45:6 Petru, ca evreu si strain, a fost condamnat la biciuire si crucificare. In perspectiva acestei morti infricosatoare, apostolul si-a amintit de marele lui pacat, cand Il lepadase pe Domnul Isus in ceasul judecarii Sale, si singurul sau gand a fost ca el nu era vrednic de o cinste asa de mare ca sa moara in acelasi fel ca si Invatatorul lui. Petru se pocaise in mod sincer de acel pacat si fusese iertat de Domnul Hristos, asa cum arata inalta insarcinare ce i-a fost incredintata, de a paste oile si mieii turmei. El, insa, nu se putea ierta. Nici chiar gandul agoniei ultimelor clipe ingrozitoare nu i-au putut micsora amaraciunea intristarii si pocaintei. Ca ultima favoare, i-a rugat pe calaii sai sa fie rastignit cu capul in jos. Cererea i-a fost indeplinita si in felul acesta a murit marele apostol Petru.