe Unul mai puternic decat toti acestia. Luther avea zel, curaj si indrazneala, iar uneori se afla in primejdia de a merge la extreme. Dumnezeu, insa, l-a ridicat pe Melanchton, care avea un caracter exact opus, ca sa-l ajute pe Luther sa duca mai departe lucrarea de Reforma. Melanchton era timid, temator, precaut si avea o
50:20 mare rabdare. El era mult iubit de Dumnezeu. Cunostea foarte bine Scripturile si poseda o putere de judecata si o intelepciune extraordinare. Dragostea lui pentru cauza lui Dumnezeu era egala cu a lui Luther. Domnul le-a legat inimile; erau prieteni nedespartiti. Luther ii era de mare ajutor lui Melanchton cand acesta era in pericol de a fi fricos sau incet, iar Melanchton la randul lui ii era de mare ajutor lui Luther cand acesta era in primejdie de a actiona pripit.
50:21 Prevederea lui Melanchton a evitat adesea necazul ce ar fi venit asupra lucrarii, daca aceasta ar fi fost lasata doar pe seama lui Luther; si de multe ori lucrarea n-ar fi fost impinsa inainte, daca ar fi fost lasata numai pe seama lui Melanchton. Mi s-a aratat intelepciunea lui Dumnezeu in alegerea acestor doi barbati pentru a duce inainte lucrarea de Reforma.
50:22 Iluminarea Angliei si Scotiei
50:23 In timp ce Luther deschidea o Biblie inchisa pentru poporul Germaniei, Tyndale a fost impulsionat de Duhul lui Dumnezeu sa faca acelasi lucru pentru Anglia. studia cu sarguinta Scripturile si predica fara teama convingerile sale despre adevar, indemnand ca toate doctrinele sa fie puse la proba Cuvantului lui Dumnezeu. Zelul sau nu putea decat sa starneasca opozitia papistasilor. Un doctor catolic invatat, care s-a angajat intr-o disputa cu el, a exclamat: "Ar fi mai bine pentru noi sa fi fost fara Legea lui Dumnezeu, decat fara a papei." Tyndale a raspuns: "Il dispretuiesc pe papa si toate legile lui; si, daca Dumnezeu imi cruta viata, nu dupa multi ani voi face ca un baiat de la plug sa cunoasca mai mult din Scripturi decat tine."
50:24 Astfel a fost confirmat telul pe care incepuse sa-l nutreasca, de a da poporului Noul Testament in limba lui, iar el s-a dedicat imediat acestei lucrari. Intreaga Anglie
50:25 parea impotriva lui si Tyndale s-a hotarat sa caute adapost in Germania. Aici a inceput tiparirea Noului Testament in limba engleza. Curand au fost terminate trei mii de copii ale Noului Testament, urmate in acelasi an de o alta editie.
50:26 In cele din urma, el a dat marturie pentru credinta lui printr-o moarte de martir, dar armele pregatite de el le-au dat altor soldati posibilitatea sa lupte, de-a lungul secolelor, chiar pana in vremea noastra.
50:27 In Scotia, Evanghelia a gasit un erou in persoana lui John Knox. Acest reformator devotat nu se temea de oameni. Focurile martiriului, care izbucneau in jur, nu faceau decat sa-i insufleteasca zelul cu o intensitate mai mare. Cu securea despotica atarnand amenintatoare deasupra capului sau, si-a pastrat pozitia lovind cu putere in stanga si in dreapta, ca sa nimiceasca idolatria. Astfel si-a mentinut el obiectivul, rugandu-se si luptand luptele Domnului, pana cand Scotia a fost libera.
50:28 In Anglia, Latimer sustinea de la amvon ca Biblia trebuie citita in limba poporului. El spunea ca Autorul Sfintei Scripturi "este Insusi Dumnezeu;" si aceasta Scriptura se impartaseste de puterea si de vesnicia Autorului ei. "Nu exista rege, imparat, magistrat si conducator ... care sa nu fie obligat sa asculte ... Cuvantul Lui sfant." "Sa nu mergem pe vreo cale laturalnica, ci sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa ne conduca: sa nu mergem dupa ... strabunii nostri, nici sa nu cautam ceea ce au cautat ei, ci ceea ce ar fi trebuit ei sa faca."
50:29 Barnes si Frith, prietenii credinciosi ai lui Tyndale, s-au ridicat in apararea adevarului. Au urmat Cranmer si fratii Ridley. Acesti conducatori ai Reformei engleze erau barbati invatati, iar cei mai multi dintre ei fusesera foarte respectati pentru zelul sau evlavia lor in credinta Romei. Opozitia lor fata de papalitate a fost rezultatul
50:30 faptului ca ei cunosteau erorile Sfantului Scaun. Cunoasterea tainelor Babilonului a dat putere mai mare marturisirii lor impotriva acestuia.
50:31 Maretul principiu sustinut de Tyndale, Frith, Latimer si fratii Ridley era autoritatea divina si suficienta Sfintelor Scripturi. Ei au respins autoritatea pretinsa de papi, concilii, parinti bisericesti si imparati de a stapani asupra constiintei in chestiuni de credinta. Biblia era standardul lor si cu Biblia testau ei toate invataturile si toate pretentiile. Credinta in Dumnezeu si in Cuvantul Lui i-a sustinut pe acesti barbati sfinti cand si-au dat viata pe rug.