45:1 Cap. 43 - Martirajul lui Pavel si Petru
45:2 Apostolii Pavel si Petru au fost despartiti pentru multi ani de zile datorita lucrarii lor. In timp ce Petru a trudit in special pentru evrei, lucrarea lui Pavel a fost sa duca Evanghelia la neamuri. In providenta lui Dumnezeu, insa, amandoi aveau sa dea marturie pentru Hristos in metropolele lumii, in a caror tarana aveau sa-si verse amandoi sangele ca o samanta care avea sa dea o bogata recolta de sfinti si martiri.
45:3 Cam in timpul celei de-a doua arestari a lui Pavel, Petru a fost si el prins si aruncat in temnita. El se facuse neplacut autoritatilor in special prin zelul si succesul lui in expunerea inselatoriilor si in stricarea planurilor lui Simon Magul, vrajitorul care l-a urmarit la Roma pentru a se opune si a impiedica lucrarea Evangheliei. Nero credea in magie si-l patrona pe Simon. De aceea el s-a maniat teribil pe apostolul si s-a hotarat sa porunceasca arestarea lui.
45:4 Pica ce i-o purta imparatul lui Pavel a atins punctul culminant datorita faptului ca unii membri ai familiei imperiale si alte persoane distinse s-au convertit la crestinism in timpul primei sale intemnitari. Din aceasta cauza, i-a facut a doua intemnitare mult mai severa decat prima, fara sa-i mai dea ocazia de a predica Evanghelia; Nero a hotarat sa-i scurteze viata lui Pavel imediat ce ar fi gasit un pretext
45:5 plauzibil pentru a o face. Nero a fost atat de impresionat de puterea cuvintelor apostolului cu ocazia ultimului sau proces, incat a amanat sentinta cazului, fara sa-l achite sau sa-l condamne. Dar sentinta a fost doar amanata. Nu la mult timp, s-a pronuntat hotararea care l-a trimis pe Pavel intr-un mormant de martir. Fiind cetatean roman, el n-a putut fi supus torturii, de aceea a fost condamnat la moarte prin decapitare.
45:6 Petru, ca evreu si strain, a fost condamnat la biciuire si crucificare. In perspectiva acestei morti infricosatoare, apostolul si-a amintit de marele lui pacat, cand Il lepadase pe Domnul Isus in ceasul judecarii Sale, si singurul sau gand a fost ca el nu era vrednic de o cinste asa de mare ca sa moara in acelasi fel ca si Invatatorul lui. Petru se pocaise in mod sincer de acel pacat si fusese iertat de Domnul Hristos, asa cum arata inalta insarcinare ce i-a fost incredintata, de a paste oile si mieii turmei. El, insa, nu se putea ierta. Nici chiar gandul agoniei ultimelor clipe ingrozitoare nu i-au putut micsora amaraciunea intristarii si pocaintei. Ca ultima favoare, i-a rugat pe calaii sai sa fie rastignit cu capul in jos. Cererea i-a fost indeplinita si in felul acesta a murit marele apostol Petru.
45:7 Ultima marturie a lui Pavel
45:8 Pavel a fost dus la locul executiei in mod secret. Persecutorii, alarmati de proportiile influentei lui, se temeau ca ar putea fi castigati la crestinism noi convertiti, chiar prin scena mortii lui. Prin urmare, doar catorva spectatori li s-a ingaduit sa fie prezenti. Dar soldatii inaspriti numiti sa-l insoteasca i-au ascultat cuvintele si, uluiti, l-au vazut voios si chiar bucuros in asteptarea unei asemenea morti. Spiritul sau de iertare fata de ucigasii lui si increderea sa neclintita in Hristos pana la sfarsit s-au dovedit o mireasma de viata spre
45:9 viata pentru unii dintre cei care au fost martori la moartea lui de martir. In scurt timp, mai multi L-au primit pe Mantuitorul pe care-L predica Pavel si, neinfricati, si-au sigilat credinta cu sangele lor.
45:10 Pana in cel din urma ceas, viata lui Pavel a marturisit adevarul cuvintelor sale din a doua epistola catre corinteni: "Caci Dumnezeu care a zis: 'Sa lumineze lumina din intuneric' ne-a luminat inimile, pentru ca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi. Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtorare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata Lui sa se arate in trupul nostru." 2 Corinteni 4,6-19. Puterea lui nu se afla in el insusi, ci in prezenta si lucrarea Spiritului divin care ii umplea sufletul si aducea orice gand in supunere fata de vointa lui Hristos. Faptul ca propria-i viata era un exemplu al adevarului pe care il proclama dadea putere de convingere atat predicarii, cat si purtarii sale. Profetul spune: "Celui cu inima tare, Tu-i chezasluiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine." Isaia 26,3. Tocmai aceasta pace cereasca, exprimata prin infatisare, a fost cea care a castigat multe suflete la Evanghelie.
45:11 Apostolul privea spre cele nevazute, nu cu nesiguranta sau cu frica, ci cu speranta plina de bucurie si cu asteptare plina de dor. In timp ce statea la locul executiei, el nu vedea sabia lucitoare a calaului sau pamantul verde care avea sa-i primeasca sangele curand; el privea in sus, prin cerul albastru si calm al acelei zile de vara, spre tronul Celui Vesnic. Cuvintele lui erau: O, Doamne, Tu esti mangaierea si partea mea. Cand te voi imbratisa? Cand Te
45:12 voi privi cu ochii mei, neacoperiti de valul intunecat?
45:13 In timpul vietii sale pamantesti, Pavel a purtat cu el chiar atmosfera cerului. Toti care s-au intovarasit cu el simteau influenta legaturii lui cu Hristos si a tovarasiei ingerilor. Aici sta puterea adevarului. Influenta nestudiata si inconstienta a unei vieti sfinte este cea mai convingatoare predica ce se poate tine in favoarea crestinismului. Argumentele, chiar cand sunt incontestabile, pot provoca numai impotrivire; dar un exemplu evlavios are o putere careia e imposibil sa i se reziste cu totul.
45:14 In timp ce apostolul pierduse din vedere apropiata-i suferinta, el simtea o grija profunda pentru ucenicii pe care era gata sa-i paraseasca, lasandu-i sa faca fata prejudecatilor, urii si prigoanei. El a incercat sa-i intareasca si sa-i incurajeze pe cei cativa crestini care l-au insotit la locul executiei, repetandu-le fagaduintele nespus de pretioase facute celor persecutati pentru neprihanire. El i-a asigurat ca nimic nu va ramane neimplinit din tot ce a spus Domnul cu privire la cei incercati si credinciosi ai Lui. Ei se vor ridica si vor lumina; caci lumina Domnului va rasari peste ei. Isi vor imbraca frumoasele lor vesminte cand se va arata slava Domnului. S-ar putea ca pentru scurta vreme ei sa treaca prin greutati, datorita multelor ispite, si sa fie lipsiti de confortul pamantesc; dar trebuie sa-si imbarbateze inimile spunand: Stiu in cine am crezut. El poate sa pastreze ce I-am incredintat. Mustrarea Lui se va sfarsi, iar dimineata fericita a pacii si ziua desavarsita vor veni.
45:15 Capetenia mantuirii noastre Si-a pregatit slujitorul pentru ultima mare lupta. Rascumparat prin jertfa lui Hristos, spalat de pacat in sangele Lui
45:16 si imbracat in neprihanirea Lui, Pavel are in el insusi marturia ca sufletul lui este scump in ochii Mantuitorului sau. Viata lui este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu, iar el este convins ca Acela care a biruit moartea poate sa pastreze ceea ce I s-a incredintat. Cu mintea, el apuca fagaduinta Mantuitorului: "Eu il voi invia in ziua de apoi." Ioan 6,40. Gandurile si sperantele lui se indreapta catre a doua venire a Domnului sau; iar cand sabia calaului coboara si umbrele mortii se aduna in jurul sufletului martirului, ultimul lui gand, la fel ca si primul lui gand la marea desteptare, este de a-L intalni pe Datatorul vietii care il va primi in bucuria celor binecuvantati.
45:17 Au trecut multe secole de cand batranul Pavel si-a varsat sangele ca martor pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Hristos. Nici o mana credincioasa nu a inregistrat pentru generatiile urmatoare ultimele scene din viata acestui om sfant; dar inspiratia ne-a pastrat marturia lui dinainte de moarte. Vocea lui a rasunat ca o trambita, prin veacuri, intarind cu propriu-i curaj mii de martori pentru Hristos si trezind in mii de inimi lovite de intristare ecoul propriei sale bucurii triumfatoare: "Sunt gata acum sa fiu turnat ca o jertfa de bautura si clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De-acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel drept; si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui." 2 Timotei 4,6-8.