49:1 Cap. 47 - Luther si marea reforma
49:2 In fruntea celor chemati sa conduca biserica din intunericul papalitatii la lumina unei credinte mai curate sta Martin Luther. Plin de zel, inflacarat si evlavios, necunoscand nici o alta frica decat frica de Dumnezeu si nerecunoscand nici o alta temelie pentru credinta crestina decat Sfintele Scripturi, Martin Luther a fost omul timpului sau. Prin el, Dumnezeu a indeplinit o lucrare mare pentru reformarea bisericii si pentru iluminarea lumii.
49:3 Intr-o zi, in timp ce examina cartile din biblioteca universitatii, Luther a descoperit o Biblie in limba latina. El mai auzise inainte fragmente din Evanghelii si epistole la serviciile divine si credea ca acestea erau intregul Cuvant al lui Dumnezeu. Pentru prima data vedea acum Biblia intreaga. Cu un amestec de uimire si teama intorcea paginile sacre; cu inima palpitand de emotie, citea cuvintele vietii, oprindu-se din cand in cand sa exclame: "O, daca Dumnezeu mi-ar da si mie o astfel de carte!" Ingerii cerului erau langa el si raze de lumina de la tronul lui Dumnezeu descopereau intelegerii sale comorile adevarului. El se temuse intotdeauna sa nu-L ofenseze pe Dumnezeu, dar acum, ca niciodata mai inainte, l-a luat in stapanire convingerea profunda a conditiei lui de pacatos. O dorinta fierbinte de a fi eliberat de pacat si de a gasi pacea
49:4 cu Dumnezeu l-a determinat pana la urma sa intre intr-o manastire si sa se dedice vietii monastice.
49:5 Luther folosea pentru studiu orice clipa libera, dupa indeplinirea datoriilor zilnice, lipsindu-se de somn si renuntand chiar si la timpul petrecut cu mesele lui umile. Cea mai mare placere a lui era studiul Cuvantului lui Dumnezeu. El gasise o Biblie prinsa cu un lant de peretele manastirii si se ducea adesea s-o citeasca.
49:6 Luther a fost hirotonit preot si chemat de la manastire sa predea ca profesor la universitatea din Wittenberg. Aici s-a ocupat de studiul Scripturilor in limbile originale. A inceput sa predea Biblia, iar cartea Psalmilor, Evangheliile si epistolele au fost deschise intelegerii multimilor de ascultatori incantati. El era tare in Scripturi si harul lui Dumnezeu era asupra lui. Elocventa sa ii captiva pe ascultatori. Claritatea si puterea cu care prezenta adevarul ii convingea, iar ravna lui le atingea inimile.
49:7 Un conducator reformator
49:8 In providenta lui Dumnezeu, Luther s-a hotarat sa viziteze Roma. Papa promisese o indulgenta tuturor celor care urcau pe genunchi asa numita scara a lui Petru. Intr-o zi, Luther indeplinea acest lucru cand, deodata, o voce ca de tunet a parut sa-i spuna: "Cel neprihanit va trai prin credinta!" El a sarit in picioare cu rusine si groaza si a fugit de la locul nesocotintei lui. Acel text nu si-a pierdut niciodata puterea asupra sufletului sau. De la data aceea, el a vazut mai clar decat oricand inainte aberatia increderii in faptele omenesti pentru mantuire si necesitatea unei credinte statornice in meritele lui Hristos. I se deschisesera ochii si nu aveau sa li se mai inchida fata de inselatoriile
49:9 satanice ale papalitatii. Cand si-a intors fata de la Roma, el si-a intors si inima, iar de la data aceea separarea s-a adancit pana cand el a rupt orice legatura cu biserica papala.
49:10 Dupa ce s-a intors de la Roma, Luther a primit la universitatea din Wittenberg titlul de doctor in teologie. Avea acum libertatea sa se dedice, ca niciodata mai inainte, Scripturii pe care o iubea. El se angajase solemn sa studieze cu atentie si sa predice cu fidelitate Cuvantul lui Dumnezeu in toate zilele vietii lui si nu spusele si invataturile papilor. El nu mai era un simplu calugar sau profesor, ci vestitorul autorizat al Bibliei. El a fost chemat ca pastor, sa hraneasca turma lui Dumnezeu care flamanzea si inseta dupa adevar. Luther a declarat cu hotarare ca nici o alta doctrina n-ar trebui primita de crestini decat cele intemeiate pe autoritatea Sfintelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau chiar temelia suprematiei papale. Ele contineau principiile vitale ale Reformei.
49:11 Cu indrazneala, Luther si-a inceput lucrarea ca un erou al adevarului. Glasul i se auzea la amvon intr-o avertizare solemna si staruitoare. El prezenta inaintea poporului caracterul ofensator al pacatului si invata ca este imposibil ca omul sa-si micsoreze vina sau sa scape de pedeapsa ei prin faptele proprii. Nimic nu-l poate salva pe pacatos decat pocainta inaintea lui Dumnezeu si credinta in Hristos. Harul Domnului Hristos nu poate fi cumparat; este un dar fara plata. Luther ii invata pe oameni sa nu cumpere indulgente, ci sa priveasca prin credinta la Mantuitorul rastignit. El isi relata propria experienta dureroasa din vremea cand incerca zadarnic sa-si asigure mantuirea prin umilire si penitenta si ii asigura pe ascultatorii sai ca a gasit pace si bucurie doar luandu-si privirea de la sine si crezand in Hristos.
49:12 Invataturile lui Luther au atras atentia mintilor ganditoare din intreaga Germanie. Din predicile si scrierile sale ieseau raze de lumina care trezeau si iluminau mii de oameni. O credinta vie lua locul formalismului mort in care fusese tinuta biserica un timp asa de indelungat. Zilnic, poporul isi pierdea increderea in superstitiile catolicismului. Barierele prejudecatilor erau date la o parte. Cuvantul lui Dumnezeu, prin care Luther incerca orice doctrina si orice pretentie, era ca o sabie cu doua taisuri, care-si taia drum spre inima oamenilor. Pretutindeni se destepta dorinta de progres spiritual. Pretutindeni exista o astfel de foame si sete dupa neprihanire, cum nu mai fusese cunoscuta timp de secole. Ochii oamenilor, asa de multa vreme indreptati spre rituri si mijlocitori omenesti, se intorceau acum cu pocainta si credinta catre Domnul Hristos si rastignirea Lui.
49:13 Scrierile si invatatura reformatorului au ajuns la toate popoarele crestinatatii. Lucrarea s-a raspandit in Elvetia si Olanda. Copii ale scrierilor sale si-au croit drum spre Franta si Spania. In Anglia, invataturile lui au fost primite ca si cuvantul vietii. Adevarul a ajuns si in Belgia si Italia. Mii se desteptau din amorteala lor de moarte, la bucuria si speranta unei vieti de credinta.
49:14 Despartirea lui Luther de Roma
49:15 Roma era pornita sa-l distruga pe Luther, dar apararea lui era Dumnezeu. Invataturile lui se auzeau peste tot: in manastiri, in casele oamenilor, in castelele nobililor, in universitati si in palatele imparatilor. Pretutindeni se ridicau barbati nobili care sa-i sustina eforturile.
49:16 Intr-un apel catre imparatul si nobilimea Germaniei pentru reformarea crestinatatii,
49:17 Luther scria cu privire la papa: "Este un lucru ingrozitor sa-l vezi pe omul care se supranumeste loctiitorul lui Hristos etaland o splendoare pe care n-o poate egala nici un imparat. Aceasta inseamna a fi ca Isus cel sarac sau ca Petru cel umil? Se spune ca el este domnul lumii! Hristos, insa, al carui loctiitor se lauda ca este, a spus: 'Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.' Se poate ca stapanirea unui loctiitor sa se extinda dincolo de cea a superiorului lui?"
49:18 Iata ce le scria universitatilor: "Ma tem foarte mult ca universitatile se vor dovedi a fi marile porti ale iadului, daca nu lucreaza cu staruinta sa explice Sfintele Scripturi si sa le intipareasca in inima tinerilor. Nu sfatuiesc pe nimeni sa-si lase copilul acolo unde Scripturile nu domnesc in mod suprem. Orice institutie in care oamenii nu se ocupa fara incetare de Cuvantul lui Dumnezeu devine corupta."
49:19 Acest apel a circulat repede prin toata Germania si a exercitat o puternica influenta asupra poporului. Intreaga natiune s-a ridicat pentru a se aduna in jurul stindardului reformei. Oponentii lui Luther, arzand de dorinta razbunarii, l-au indemnat pe papa sa ia masuri hotarate impotriva lui. S-a dat un decret ca invataturile lui sa fie condamnate imediat. Reformatorului si partizanilor lui li s-au dat saizeci de zile dupa care, daca nu retractau, aveau sa fie excomunicati.
49:20 Cand bula papala a ajuns la Luther, el a spus: "O dispretuiesc si o atac ca nelegiuita si falsa... . Hristos Insusi este cel condamnat in ea... . Ma bucur ca am de suportat astfel de rau pentru cea mai buna dintre cauze. Deja simt o libertate mai mare in inima; pentru ca stiu in sfarsit ca papa este anticrist si ca tronul lui este chiar tronul lui Satana."
49:21 Dar cuvantul pontifului Romei inca avea putere. Inchisoarea, tortura si sabia erau arme puternice
49:22 pentru a impune supunerea. Totul parea sa arate ca lucrarea reformatorului se apropia de incheiere. Cei slabi si superstitiosi tremurau inaintea decretului papei, iar, in timp ce exista o simpatie generala fata de Luther, multi simteau ca viata era prea scumpa pentru a fi riscata pentru cauza reformei.