46:1 Cap. 44 - Marea apostazie
46:2 Cand Domnul Isus le-a descoperit ucenicilor soarta Ierusalimului si evenimentele revenirii Sale, El a prevestit si experienta poporului Sau din momentul cand avea sa fie luat din mijlocul lui, pana la revenirea Sa cu putere si slava, pentru a-l elibera. De pe muntele Maslinilor, Mantuitorul privea furtunile ce erau gata sa cada asupra bisericii apostolice si, patrunzand mai departe in viitor, ochiul Sau deslusea uraganele cumplite si pustiitoare ce aveau sa sufle asupra urmasilor Sai in zilele de intuneric si persecutie ce urmau sa vina. In cateva enunturi scurte cu o semnificatie grozava, El a prezis partea ce avea sa fie hotarata bisericii lui Dumnezeu de catre conducatorii acestei lumi. Urmasii lui Hristos trebuie sa mearga pe aceeasi carare a umilintei, reprosului si suferintei, pe care a mers si Maestrul lor. Vrajmasia ce a izbucnit impotriva Rascumparatorului lumii se va manifesta impotriva tuturor acelora care vor crede in Numele Lui.
46:3 Istoria bisericii primare confirma implinirea cuvintelor Mantuitorului. Puterile pamantului si ale iadului s-au asezat in linie de bataie impotriva lui Hristos in persoana urmasilor Sai. Paganatatea a prevazut ca templele si altarele ii vor fi date la o parte, daca Evanghelia avea sa triumfe; de aceea si-a convocat fortele ca sa distruga crestinismul. Focurile persecutiei s-au aprins. Crestinii au fost deposedati de bunuri si alungati din casele lor. Au "dus o mare lupta de suferinte." "Au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare." Evrei 11,36.
46:4 Un mare numar si-a pecetluit marturia cu propriul sange. Nobili si sclavi, bogati si saraci, invatati si ignoranti erau deopotriva omorati, fara mila.
46:5 Eforturile lui Satana de a distruge prin violenta biserica lui Dumnezeu au fost zadarnice. Marea lupta in care si-au dat viata ucenicii lui Isus nu a incetat cand acesti credinciosi purtatori de stindard au cazut la posturile lor. Prin infrangere, ei au biruit. Lucratorii lui Dumnezeu au fost omorati, dar lucrarea mergea neabatut inainte. Evanghelia a continuat sa se raspandeasca si numarul sustinatorilor ei sa creasca. Ea a patruns in regiuni inaccesibile chiar si vulturilor Romei. Un crestin a spus protestand inaintea conducatorilor pagani care faceau sa inainteze persecutia: Puteti "sa ne omorati, sa ne torturati, sa ne condamnati... . Nedreptatea voastra este dovada ca suntem nevinovati... . Nici cruzimea ... nu va foloseste la nimic." Dimpotriva, era o invitatie si mai puternica de a-i aduce si pe altii la convingerea lor. "Noi ne inmultim cu atat mai mult, cu cat ne cositi voi mai des; sangele crestinilor este o samanta."
46:6 Mii au fost inchisi si omorati, dar altii s-au ridicat sa le ia locul. Cei martirizati pentru credinta lor erau acceptati de Hristos si socotiti de El ca biruitori. Ei s-au luptat lupta cea buna si vor primi o cununa de slava cand va veni Domnul Hristos. Suferintele pe care le-au indurat crestinii i-au apropiat mai mult pe unii de altii si de Mantuitorul lor. Exemplul vietii si marturia data prin moartea lor vorbeau mereu in favoarea adevarului si, cand era mai putin de asteptat, supusii lui Satana paraseau slujirea lui si se inrolau sub steagul lui Hristos.
46:7 Compromisul cu paganismul
46:8 Prin urmare, pentru a avea mai mult succes in lupta impotriva conducerii lui Dumnezeu, Satana a planuit sa-si arboreze steagul in biserica crestina. Daca ii putea amagi si conduce pe urmasii lui Hristos sa produca neplacere lui Dumnezeu, atunci taria, curajul si statornicia lor ar fi slabit, iar ei ar fi cazut usor prada.
46:9 Marele vrajmas urmarea acum sa castige prin viclenie ceea ce nu reusise sa obtina prin forta. Persecutia a incetat si locul i-a fost luat de ademenirile periculoase ale prosperitatii materiale si ale onorurilor lumesti. Idolatrii au fost condusi sa primeasca o parte a credintei crestine, in timp ce respingeau alte adevaruri esentiale. Ei pretindeau ca-L accepta pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu si cred in moartea si invierea Lui, dar nu erau convinsi cu privire la pacat si nu simteau nevoia de pocainta sau de schimbare a inimii. Cu unele concesii din partea lor, au propus ca si crestinii sa faca unele concesii, ca toti sa se poata uni pe platforma credintei in Hristos.
46:10 Abia acum se afla biserica intr-o primejdie infricosatoare. Inchisoarea, torturile, focul si sabia erau binecuvantari in comparatie cu aceasta. Unii crestini au stat neclintiti, declarand ca nu pot face nici un compromis. Altii s-au gandit ca, daca ar renunta la unele aspecte ale credintei lor sau le-ar modifica si s-ar uni cu cei care primisera o parte a crestinismului, acesta ar putea fi mijlocul prin care ei sa fie condusi la convertirea deplina. Acesta a fost un timp de mare chin sufletesc pentru urmasii credinciosi ai lui Hristos. Sub acoperirea unui pretins crestinism, Satana se strecura in biserica pentru a corupe credinta si a intoarce mintea oamenilor de la cuvantul adevarului.
46:11 In cele din urma, cea mai mare parte a crestinilor a coborat standardul si s-a format o uniune intre crestinism si paganism. Inchinatorii
46:12 la idoli, desi se pretindeau convertiti si se uneau cu biserica, ramaneau totusi atasati de idolatrie, schimband doar obiectele inchinarii lor cu chipuri ale lui Isus si chiar ale Mariei si ale sfintilor. Aluatul stricat al idolatriei, introdus astfel in biserica, si-a continuat lucrarea lui otravitoare. Invataturi nesanatoase, ritualuri superstitioase si ceremonii idolatre au fost incorporate in credinta si inchinarea bisericii. Cand urmasii lui Hristos s-au unit cu idolatrii, religia crestina a decazut, iar biserica si-a pierdut puritatea si puterea. Au fost totusi unii crestini care nu au fost dusi in ratacire de aceste inselatorii. Ei au ramas credinciosi Autorului adevarului si s-au inchinat numai lui Dumnezeu.
46:13 Intre cei ce se pretind urmasi ai Domnului Hristos au existat intotdeauna doua clase. In timp ce una din ele studiaza viata Mantuitorului si cauta cu staruinta sa-si indrepte defectele si sa se conformeze Modelului, cealalta evita adevarurile simple si practice care le demasca greselile. Chiar in starea ei cea mai buna, biserica nu a fost compusa in intregime din oameni cinstiti, curati si sinceri. Mantuitorul a invatat ca aceia care in mod voit se complac in pacat nu trebuie sa fie primiti in biserica; dar El S-a pus in legatura cu oameni care aveau defecte de caracter si le-a oferit avantajele invataturilor si exemplului Lui, ca ei sa-si poata vedea si indrepta greselile.
46:14 Nu exista, insa, nici o unire intre Printul luminii si printul intunericului si nu poate exista nici o unire intre urmasii lor. Cand au consimtit sa se uneasca cu paganii pe jumatate convertiti, crestinii au pornit pe un drum ce se indeparta din ce in ce mai mult de adevar. Satana jubila ca a reusit sa insele un numar atat de mare de urmasi ai lui Hristos. Apoi a pus mai deplin stapanire pe ei si i-a inspirat sa-i persecute pe cei care
46:15 Ii ramaneau credinciosi lui Dumnezeu. Nimeni nu putea intelege mai bine cum sa se opuna adevaratei credinte crestine decat aceia care fusesera odata aparatorii ei. Acesti crestini apostaziati, impreuna cu tovarasii lor pe jumatate pagani, si-au indreptat lupta impotriva trasaturilor fundamentale ale invataturilor Domnului Hristos.
46:16 Aceia care voiau sa fie credinciosi aveau de dus o lupta disperata pentru a ramane neclintiti impotriva inselatoriilor si uraciunilor deghizate in haine preotesti, introduse in biserica. Biblia nu a fost acceptata ca standard al credintei. Doctrina libertatii religioase a fost numita erezie, iar sustinatorii ei erau urati si proscrisi.
46:17 Retragerea celor credinciosi
46:18 Dupa o lupta lunga si aspra, cei cativa credinciosi s-au hotarat sa rupa toate legaturile cu biserica apostata, daca ea continua sa refuze sa se elibereze de falsuri si de idolatrie. Ei au vazut ca separarea era o necesitate absoluta, daca voiau sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu. Nu indrazneau sa tolereze greseli fatale sufletelor lor si sa dea un exemplu ce ar fi primejduit credinta copiilor lor si a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura pacea si unitatea erau gata sa faca orice concesie compatibila cu credinciosia fata de Dumnezeu; dar simteau ca pacea ar fi platita prea scump, daca pretul ar fi sacrificarea principiilor. Daca unitatea putea fi asigurata numai prin compromiterea adevarului si neprihanirii, atunci sa existe deosebire si chiar razboi. Ar fi spre binele bisericii si al lumii ca principiile care impulsionau acele suflete statornice sa reinvie in inima celor care se declara poporul lui Dumnezeu.
46:19 Apostolul Pavel spune ca "toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus vor fi prigoniti." 2 Timotei 3,12. Cum se face, insa ca in mare masura,
46:20 persecutia pare ca doarme? Singurul motiv este ca biserica s-a conformat standardelor lumii, de aceea nu trezeste nici o opozitie. Religia zilelor noastre nu are caracterul curat si sfant ce caracteriza credinta crestina din zilele Domnului Hristos si ale apostolilor. Crestinismul pare sa se bucure de asa multa popularitate in lume numai si numai datorita spiritului de compromis cu pacatul, datorita faptului ca marile adevaruri ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt privite cu atata indiferenta, din cauza ca exista atat de putina evlavie vitala in biserica. Sa reinvie credinta si puterea bisericii primare si atunci va reinvia si spiritul prigoanei, iar focurile persecutiei se vor aprinde din nou.