Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Istoria Mantuirii

Istoria Mantuirii, 44


44:1 Cap. 42 - Anii de lucrare ai lui Pavel

44:2 Pavel era un lucrator neobosit. El a calatorit mereu din loc in loc, uneori prin regiuni neospitaliere, uneori pe apa, prin furtuni. Dar nu a lasat sa-l impiedice nimic de la infaptuirea lucrarii lui. Era slujitorul lui Dumnezeu si trebuia sa indeplineasca voia Sa. Prin viu grai si prin scris a dus o solie care, de atunci, a adus mereu ajutor si tarie bisericii lui Dumnezeu. Noua, celor care traim la incheierea istoriei acestui pamant, solia lui ne vorbeste clar despre pericolele care vor ameninta biserica si despre doctrinele false pe care le va avea de intampinat poporul lui Dumnezeu.

44:3 Pavel a mers din tara in tara si din oras in oras, predicandu-L pe Hristos si infiintand biserici. Oriunde putea gasi ascultatori, se straduia sa contracareze ratacirile si sa intoarca picioarele barbatilor si femeilor pe calea dreptatii. In orice loc, cei care, prin truda lui, erau condusi sa-L primeasca pe Hristos, erau organizati in biserici, indiferent cat de putini erau la numar. Pavel nu uita bisericile pe care le intemeia in felul acesta. Oricat de mica ar fi fost o biserica, ea era obiectul grijii si interesului sau.

44:4 Chemarea lui Pavel ii solicita diferite feluri de servicii: sa lucreze cu mainile lui pentru a-si castiga existenta, sa infiinteze biserici, sa scrie bisericilor deja fondate. Totusi, in mijlocul acestor lucrari

44:5 variate, el declara: "Fac un singur lucru." (Filipeni 3,13.) In intreaga sa lucrare, avea inainte o singura tinta neclintita: sa fie credincios Domnului Hristos, care i Se descoperise atunci cand el Ii hulea Numele si folosea orice mijloc ii statea in putere ca sa-i faca si pe altii sa-L huleasca. Marele si singurul scop al vietii lui a fost de a-L sluji si a-L onora pe Acela al carui Nume Il dispretuise candva. Unica lui dorinta era de a castiga suflete la Mantuitorul. Evreii si neamurile puteau sa i se opuna si sa-l prigoneasca, dar nimic nu-l putea abate de la telul lui.

44:6 Pavel isi recapituleaza experienta

44:7 Scriindu-le filipenilor, Pavel isi descrie experienta de dinainte si de dupa convertire. "Daca altul crede ca se poate increde in lucrurile pamantesti, eu si mai mult; eu, care sunt taiat imprejur a opta zi, din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei; in ce priveste legea, fariseu; in ce priveste ravna, prigonitor al bisericii; cu privire la neprihanirea pe care o da legea, fara prihana." Filipeni 3,4-6.

44:8 Marturia lui dupa convertire a fost:

44:9 "Ba inca, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta." Filipeni 3,8.9.

44:10 Neprihanirea pe care inainte o credea atat de pretioasa acum nu mai avea nici o valoare in ochii lui. Dorinta sufletului lui era: "Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui;

44:11 ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti. Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. Fratilor, eu nu cred ca l-am apucat inca; dar fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus." Filipeni 3,10-14.

44:12 Un lucrator care se adapteaza

44:13 Priviti-l pe Pavel in temnita din Filipi unde, in ciuda durerii care-i chinuia trupul, cantecul sau de lauda sparge tacerea noptii. Dupa ce cutremurul a deschis usile inchisorii, glasul sau este iarasi auzit, in cuvinte de voiosie pentru temnicerul pagan: "Sa nu-ti faci nici un rau, caci noi suntem toti aici." Fiecare om era la locul lui, retinut de prezenta unui tovaras de temnita. Temnicerul, convins de realitatea acelei credinte care il sustine pe Pavel, intreaba despre calea mantuirii si, impreuna cu toata casa lui, se uneste cu grupa persecutata a ucenicilor lui Hristos.

44:14 Priviti-l pe Pavel la Atena, inaintea sfatului Areopagu-lui, intampinand stiinta cu stiinta, logica cu logica si filozofia cu filozofie. Observati cum, cu tactul nascut din dragostea divina, el arata catre Iehova ca fiind "Dumnezeul necunoscut" caruia I se inchinau fara sa stie ascultatorii lui; folosindu-se de cuvintele unui poet de-al lor, Pavel Il descrie ca Tata ai carui copii sunt ei. In acea epoca a castelor sociale, cand drepturile omului erau total nerecunoscute, ascultati-l cum prezinta marele adevar al fratiei omenesti, declarand ca Dumnezeu doreste "ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului." Apoi

44:15 arata cum modul in care ii tratasera Dumnezeu pe oameni este strabatut, ca de un fir de aur, de planurile Sale pline de har si indurare. El "le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi."

44:16 Ascultati-l pe Pavel in sala de judecata a lui Festus, cand imparatul Agripa, convins de adevarul Evangheliei, exclama: "Aproape m-ai convins sa fiu crestin." Pavel raspunde cu politete prietenoasa, aratand spre lanturile sale: "Sa dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci si toti cei ce ma asculta astazi sa fiti asa cum sunt si eu, afara de lanturile acestea."

44:17 Si-a petrecut viata asa cum o descrie in propriile-i cuvinte: "Deseori am fost in calatorii, in primejdii pe rauri, in primejdii din partea talharilor, in primejdii din partea celor din neamul meu, in primejdii din partea paganilor, in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii falsi; in osteneli si necazuri, in priveghiuri adesea, in foame si sete, in posturi adesea, in frig si in lipsa de imbracaminte." 2 Corinteni 11,26.27.

44:18 "Cand suntem ocarati," spunea Pavel, "binecuvantam; cand suntem prigoniti, rabdam; cand suntem vorbiti de rau, ne rugam"; "ca niste intristati si totdeauna suntem veseli; ca niste saraci si totusi imbogatim pe multi; ca neavand nimic si totusi stapanind toate lucrurile." 1 Corinteni 4,12.13; 2 Corinteni 6,10.

44:19 Slujire in lanturi

44:20 Desi Pavel a fost inchis pentru o lunga perioada de timp, Domnul Si-a implinit prin el lucrarea Sa deosebita. Lanturile lui aveau sa fie mijlocul de a raspandi cunoasterea lui Hristos si de a slavi in felul acesta pe Dumnezeu. Cand a fost trimis din cetate in cetate pentru judecata,

44:21 marturia lui cu privire la Isus si evenimentele interesante ale convertirii sale au fost relatate inaintea imparatilor si guvernatorilor, ca ei sa poata fi lasati fara scuza cu privire la Isus. Mii au crezut in El si s-au bucurat in Numele Lui.

44:22 Am vazut ca planul special al lui Dumnezeu a fost indeplinit in calatoria lui Pavel pe mare; El a planuit ca echipajul vasului sa fie martor la puterea lui Dumnezeu, prin Pavel, ca si paganii sa poata auzi Numele lui Isus si, astfel, multi sa poata fi convertiti prin invataturile lui Pavel si vazand minunile pe care le facea. Imparatii si guvernatorii au fost incantati de logica lui. Cand Pavel, plin de zel si de puterea Duhului Sfant, Il predica pe Isus si le relata evenimentele interesante ale experientei lui, acestia se convingeau ca Isus era Fiul lui Dumnezeu.